Un portret al lui Dumnezeu

El vede şi ia în considerare fiecare păcat, şi El va pune
omului totul sub ochi (Ps. 50:21).
Răbdarea lui Dumnezeu nu este constrânsă de
laşitate, slăbiciune a spiritului, lipsa puterii, aşa cum
adesea este cazul oamenilor. Puterea lui Dumnezeu nu
s-a micşorat faţă de momentul în care El a creat lumea
din nimic. Un singur cuvânt rostit de buzele Lui ar putea
trimite întreaga creaţie la nimicnicia din care a apărut.
Sau El ar putea să ia viaţa oricărei persoane în orice
moment.
Mai degrabă decât o lipsă a puterii asupra
creaturilor, temeiul răbdării lui Dumnezeu este
deplina putere pe care o are asupra Lui Însuşi. Cu cât
o persoană este mai slabă, cu atât are mai puţin control
asupra patimilor sale. Iată de ce în Proverbe ni se spune
„Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi
cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine
cucereşte cetăţi” (Prov. 16:32). Dumnezeu are o
asemenea stăpânire de Sine încât El nu are patimile pe
care le are omul. Exercitarea răbdării Lui este un argument
mai solid în favoarea puterii Sale decât faptul că a
creat universul. El rabdă cu multă îndelungă răbdare
vasele mâniei pentru a-şi descoperi puterea (Rom. 9:22).
Vedem mai mult puterea Lui în răbdarea pe care o are
decât în mânia Lui.
Exercitarea răbdării lui Dumnezeu e găsită în
moartea lui Cristos. Acest lucru este evident pentru că
&288