Un portret al lui Dumnezeu

observaţi cuvintele Lui din Osea, 6:4: „Ce să-ţi fac,
Efraime Ce să-ţi fac, Iudo” Psalmistul explică astfel:
„Îşi opreşte de multe ori mânia, şi nu dă drumul
întregii lui urgii” (78:38), ca şi cum ar fi indecis ce să
facă. Odată ce judecata coboară, ea coboară în etape.
Mai întâi viermele, apoi lăcusta, apoi tăciunele, şi apoi
omida (Ioel, 1:4).
4. Dumnezeu moderează judecăţile atunci când le trimite.
El nu-şi goleşte tolba de săgeţi; El nu-şi deschide
întreaga rezervă. Adesea El îi pedepseşte doar pe
câţiva, făcând din ei exemple, atunci când El i-ar fi putut
pedepsi pe toţi. Ezra s-a rugat: „Tu, Dumnezeule,
nu ne-ai pedepsit după nelegiuirile noastre” (9:13).
Dumnezeu nu a blestemat pământul ca să nu mai
aducă roadă, ci să aducă roadă doar prin truda
obositoare a omului. În pedeapsa noastră, Dumnezeu
ne sprijină.
5. Dumnezeu continuă cu răbare să ne dea mari îndurări
chiar şi după ce i-am provocat mânia. În timp ce omul
continuă în păcat, Dumnezeu continuă să-şi reverse
îndurările exterioare. Israel a cârtit la Marea Roşie,
totuşi Dumnezeu le-a făcut parte acolo de o izbăvire
monumentală.
6. Toate aceste lucruri sunt uimitoare atunci când luăm
în calcul multele noastre provocări îndreptate împotriva
lui Dumnezeu. Să nu subestimăm enormitatea
păcatului nostru. Fiecare dintre ele reprezintă un act de
înaltă trădare faţă de Regele cerului. Dreptatea Lui,
sfinţenia şi omniscienţa Lui, toate strigă după judecată;
dar răbdarea Lui perfectă amână judecata pentru
&293