Un portret al lui Dumnezeu

Dumnezeu Însuşi l-a proclamat înaintea lui Moise,
spunând „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de
îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi
credincioşie” (Ex. 34:6).
I. NATURA RĂBDĂRII LUI DUMNEZEU.
Într-un anumit fel, răbdarea lui Dumnezeu este
diferită de bunătatea şi îndurarea Lui. Îndurarea se
uită la făptură ca fiind nefericită; răbdarea o vede ca pe
un criminal. Îndurarea compătimeşte pe însuşi păcătos;
răbdarea îi suportă păcatul. Îndurarea n-ar putea acţiona
dacă răbdarea n-ar pregăti calea înainte; răbdarea este
întâia şoaptă a îndurării. Bunătatea se extinde asupra
tuturor făpturilor în starea lor originală, şi asupra tuturor
făpturilor pământeşti în starea lor căzută; răbdarea are a
face cu omul în particular, considerat ca făptură vinovată.
Amânarea pedepsei în cazul îngerilor căzuţi nu poate fi
numită într-un mod corect răbdare, pentru că acolo unde
nu există nicio ofertă a îndurării, nu există niciun exerciţiu
al răbdării. Răbdarea este o cruţare temporară pentru a
permite o schimbare a inimii. Dacă păcatul n-ar fi intrat
în lume, Dumnezeu nu şi-ar fi exercitat niciodată
răbdarea.
Răbdarea lui Dumnezeu nu se întemeiază pe
vreo slăbiciune de-a Lui. Nu înseamnă că El este
incapabil de mânie, sau că este ignorant faţă de
provocările ei, sau că este delăsător de promisiunile Lui.
&287