Un portret al lui Dumnezeu
Cartea aceasta este o comoară. Pentru creştinul preocupat, ea prezintă într-o manieră accesibilă natura Dumnezeului celui viu. Citiţi câteva pagini în fiecare zi la timpul de părtăşie cu Dumnezeu: pe măsură ce concepţia dumneavoastră despre Dumnezeu se va îmbogăţi şi corecta, beneficiile pentru viaţa dumneavoastră duhov-nicească vor fi incomensurabile.
Cartea aceasta este o comoară. Pentru creştinul preocupat, ea prezintă într-o manieră accesibilă natura Dumnezeului celui viu. Citiţi câteva pagini în fiecare zi la timpul de părtăşie cu Dumnezeu: pe măsură ce concepţia dumneavoastră despre Dumnezeu se va îmbogăţi şi corecta, beneficiile pentru viaţa dumneavoastră duhov-nicească vor fi incomensurabile.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
ploi din cer şi timpuri roditoare, şi v-a umplut inimile de<br />
bucurie” (Fap. 14:17). <strong>Dumnezeu</strong> nu pretinde a fi prietenul<br />
duşmanilor Lui, ci El cu adevărat se arată prietenos,<br />
încurajându-i să se pocăiască, şi le oferă temeiul de a<br />
spera la iertare.<br />
Exercitându-şi răbdarea, <strong>Dumnezeu</strong> le oferă<br />
oamenilor suficiente oportunităţi ca să se pocăiască.<br />
Exact asta spune El despre Izabela din adunarea din<br />
Tiatira: „I-am dat vreme să se pocăiască de curvia<br />
ei” (Apoc. 2:21). Petru scrie că „îndelunga răbdare a<br />
Domnu<strong>lui</strong> nostru este mântuire” (II Pet. 3:15), adică<br />
răbdarea <strong>lui</strong> <strong>Dumnezeu</strong> reprezintă o solicitare a omu<strong>lui</strong> să<br />
participe la mijloacele de mântuire. Petru continuă şi<br />
spune că Pavel, fiind inspirat, a scris aceleaşi lucruri, în<br />
mod evident făcând referire la Romani, 2:4, care spune că<br />
bunătatea Lui <strong>Dumnezeu</strong> îndeamnă la pocăinţă.<br />
Bunătatea şi răbdarea <strong>lui</strong> <strong>Dumnezeu</strong> ne iau de mână şi ne<br />
arată încotro să mergem. De vreme ce toţi oamenii prin<br />
natura lor ştiu că păcătoşii merită judecata <strong>lui</strong> <strong>Dumnezeu</strong><br />
(Rom. 1:22), ei nu pot în mod raţion<strong>al</strong> să interpreteze<br />
greşit răbdarea <strong>lui</strong> <strong>Dumnezeu</strong> ca pe o aprobare a<br />
păcatu<strong>lui</strong> lor. O gândire sănătoasă le spune că faptul că<br />
<strong>Dumnezeu</strong> este încet la mânie şi bunăvoinţa Lui de a-şi<br />
îndrepta săgeţile judecăţii Lui în <strong>al</strong>tă parte sunt indicii<br />
neîndoielnice <strong>al</strong>e răbdării divine.<br />
Exercitarea răbdării <strong>lui</strong> <strong>Dumnezeu</strong> permite<br />
creşterea omenirii. Fără de răbdare nicio rasă n-ar fi ieşit<br />
din Adam. Onoarea <strong>lui</strong> <strong>Dumnezeu</strong> ar fi fost prejudiciată<br />
de vreme ce El „nu a creat [lumea] ca să fie pustie, ci ca<br />
să fie locuită” (Isa. 45:18).<br />
&295