CHIROPTERELE

9
CHIROPTERELE
Primele refedri la liliecii din MunJii Pddurea Craiului apar,tin lui
"'lehely
(1900), autor al unui amplu studiu monografic consacrat
lin speciilor
Imperiul Austro-Ungar. Alte informalii au fost fumizate ulterior de
eannel 9i Racovili (7929), in campaniile biospeologice pe care le-au
ntreprins in Munlii Apuseni ace;tia ficdnd o serie de observa;ii cu privire
l prezenla in peFteri a liliecilor si a depunerilor de guano. in perioada
953-1955, Barbu (1958) viziteazl Pegtera de la Agtileu 9i Pegtera Meziad,
nde efectueazA cerceteri asupra coloniilor de Mintopteruschreibarsii. Pinipalele
date au fost aduse, lnsd, de Dumitrescu et al. ('1963), care au publiat
cea dintii sinteze a cunostintelor acumulate Dane ln acel moment in
.omdnia. hpoi, pAni in ultimul deceniu aI secoluiui XX, studiile chiropterlogice
fir Munlii Apuseni au intrat intr-o faze de stagnare. Ele au fost
-'Iuate abia dupd 7995, cAnd problematica complexe a protejirii liliecilor a
)st adusi din nou in prim plan (Plega et a1,,1996; Batn,1998; Vremir, 1998;
zodoray-Paredi gi Szanto, 1998; Borda, 1999; Szanto, 2000'1.
Din cele 31 specii de lilieci care treiesc ln Rominia gi dintre care 29
r fost colectate (Borda, 7999; Murariu gi Grc2a,2007) iar altele 2 (Piprsellus
pygmaeu sj P. kuhlii) au fost detectate doar pe baza ultrasunetelor
nise (Limpens, 2000), in Muntii Pidurea Craiului au fost semnalali pini
r prezent numai 19 taxoni. Lista lor este urmitoarea:
F arnilia Rhinolo phi ilae
Genul Rhinolophus
Rhinolophus ferrumequinum Schreber, 177 4
Rhinolophus hipposlderos Bechstein, 1800
Rhinolophus euryale Blasius, 1853

'
F amilia Ve s p e rti I i o ni d a e
Genul Myotis
Myotis myotis Borkhausen, 1797
Myotis blythii Tomes,7857
Myotis bechsteinii Knhl, 1818
Myotis emarginatus Geoffroy, 1806
Myotis mystacinus KnhL 1818
Myotis brandtii Eversman, 1845
Myotis dnsycneme Boie, 1825
Myotis daubentonii Kiihl, 1819
Genrl Pipistrellus
Pipisttcllus pipistrellus Schreber , 1774
Genul Nyctalus
Nyctalus noctula Schreber, 1774
Genrl Eptesicus
Eptesicuserotinus Schreber, 1774
Genu'l Vespertilio
Vespertilio murinus Linnaeus, 1758
Genul Plecotus
Plecotus aurihts Linnaeus, 1758
Plecotus austriacus Fischer. 1829
Gentl Barbastella
Barbastella bnrbastelltLs Schreber, 1774
Genal Miniopterus
Miniopterus schreiber sii Kihl, 1819
9.1. VARIABILITATEA CRANIOMETRICA UNOR
SPECII DIN MUNTtl PADUREA CRAIULUI
Caracterele biometrice ale craniului sunt extrem de utile pen
determinarea speciilor de lilieci, deoarece variabilitatea lor individuaH e
mai redusd dec6t in cazul caracterelor corporale. Dimensiunile cranie
cele mai constante sunt lungimea condilobazali (CB), lungimea ;iru
superior de dinli de la canin la ultimul molar (CM'), conshictia interor
tali (IOB), lungimea mandibulei (ML),, inillimea ramurii mandibul;
(MH) 9i lungimea sirului inferior de dinli (CM3)(Fig. 9.1).
Variabilitatea interspecifici a acestor dimensiuni poate fi conside
td ca o trasiture evolutivi, eterogenitatea pronunlate fiind caracterist
speciilor aflate pe o treaptd inferioari de evolulie, in timp ce uniformital
caracteizeazi speciile mai evoluate, cu un grad mai mare de specializare

