Un portret al lui Dumnezeu

este dreptul de face la fel. Autoritatea Lui sau stăpânirea
este puterea Sa morală. O persoană poate avea o putere
mare şi, cu toate acestea, poate să aibă autoritate puţină
sau deloc. Dumnezeu le are pe amândouă. El are dreptul
de a porunci, precum şi dreptul de a-şi face ascultate toate
poruncile, sau de a pedepsi pe cei care încalcă poruncile
Lui. Stăpânirea lui Dumnezeu este dreptul Său de a face
cum voieşte, de a deţine ceea ce a creat şi de a face cu
ceea ce are după cum Îi place.
Atributul acesta este compatibil cu toate
perfecţiunile lui Dumnezeu. Bunătatea şi înţelepciunea
Lui îl fac potrivit pentru a stăpâni. Fără acest atribut,
dreptatea şi îndurarea ar rămâne ascunse în obscuritate.
Atributul acesta este universal acceptat de
conştiinţa fiecărui om. Legea este scrisă în inimile
noastre (Rom. 2:15), de aceea trebuie să existe un
legiuitor, un stăpânitor, un guvernator. Omul ar putea la
fel de bine să-şi nege faptul naturii lui umane aşa cum îi
neagă lui Dumnezeu natura Lui.
Conceptul de suveranitate este esenţial pentru
întreaga noţiune de Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu
există este legat inseparabil de faptul că El este o răsplată
pentru toţi cei ce-L caută (Evr. 11:6). Fiind Cel care
răsplăteşte, El trebuie să fie suveran. De vreme ce
Dumnezeu este Creatorul, este o nebunie să negăm
întreaga Lui stăpânire. Asemenea celorlalte atribute,
stăpânirea Lui este esenţa Sa; El nu se poate despărţi de
&252