Un portret al lui Dumnezeu

2
ATEISMUL PRACTIC
Omul poate avea o inimă atee fără a avea şi o minte
atee. El s-ar putea să nu pună la îndoială existenţa lui
Dumnezeu şi s-ar putea chiar s-o apere, în timp ce inima
sa este lipsită de afecţiune pentru Dumnezeu. Acesta este
ateismul practic. Cu alte cuvinte, este ateismul pus în
practică. Diavolul însuşi este un ateu practic: el ştie că
există Dumnezeu, dar se comportă ca şi cum El nu ar
exista. Printre oameni, relativi puţini vor nega într-un
mod absolut existenţa lui Dumnezeu, dar niciun om nu se
închină lui Dumnezeu în inima sa în mod natural. Toţi
oamenii sunt atei practici. Ei sunt descrişi în Epistola
către Tit, 1:16a: „Ei mărturisesc că-L cunosc pe
Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc”. Deoarece
faptele vorbesc mai tare decât cuvintele, cei care
recunosc un Dumnezeu, dar trăiesc ca şi cum nu ar exista,
sunt mai vrednici de titlul de ateu decât cei care neagă un
Dumnezeu, dar trăiesc ca şi cum El ar exista.
Acest ateism secret este esenţa tuturor păcatelor.
Orice mişcare păcătoasă, practic, dă la o parte legea şi
suveranitatea lui Dumnezeu, declarându-L nevrednic de
existenţa Lui. Dacă s-ar permite să fie dus până la capătul
său logic, fiecare păcat al omenirii L-ar contesta, detrona
&22