Tabelul9.'l
Dimensiunile craniometrice (in mm) ale citorl)e specii de lilieci.
lranial measurements (mm) of bat species-from PEdurea Craiului Mountains.
bbreviations: condylobasal length (CB), interorbital constriction (IOB), canine -
third molar length in the upper jaw (CM'), mandible length (ML), height of
mandible (MFI), and canine - third molar length in the lower jaw (CM3).
Locul colectitii
Rhino lop llus feft ume q uinum
P. de la
P. de la lulorsuri
Myotis myotis
din Valea
Mybtis emarqinatus
P. de la
Plecotus aurilus
M i n io pterus s c h rei b e rci i
P. Meziad
P. Meziad
P ip is tr e I lu s pipi s t rel I us
P. Ungurului
P. Uugurului
P.
P. Ungurului
P. Ungurului
P. Ulgurului
P. Ungurului
P. Ungurului
P. Ungurului
P. Ungurului
P. Ungurului
P. Ungurului
P. Ungurului
P. Ungurului
P. Ungurului
P.
Nyctqlus roctula
l9,l
19,0
18,6
18,7
18,9
11 0
t'7,7
_
:
\)
\4.
1)
7,1
7,0
I'
t4.'6
-
,io
t4,7
14,4
15,0
14)
1'
i,
7,8
4,9
A1
,:o
i,,
8,0
8,0
7.5

Fig. 9.1. Pnncipakle uractere metrice uaniene, ilustrale W un craniu de Nyctolus
noctula (dupd Schober ti Grimmberyer, 1988, nodilicnt).
Measurements of the Nyctalus noctulq skull (after Schober and Grimmberger,
1988, modified).
Considerdm utili prezentarea mirimilor craniometrice la cAteva
specii de lilieci intdluite mai frecvent in Munlii Pidtrrea Craiului ('l'ab. 9.1),
aceste date putind servi ca material comparativ atat Pentru Precizarea
pozijiei sistematice a unor indivizi nedeterminali, cat pi pentru studii popu-
Ialionale ulterioare.
9,2, ELEMENTE ZOOGEOGRAFICE
informaliile bibliografice gi observatiile proprii ne-aLr perrnis
alcituirea unor hir,ti de distribuiie a liliecilor in Munlii Pidurea Craiului
(Fig. 9.2, 9.3 sj 9.4). intrucit cercetirile chiropterologice nu au acoPerit
intreaga suprafalS a acestei unitifi orografice, hdrtile nu prezinti decdt o
imagine parliald a distribuliei diferitelor specii. De aceed, nu ne Putem
pronunla daci absenfa liliecilor din pegterile situate in zona sud-vestica a
Munfilor Pidurea Craiului are o semnificalie biogeografici, sau este doar
rezultatul unei inventarieri incomplete.
Pe de aItA parte, chiropterele sunt animale capabiie si efectueze
migrafii, cel mai adesea intre adiposturile de vari gi cele de iarui. Aceste
175

deplasiri pot depigi uneori cu uturinla 100-150 km, ceea ce face posibild
rispindirea ocazionald a liliecilor la mari distanle fali de adiposturile lor
principale.
Datele disponibile referitoare la distribulia chiropterelor in Mun;ii
Pidurea Craiului aratd c6, khinolophus t'errumequinum y R. hipposideros swrt
specii cu caracter ubicvist, rispdndite de preferinli ln regiunile carstice mai
calde gi impidurite. in general, ele preferi zonele cu aititudini de pdnd la
800 m, degi au fost semnalate uneori ;i la 2000 m. Acela;i lucru se Poate
spune ;i despre Myotis myotis gi M. blythii, care sunt intahite frecvent la
altitudini de pdnd la 600 m, dar care, in mod excepfional, pot fi gdsite vara
pdnd la 2000 m, iar iama, doar pdni la 1500 m.
Fig. 9 .2. Distribulia speciilor din t'amilia Rhinolophidae
Munlii Pdduru Craiului.
. = R. ferrumequinutn,. = R. hipposideros, ^ = R. eurysle, a = RhinolsPhus spp.
Distribution of Rftinolophidae famlly in Pidurea Craiului Mountains.
La polul opus se afli speciile care au fost semnalate doar dintr-o singuri
pqteri, 9i anume Minolophus euryale, Myotis bnndtii, Vespertilio muinus,
Eptesicuserotinus ,r PLecotus austriacus. Astfel, R. euryale, care a mai fost
citat din cdteva pe,steri situate in sud-vestul RomAniei, nu a mai fost observat
in Munfii Pidurea Craiului din anul 1900. M. brandtii este o specie citati
de pu$ni vreme in fauna RomAniei (Grimmberger, 1993, Botda,7999, Szarto,
176

