Un portret al lui Dumnezeu

IV. ÎNDEMNARE.
Să păstrăm în inimile noastre un sens al ochiului lui
Dumnezeu care vede totul. Orice păcat începe falimentând
în acest punct. Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel:
„Fiul omului vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui
Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri Căci ei zic:
«Nu ne vede Domnul, a părăsit Domnul ţara
aceasta»” (8:12). Atunci când ne spunem nouă înşine
„Dumnezeu nu ştie”, deschidem porţile păcatului. Atunci
când o întreagă societate gândeşte aşa, societatea aceea
nu va dăinui.
A ne aduce aminte de acest atribut înseamnă a
cultiva multe beneficii:
- Ne va păzi de multe păcate, făcându-ne să murim faţă
de ispită. Cum am putea ceda ispitei, atunci când ştim
că totul va fi înregistrat în cunoştinţa lui Dumnezeu
Cine ar îndrăzni să rostească un cuvânt al trădării,
dacă ar şti că regele ascultă
- Ne va face să veghem asupra gândurilor noastre.
Niciunul dintre milioanele de gânduri pe care le avem
nu-i scapă lui Dumnezeu;
- Va transforma slujba şi închinarea noastră. Nu-l putem
păcăli pe Dumnezeu atunci când suntem neglijenţi în
datoria pe care o avem de îndeplinit. Ar trebui să ne
pregătim inimile să se roage şi să asculte amintindu-ne
mai dinainte faptul prezenţei Lui;
- Ne va face să fim sinceri şi grijulii în comportamentul
nostru. David l-a prevenit pe Solomon: „Cunoaşte pe
Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-i cu toată inima şi cu
&138