Un portret al lui Dumnezeu

- Cu ascultarea noastră cea mai bună şi cea mai precisă.
Măreţia Lui o merită şi o cere. Cu cât un om este mai
nobil, cu atât mai grijulii suntem în privinţa serviciului
pe care i-l facem;
- Cu ascultare sinceră venită dinăuntrul nostru. Spre
deosebire de legile umane, legea lui Dumnezeu ajunge
până în inimile noastre. De aceea, ascultarea noastră
este incompletă dacă este lipsită de o inimă sinceră;
- Cu ascultare care este doar faţă de Dumnezeu.
„Domnului, Dumnezeului tău, să te închini şi numai
Lui să-i slujeşti” (Mat. 4:10). Ascultarea pe care le-o
dăm oamenilor are în vedere în cele din urmă
ascultarea faţă de Dumnezeu. Slujitorii trebuie să
asculte de stăpânii lor „ca de Cristos… făcând din
inimă voia lui Dumnezeu” (Ef. 6:5-6);
- Cu ascultare atotcuprinzătoare. Unele legi date de
oameni nu trebuie să fie respectate (Fap. 4:19; 5:29).
Dar toate legile lui Dumnezeu sunt drepte, şi de aceea
toate trebuie respectate. Nu avem dreptul să alegem pe
care din poruncile Lui le vom respecta;
- Cu o ascultare incontestabilă. Trebuie să dăm dovadă
de o ascultare promptă, asemenea lui Avraam, care nu
a ezitat nici nu s-a sustras de la porunca lui Dumnezeu
de a-l aduce jertfă pe Isaac. Dumnezeu are dreptul
incontestabil de a porunci, iar noi avem datoria
incontestabilă de a-L asculta;
- Cu ascultare plină de bucurie. A face o slujbă cu
invidie înseamnă a-l discredita pe stăpân. Calitatea
stăpânului face ca slujba să fie mai plăcută. Şi cine
este un stăpân aşa de măreţ ca Dumnezeu Să arătăm
&283