Un portret al lui Dumnezeu

IV. UNDE EXISTĂ STĂPÂNIREA LUI DUMNEZEU
ŞI CUM SE MANIFESTĂ EA.
Dumnezeu acţionează în mod suveran ca
Legiuitor. El Îşi exercită dreptul de a da legi. „Căci
Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul
nostru, Domnul este Împăratul nostru” (Is. 33:22). Legea
lui este numită „legea împărătească” (Iac. 2:8). O
poruncă implică autoritatea din partea comandatului şi o
obligaţie celui care i se comandă. În sensul strict al
cuvântului, nu poate fi decât o singură persoană care să
nu fie subiect legilor şi care în schimb face legile:
persoana aceea este Dumnezeu. „Căci unul singur este
Dătătorul Legii, Cel care are putere să mântuiască şi să
piardă” (Iac. 4:12). Orice altă autoritate provine din
această Sursă ultimă. „Prin mine împărăţesc voievozii, şi
dau împăraţii porunci drepte” (Prov. 8:15). Dreptul lui
Dumnezeu de a da legi este universal, spre deosebire de
regii pământeşti a căror stăpânire se termină la ocean sau
la graniţa cu o altă naţiune.
Legea lui Dumnezeu este scrisă în inima fiecărui
om (Rom. 2:15). Motivul anumitor legi ale lui Dumnezeu
pare a fi pur şi simplu voia Lui. Deşi legea morală se
bazează pe caracterul şi gloria Lui, există alte legi pentru
care nu vedem niciun motiv atât de clar. De exemplu, porunca
dată lui Adam de a nu mânca dintr-un singur pom
nu s-a bazat pe ceva inferior în acel pom. Ca şi hrană era
la fel de bun precum ceilalţi pomi, însă Dumnezeu l-a
folosit ca pe un semn al suveranităţii Lui şi al supunerii
omului. În plus, chiar maniera în care a dat legea morală
&259