Un portret al lui Dumnezeu

(Iov, 12:16). Mai mult de atât, pământul şi locuitorii lui
sunt sub autoritatea Lui. Lăcustele se mişcă după porunca
Lui. Focul nu poate mistui fără permisiunea Lui. Valurile
se ridică şi se prăbuşesc la porunca Lui.
Suveranitatea lui Dumnezeu se întinde peste
neamul omenesc. El stabileşte hotarele naţiunilor (Fap.
17:26). El în mod special domneşte peste inimile
oamenilor. Epistola către evrei, 12:9, Îl numeşte „Tatăl
duhurilor”. Acordându-i omului facultatea voinţei,
Dumnezeu nu S-a dezbrăcat de atributul suveranităţii.
Omul poate stăpâni trupul altuia, însă nu şi sufletul. Doar
Dumnezeu poate lucra cu uşurinţă în suflet, să-i insufle
obiceiuri care să-l capaciteze să se poarte cu nobleţe. Fără
niciun fel de ajutor, Dumnezeu poate să schimbe voinţa
omului, să-i dea o inimă nouă. „Inima împăratului este ca
un râu de apă în mâna Domnului, pe care-l îndreaptă
încotro vrea” (Prov. 21:1). Dumnezeu poate descuia
conştiinţa, şi aduce mângâiere sau groază, după cum
doreşte. El poate înălţa duhul unui sfânt persecutat în
ciuda prăpădului şi a flăcărilor, şi poate aduce prăpădul şi
flăcările în sufletul unui păcătos prosper pe dinafară.
Stăpânirea lui Dumnezeu este veşnică. „Domnul
este un Împărat veşnic” (Ps. 29:10). „Scaunul Lui de
domnie este din neam în neam” (Plân. 5:19). Nu a existat
nicio întrerupere a stăpânirii Lui.
&258