2000), absenla semnalirilor sale datorandu-se cel mai probabil asem.i
morfologice foarte mari cu specia geamini Myotis mystacinus. Pd,trt,
ocazional in petteri de reguli fiind gisit in plduri ;i mai pulin in asr
umane. Situatia este oar€cum similari 9i pentru Plecotus austrincas 9i Ple,
aurifus, care se disting doar prin cateva caractere morfometrice, motiv
tru care Fi aceste doui specii au fost adesea confundate. Eptesicu sent,
;i Vespertilio muinus sunt, de asemenea specii antiopice ;i de pddure,
se regisesc mai rar in pe;teri, cu precidere in perioada hibemirii.
Fig, 9.3. Distribulia genului Myotis tn Munlii Pddurea Cniului. a = M. myltis,
L = M. blythii, t = M. daubentonii, . = M. dasycntme, * = M. bechsttinii,
I . M. emarginatus, * = M. mystacinus, * = ltl. bmndtii.
Distribution of Myorrs genera in Pidurea Craiului Mountains.
ln concllzie, chiropterele intAlnite cel mai frecvent in pegterile
Munfii Pidurea Craiului sunt Myotis myotis (55,55%), Rhiitolophus Jer;
equinum (55,55/o), R, hipposideros (50,00%),9i Miniopteruschreibersii (38,8
eie fiind urmate la mare distanli de celelalte specii. in privinla abunde
valorile cele mai mari au fost ob$nute pentru speciile Eemene M. myo
M. blythii, pentnt R. ferrumequinum gi pentru M. schreibersii.

. 9.3. PE$TERI DE TMPORTANTA CHIROPTEROLOGICA
Cu cAteva excepfii, populalile de lilieci din Munfii Pidurea Craiului
rar si se mentini relativ constante ln ultimul secol, ceea ce indice o conserrare
a potenlialului natural de supod a acestor munli. O astfel de exceplie
; reprezinti Pegtera Pignifa, folositi ln prezent ca sursi de api potabiH.
)in acest moiiv, la intrarea in pegteri a fost montatl o poarti cu grilaj de
;irmi, care perturbe in mare misur6 circulalia liberi a liliecilor. Potdvit
latelor consemnate de Dumitrescu el al. (1953), ln lunile martie - iunie 1953
;i martie 1955, in Pestera Pignila existau colonii mari de matemitate ale
specitlor Myotis myotis 7 Miniopterus schreibersii.
Fig. 9.4. Distibulia genurilor Pipistrellus, Plecotus, Barbastelln, Eptesicus, Vespertilio,
Nyctalus gi Miniopterus in Munlii Pddurea Craiului. f = Nyslslus noctala,
L = Vespertilio murinus, 1 = Eptesicus serotinus, o = Miniopteruschreibersi,
*=Barbastellabarbastellus,t=PipistrcIlusspp.,*=P.auritus,*=P.austiacus.
Distribution o{ Pipistrellus, Plecotus, Barbastella, Eptesbus, Vespertilio, Nyctalus,
and Miniopterus genera in Pidurea Craiului Mountains,
O situafie diferitd o reprezinti Pegtera de la Agtileu, care este utilizati
in acelagi scop, alimentand cu apd atdt fabrica de ciramizi refractare
,,Helios", cat si localitatea respectiva. InJormalia bibliografici ne aratd cA, in
178

