Un portret al lui Dumnezeu

când El răspunde cerinţelor noastre şi ne dă ceea ce
avem nevoie;
- De fiecare dată când este comis un păcat, are loc o
desconsiderare a omniscienţei lui Dumnezeu. Noi ne
putem abţine de la un păcat datorită prezenţei unei alte
persoane, poate a unui copil. Astfel, dăm mai multă
cinste cunoştinţei copilului decât cunoştinţei lui
Dumnezeu. Păcatele comise în secret sunt de două ori
rele, pentru că ele sunt împotriva legii lui Dumnezeu,
precum şi împotriva omniscienţei Lui;
- Mărturisirea parţială a unui păcat dovedeşte dispreţ
faţă de cunoştinţa lui Dumnezeu, de parcă El nu ar şti
nimic mai mult decât informaţia pe care i-o furnizăm.
Dacă vrei să cinsteşti acest atribut, care într-o zi va da
pe faţă conştiinţa ta, oferă-i lui Dumnezeu o
mărturisire sinceră şi deplină;
- Închinarea doar de faţadă insultă Omniscienţa. Atunci
când există o contradicţie între rostirile buzelor noastre
şi inimile noastre, îl măgulim pe Dumnezeu de
parcă El ar fi un bebeluş pe care să-l împăcăm cu
zurgălăi şi larmă. Însă noi suntem aceia înşelaţi, nu El;
- Atunci când preţuim gânduri rele, dăm pe faţă o lipsă
de preocupare sau respect faţă de cunoştinţa lui
Dumnezeu;
- Atunci când neglijăm rugăciunea, ne purtăm de parcă
Dumnezeu n-a observat păcatul omisiunii noastre;
- Când găsim scuze ipocrite înaintea lui Dumnezeu
pentru a fi scutiţi de ascultare, aşa cum a făcut Moise
la rugul aprins, dovedim că avem o părere proastă
despre omniscienţa divină.
&133