Un portret al lui Dumnezeu

lumii că noi slujim unui Stăpân bun. Ar trebui să-I
dăm ascultare nu pentru că aşa trebuie, ci pentru că aşa
vrem. Ascultarea neintenţionată nu este vrednică de
numele pe care-l poartă;
- Cu o ascultare perpetuă. Atâta vreme cât Dumnezeu
este Dumnezeu, şi atâta vreme cât omul este o
creatură, îi suntem datori cu ascultarea noastră.
Să fim răbdători. Nu se cuvine ca lutul să-şi
piardă răbdarea cu olarul. Este partea care ne revine nouă
să ne supunem cu bucurie voii Lui suverane în toate
lucrurile. Deşi la început răbdarea lui Iov a fost deficitară,
el ne este prezentat ca fiind un exemplu. „Aţi auzit de
răbdarea lui Iov” (Iac. 5:11). După încercările lui, el a
fost excepţional de răbdător, fiind gata să stea în tăcere
deplină şi în supunere înaintea Suveranului său (Iov,
40:4; 42:2). Dacă avem dreptul de a lovi animalele pentru
binele nostru atunci când vrem, doar pentru că ele ne
aparţin, cu cât mai mult are Dumnezeu dreptul de a ne
lovi pentru binele nostru, de vreme ce îi aparţinem Lui
Cât de prostesc din partea noastră să nu ne supunem cu
răbdare lui Dumnezeu! De vreme ce noi nu-L putem supune
pe El, este mai bine pentru noi să ne supunem Lui.
Chiar natura şi esenţa răbdării înseamnă supunere
faţă de suveranitatea lui Dumnezeu. Iov a exemplificat
acest lucru atunci când a spus „Domnul a dat şi Domnul a
luat; binecuvântat fie Numele Domnului” (1:21). A fi
răbdători pentru că nu putem evita lucrul acesta, nu
reprezintă o loialitate răbdătoare. Ea reprezintă răbdarea
unui prizonier care tânjeşte să evadeze. Dar a ne supune
&284