Un portret al lui Dumnezeu

cunoaşte pe cei pierduţi în sensul că îi înţelege, El nu îi
cunoaşte în sensul de a-i iubi, mântuindu-i.
II. CEEA CE CUNOAŞTE DUMNEZEU
El Se cunoaşte pe Sine. Doar El are cunoştinţa
aceasta. Nicio fiinţă creată nu se înţelege pe deplin pe
sine. Creatorul însă, care este infinit în perfecţiune,
posedă cunoaştere infinită prin care are o cunoaştere de
Sine perfectă şi comprehensivă. „Nimeni nu cunoaşte
lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu” (I
Cor. 2:11). Chiar şi îngerii care Îl înconjoară şi Îl slujesc
au o cunoaştere imperfectă a Sa. Dacă cunoaşterea de
Sine a lui Dumnezeu ar fi imperfectă, El ar fi ignorant
faţă de cel mai excelent obiect. El nu ar fi în stare să
domnească, de vreme ce El nu şi-ar cunoaşte propria
putere. Nici nu ar putea să pedepsească pentru că nu ar şti
ce a însemnat un atac împotriva Lui Însuşi. Nu ar putea
cunoaşte celelalte lucruri dacă nu s-ar cunoaşte pe Sine.
El cunoaşte toate lucrurile care se pot cunoaşte.
Cunoştinţa Lui nu are limite. Dacă ar exista vreun lucru
pe care nu l-ar cunoaşte, El nu ar fi Dumnezeu.
În primul rând, El cunoaşte tot ceea ce nu va exista
niciodată. Adică, El cunoaşte ceea ce există doar pe
tărâmul posibilităţii. De exemplu, El ştia că locuitorii din
Cheila îl vor da pe David în mâinile lui Saul dacă el va
rămâne acolo (1 Sam. 23:11). Cristos ştia ce mijloace i-ar
fi făcut pe oamenii din Tir şi Sidon să se pocăiască dacă
ar fi fost aduse peste locuitorii acestor oraşe (Mat. 11:21).
&118