Un portret al lui Dumnezeu

4. Dumnezeu cunoaşte mai dinainte lucrurile pentru că
ele vor trece, dar ele nu trec pentru că El le cunoaşte.
Unele lucruri Dumnezeu a intenţionat să le facă El
Însuşi. Alte lucruri El a intenţionat să le permită
creaturilor Lui să le facă, reţinându-şi restrângerile în
dreptul lui (acest fapt îl absolvă pe Dumnezeu de orice
complicitate la păcat sau cauzalitate a lui);
5. Dumnezeu nu doar că a ştiut mai dinainte acţiunile
omului ci, de asemenea, şi voinţa omului. Cunoştinţa
lui Dumnezeu cu privire la om nu-l face pe om să
devină mai puţin decât om. Deşi Dumnezeu cunoaşte
agenţii liberi, totuşi, ei rămân într-o poziţie de libertate,
nu de obligativitate. Cu alte cuvinte, cunoştinţa
lui Dumnezeu stabileşte libertatea omului mai degrabă
decât să o distrugă;
6. Pentru a apăra libertatea voinţei umane, nu ar trebui
să-I negăm lui Dumnezeu cunoaşterea Lui perfectă.
S-ar putea să avem de aşteptat până în ziua din urmă
ca să împăcăm cât mai bine aceste două adevăruri. Cu
adevărat, „cât de neînţelese sunt căile Lui!” (Rom.
11:33.) Pe de o parte, trebuie să evităm fatalismul, iar
pe de cealaltă parte ateismul.
III. CUM CUNOAŞTE DUMNEZEU TOATE
LUCRURILE.
Încă o dată ne descoperim limitările: doar
Dumnezeu ştie tot ceea ce El ştie şi doar Dumnezeu
cunoaşte felul în care El ştie tot ceea ce ştie. Vom face şi
noi însă o încercare:
&125