vala anului 1953, peFtera adxpostea mii de indivizi de M. schreibusii, iar
25 iulie 1955 se afla o colonie mare/ mixti, alcituiti din Myotis myotis 9i
schreibersii (Barbu, 1958). Amenajirile efectuate in vederea captdrii apei
au deranjat vizibil liliecii, deoarece in pegtele existi ;i in prezent o color
de mi de Myotis myotis 9i Miniopterus schreibersii, precum gi indivizi solit
de'll. t'errumequinum.
Importanla pe care pegterile o prezinta din punct de vedere chi
pterologic poate fi estimati prin calcularea indicelui valoric, parame
cantitativ car€ caracterizeazd statutul populaliilor de lilieci dintr-un anul
spajiu sau dintr-o anumiti zoni care le serveste drept adipost (Masi
1998). Acest indice este dat de formula:
V=IxS,
in care V = indicele valoric al pe;terii (adipostului), I = numiml total
indivizi gisifi in pqteri si S = numirul de specii gesite in pegteri,
mirimea lui a fost stab itA introducAnd in calcul clatele obfinute in ur
inventarierii liliecilor pe parcursul unui an.
9.3.1. Pegtera Meziadului
Este una dintre cele mai reprezentative cavitili carstice din Mu
Pidurea Craiului care adEposteste colonii de lilieci. Primele observafii s
cele intreprinse de Racovild si Jeannei (1929) in perioada mai 1921 - r
1926. Ei menlioneazX existenta in Sala Liliecilor din Galeria Superioar
unei colonii gelegioase ti agitate, alcetuitd din 2 specii intim amestec
Pipistrellus sp. gi Plecotus sp. In intervalul apdlie - mai 1953 gi in ma
1955, Dumitlescu et al. (-1963) constati prezenta unei colonii d.e Miniopt,
schreibersii, precum gi indivizi izolali de Rhinolophus Jerrumtquiutnr.
hipposideros, Myotis myotis, Pipistrellus pipistrellus gi Plecolus auritus.
februarie 200O in cursul unui studiu desfigurat sub finantarea Centrr
Regional pentru Mediu al Europei Centrale;i de Est (Regional Envir
mental Center of Central and Eastem Europe), au fost gesite colonii
Pipistrellus pipistrellus, Miniopterus schreibercii, R. ferrumequinum ,i M. my
dar 9i indivizi solitari de R. hipposideros, Barbastella barbastellus) Nyct
noctula.ln mai 2000, au fost prezente parte din speciile hibemante, Mr
pterus schrcibersii, Pipistrellus pipistrellus, R. t'errumequinum gi M. myotis,
9i o altd specie, MVotis mystacinus. Observapile de toamnd efectuatr
octombrie 2001 indici prezenla a cel putin 4 specli, Miniopterus schreib(
R. ferrumequinum, R. hipposiderosi Myotis sp.
In total, in Pestera Meziadului au fost semnalate ce1 pufin 9 sl
de lilieci, care apartin 1a 7 genuri. Pestera este locuiti in tot cursul anr
adapostind colonii de hibernare (octombrie - aprilie), de imperechere (
tembrie - octombrie) ti de reproducere gi crestere a puilor (mai - aug

