Un portret al lui Dumnezeu

şi anihila pe Dumnezeu, în timp ce l-ar înscăuna pe
păcătos ca fiind o autoritate mai înţeleaptă.
Când noi păcătuim, ne dorim de fapt să nu existe
Dumnezeu, sau ca El să nu posede toate calităţile şi
perfecţiunile Lui, ceea ce ar echivala cu inexistenţa Lui.
Mai mult de atât, cei care se închină doar în exterior din
cauza unei frici slugarnice, cârtind tot timpul, manifestă
aceeaşi dorinţă. Orice dorinţă de schimbare a lui
Dumnezeu sau a comportamentului Său faţă de noi este
esenţa ateismului practic.
Problema omului poate fi rezumată în două
afirmaţii.
I. OMUL VREA SĂ FIE PROPRIUL SĂU
DUMNEZEU.
El se pune pe sine însuşi ca propria lui normă în
locul lui Dumnezeu. Aceasta echivalează cu distrugerea
în totalitate a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate
exista separat de preogativa lui de autoritate.
Omul mai întâi reneagă domnia lui Dumnezeu.
Omul în mod natural nu doreşte să înveţe adevărul lui
Dumnezeu. El refuză să folosească mijloacele pe care le
are la îndemână ca să înveţe despre Dumnezeu. El alungă
gândurile despre Dumnezeu care în mod ocazional îi
pătrund în minte, dorind ca Biblia să nu fi spus ceea ce
spune. Orice gânduri pe care le are despre Dumnezeu se
nasc doar din curiozitate carnală şi nu dintr-o dorinţă
autentică de a se supune.
&23