Un portret al lui Dumnezeu

lovitură. Prin Iona, Dumnezeu a ameninţat cetatea
Ninive cu nimicirea în aşa fel ca pocăinţa celor din
Ninive să ducă la neîmplinirea profeţiei. El rage ca un
leu, pentru ca omul să-i audă glasul şi să se
adăpostească de mânia Lui.
2. Dumnezeu îşi întârzie atât de mult judecăţile cu care
ameninţă, chiar dacă cei răzvrătiţi nu se pocăiesc. Cât
de adesea „hotărârea împotriva faptelor rele nu este
adusă repede la îndeplinire” (Ecl. 8:11)! În timp ce El
îşi pregăteşte săgeţile, El aşteaptă o ocazie de a le pune
deoparte şi de a le toci vârful. El a spus către Israel:
„Eu nu găsesc nicio plăcere în moartea păcătosului”
(Ez. 18:32). El cu răbdare şi-a oprit mânia asupra
Sodomei până când reţinerea ei i-ar fi prejudiciat
dreptatea. El a suportat nelegiuirile amoriţilor timp de
patru sute de ani (Gen. 15:16). El a prelungit judecata
lui Ahab doar pe baza unei umbre de smerenie. A
aşteptat patruzeci de ani ca să se răzbune pe generaţia
care l-a răstignit pe singurul Său Fiu.
3. Atunci când nu mai poate amâna, Dumnezeu îşi duce
la îndeplinire ameninţările fără tragere de inimă, întrun
oarecare sens. „Căci El nu necăjeşte cu plăcere
[literal, din inimă] nici nu mâhneşte bucuros pe copiii
oamenilor” (Plân. 3:33). Profeţiile încărcate cu
ameninţări ale judecăţii sunt numite povara Domnului,
nu doar pentru că ele sunt o povară pentru cei ce le
primesc, dar de asemenea şi pentru Dumnezeu care le
trimite. Cu ocazia potopului observăm acelaşi regret:
„Şi i-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe
pământ, şi s-a mâhnit în inima Lui” (Gen. 6:6). Sau
&292