ecum ti indivizi solitari ai unor specii mai pulin gregare. Conform
'atelor bibliografice 9i observatiilorecente, atat coloniilq cAt gi diversitatea
peciilor se menlin gi in prezent. Pentru anul 2000, indicele valoric al acesri
adtrpost a fost de 13.232.
Ca urmare a acestei valori ridicate gi a prezenlei permanente a lilie-
Llor, se irnpune ca Pegtera Meziadului gi terenul lor de vinitoare din
nprejurimi si faci obiectul unor misuri speciale de protegtire.
9.3.2. Pegtera Ungurului
Racovile gi Jeannel ('1929) noteazd cd, depi la 13 iunie 1924 nici un
Lliac nu a fost vezut in aceasti cavitate, prezenta unor mici acumuliri de
iuano arAtA ca ea este frecventatd de aceste animaie in diferite perioade ale
ezonului cald. Clubul de speologie ,,Crysis" din Oradea sernnaleaze exisen!a,
la 25 octombrie 1995, a unei colontr de R. t'efiumEtitrm compuse din
9 de indivizi intrali deja ln hibernare, precum 9i a unui M. amargitutus incd
rctiv (Barti, 1998).
in perioada 2000-2001, in Pegtera Ungurului au fost observate noui
,pecii(Tab. 9.2).ln afiafi de acestea, ln fala pegterii au mai fost identificate
'u detectorui de ultrasunete inc6 doui specii aflate in zbot, Myotis daubenonii
9i Myotis emarginatus, ptecnm;i R, t'errumequinum ;i R. hippwideros.
'fqtuIul9.2
Speciile de lilieci identificate in Perteru Ungurului in intmmlul
aptilieAl10 - septembrie 2001.
Bat species identified in Ungurului Cave between
April2000 and September 2001.
Data Speciile Observalll
16.04.2000Nyctalus noctuh
16.04.2000 Myotis myotis/blythii
12.01.2@lR h in o I o p hw le r rum e q uinum
t2.01.2001R hin o I ophus hipp o s id ero s
04.03.2001R hin o I op hus hippo s id e ros
04.03.2001Plecotus auritus
06.09.2001 Myotk bMhii
06.09.2001 Myotis bechsteinii
06.09.2001Minio pt e nts s c hr eib e r s ii
06.09.2001P ipis tr e I lus pip k tr e I lus / p i gm eus
06.09.2001Nyctalus noctula
08.09.2001 Rhinoloohus hioposideros
in total in Pegtera Ungurului au fost identificate
nind la 5 genuri, indicele valoric Dentru anul 2001 fiind
Cranii
Colonie
Colonie + solitari
Solitari
Colonie + solitari
Solitar
Captud ou plasa
Capturi cu plasa
Capturi cu plasa
Capturi cu plasa
Captud cu plasa
Solitari
10 specii aparlide
616. Se poate,
180

deci afirma c5, degi nu addpostegte colonii mari, ea repr€zinti un habit,
important pentru chiroptere, deoarece oferd conditii de hibemare pentr
cel pufin 6 specii (Myolis myotisfulythii, M. emarginahs, Minolophus t'errum
quinum, Rhinolophus hippuideros, Plecotus auritus gi Nyctalus noctl a) sj cot
stituie un adepost temporar pentru minimum 7 specii, care o folosesc pr
mivara" in tranzitul spre locurile de reproducere, iar vara t6rziu Fi toamn
ca adepost aflat in apropierea zonei de vanitoare.
9.3.3. Pegtera cu Apt din Valea Legului
A fost remarcatd pentru abundenla liliecilor inci de ia prima r
explorare de citre cercetitori ai Institutului de Speologie (Viehmann
Plega, 1958). Un studiu complex e{ectuat intre aruj 1.995 si 7997 a perm
identificarea ln petteri a 11 specii apa4inand la 6 genuri (Szanto, 199
Szodoray-Paradi gi Szanto, 1998). Dintre acestea, Rhinolophus t'errumcquinu
formeazi colonii de hibernare de sute de exemplare, iar speciile gemer
Myotis myotis 9i M, blythii, colonii de mii de indivizi. Alte specii, precu
Rhinolophus hippwideru, Miniopterus schreibersii, Myotis dasycnemc, M. tla
bentonii, M. mystacinus / M. brandtii, M. emarginatus, Barbastella barbastellu
Eptesicuserotinus ,1 Plecotus auritus, nu au fost intalnite decat h numir mj
fiind putin gregare gi preferdnd pentru hibemare alte locuri decat peFterile.
Avind ca bazi de calcul datele inregistrate in anul 1996, se obfir
un indice valoric deosebit de mare pentru o petterd, de 46.2'1"1. El se dat
reazA atat numirului mare de lilieci hibernangi ;i numeroaselor specii ca
frecventeazd ocazional aceasti pettere, cat Fi monitorizerii sulinute, efe
tuate pe parcursul unui an lntreg. $i ln acest caz se constati mentiner,
coloniilor de lilieci ln ultimii 50 de ani.
9.3.4. Pegtora de la Vadu Crigului
in Pegtera de la Vadu Crigului nu au fost semnalate decdt dor
speci, Rhinolophus Jerrumequinum gi Rhinolophus hipposideros. Dumitrescu
al. (1953) gisesc ln perioada iunie - iulie 1953 doar indivizi izolali de
fenumequinum, iar in lunile martie - aprilie 1955, 9i cdfva R. hipposideros, ,
asemenea solitari. Intre anii 7957 s;1961,, at fost observate colonii de ian
(octombrie-: mai), alcituite din cAteva zeci de exemplare, precum ti lili€
izolap aparlindnd celor doue specii de Rhinolophus,
timp ce in perioar
de vari nu a fost vizut nici un liliac (C. Ple94 com. pers.). In luna februar
7997 a fost obsersate o noui colonie de R. ferrumequirulm, compuse din
de indivizi, precum ti 3 R hipposideros izolafi (Barti, 1998). In aprilie - n
2000 au fost gisite din nou ambele specii de Rhinolophus, hsd numai
indivizi solitari.
Indicele valoric al Pegterii de la Vadu Crigului era de 202 pent
anul 7997 si a fost estimat cam la aceeasi mdrime oentru anul 1960. Cu

