Un portret al lui Dumnezeu

1. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile prin esenţa Lui. El
nu are nevoie să se uite la lucruri în sine, ci mai
degrabă la El Însuşi, de vreme ce El este prima cauză a
tuturor lucrurilor. El nu este dependent de lucruri în
cunoaşterea Lui. El cunoaşte toate lucrurile în El
Însuşi;
2. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile printr-un act de
intuiţie. El nu deduce un lucru din altul, aşa cum
facem noi, trăgând apoi concluzii. El cunoaşte toate
lucrurile dintr-o dată. În El nu există succesiune de
gânduri, nu există acumulare de cunoaştere. Timpul
este un tot pentru El. El are punctul de avantaj perfect
din care le observă pe toate;
3. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile în mod independent.
El nu are nevoie de nici un instructor care să-L
înveţe. „Cine a fost sfetnicul Lui” (Rom.11:34). După
cum nimic din ceea ce El voieşte nu este cauza voinţei
Lui, tot aşa, nimic din ceea ce El cunoaşte nu este
cauza cunoaşterii Lui. Ceea ce cauzează cunoaşterea
trebuie să existe înaintea cunoaşterii. De vreme ce cunoştinţa
lui Dumnezeu este veşnică, nimic nu a existat
înaintea Lui, care să-I dea cunoştinţă despre aceasta;
4. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile în mod distinct. „În
El nu este întuneric” (Io. 1:5). El vede până în
străfundurile fiecărei situaţii; cunoaşte numărul firelor
de păr de pe capul nostru; nu este niciodată confuz; nu
este niciodată distras;
5. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile în mod infailibil.
Nu există greşeli în cunoştinţa Lui. El nu poate fi
&126