Un portret al lui Dumnezeu

de celelalte perfecţiuni ale Lui. Mai degrabă, ea este
cârmuită de înţelepciune, neprihănire şi bunătate. Ceea ce
ni se pare nouă ca un act pur suveran, se poate să aibă la
baza lui un adânc de înţelepciune, pe care noi nu-l putem
vedea. Este imposibil ca Dumnezeu să acţioneze într-un
mod nedrept sau lipsit de înţelepciune, pentru că Domnul
„este drept în toate căile Sale, şi sfânt în toate lucrările
Lui” (Ps. 145:17). Suveranitatea Lui nu-I neagă neprihănirea.
Tot astfel, suveranitatea Lui este inseparabilă de
bunătatea Sa. După cum a nu-l pedepsi pe păcătos ar
însemna o negare a dreptăţii Lui, tot aşa chinuirea unei
persoane nevinovate ar însemna o negare a bunătăţii Lui.
Tronul Său împărătesc este şi un scaun al harului (Evr.
4:16). El nu cere o ascultare slugarnică izvorâtă din frică,
ci o ascultare cu bucurie izvorâtă din conştientizarea
bunătăţii Lui.
Stăpânirea lui Dumnezeu se întinde asupra
tuturor făpturilor. Întinderea spaţioasă a cerului nu-i
limitează autoritatea. Orice lucru la care El se uită este
sub stăpânirea Lui. Cerul şi îngerii lui sunt sub autoritatea
Lui. Din pricina aceasta El este numit Domnul oştirilor
de sute de ori în Scriptură. „Binecuvântaţi pe Domnul,
toate oştirile Lui, slujitorii Lui care faceţi voia Lui!” (Ps.
103:21). Iadul şi demonii lui sunt sub autoritatea Lui. Ei
au pierdut bunătatea Lui, dar nu pot scăpa de sub
stăpânirea Sa. Un prinţ este domnul făcătorilor de rele la
fel cum este şi supuşilor loiali lui. Dumnezeu foloseşte
răutatea naturală a dracilor pentru scopurile Lui drepte.
„El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii”
&257