nuulilrul acestor specii de iilieci hibemanfi se menfine relativ constant, se
poatc afirma ci populafiile din zoni manifesti o anumiti preferinfi pentru
utilizarea petterii ca adipost, ceea ce inseamni ci ea nu poate fi neglijati
din punct de vedere chiropterologic.
In rezervatia naturali din Defileul Crigului Repede au fost semnalali
si lilieci care videsc o tendinle de sinantropie, ciutindu-gi adipost in construclii
de lemn sau de zidirie. Astfel, este cazul speciilor Nyctalus noctula,
9i Rhinolophus hippwideros, prima fiind gisitA tn podul unei clidiri pirisite,
unde forma o colonie de hibemare, iar cea de-a doua lntr-o pivniti.
9"3.5. Pe$tera lgrita
Primele menliuni referitoare la prezenta liliecilor in Pestera igdla
apar,tin lui Mehely (1900), care arate ce ea reprezinti punctul cel mai nordic
din RomAnia in distribulia lui Rlinolophus euryale. Jeaffiel gi Racovili (1929)
consemneazd preze-nfa, la 4 mai'1922, a citorva lilieci mari;i a unui Rhizolophus
hipposideros. In 2 aprfie 1955, Dumitrescu ct al. (1962) gdsesc resturi
scheletice ;i indivizi izolali de R. t'cnumequinum. Colonii numeroase au fost
observate in perioada 1990-1992, in Sala Oaselor (O. Moldovary com. pers.).
In luna mai 1999, in peFteri nu a fost vizut nici un liliac, iar i:r timpul iernii
au fost observa;i doar cdtiva indivizi solitari de M. myotis ,i R. hipposideros.
Aceste date arati ce, in ultimii 80 de ani, in Pegtera Igrila au existat
varialii majore in privinla coloniilor de lilieci hibemanli, ceea ce se poate
datora atat unor factori climatici, dar mai ales vandalizirii accentuate a
acestei pesteri.
THE BATS
(Synopsis)
Among the 31 bat species found in Romania in the last century, 19
of these are recorded in the Pidurea Craiului Mountains. For several of the
species found in the different caves of this area we descdbed the most
important cranial measurements. The most ftequent species were Myofis
myotb (55;:5%), Rhinolophus fenumequinum (55,55%), R. hippuideru (50,00%),
and Miniopterus schreibersii (38,88%), while the most abundant were the
sibling M. myotis/M. blythii, R. Ferntmequinum, and M. schreibersii. A few of
the important bat caves and their status are also presented. Data recorded
indicatis there are no criticai changes in bat populations. ln accordance
with this assessment, most caves (Meziadului, Ungurului, Valea Legului,
Vadu Crigr,rlui) and generally the entire redon still represent a natural,
unpolluted place for bats.
i82