Antologie - Primaria Mizil

că elevii erau deja îmbulziţi la ieşirea pe poartă, urlând de fericire.
Cum protocolul prevedea mai întâi o conferinţă într-una
din clase şi abia peste o oră întâlnirea amicală, senatorul rupse inima
tuturor propunând cu acea sinceritate specifică politicienilor:
– Măi, fraţilor, oameni buni, nu pentru conferinţe am venit
eu aici la voi! Am venit să-mi mai trag sufletul, să mai fiu măcar
pentru un ceas alături de cei mai dragi dintre colegii mei, să
mai stăm puţin de vorbă, aşa ca de la om la om, nu...
Tonul aplauzelor îl dădu tot doamna de chimie, deşi după
cum o privea directoarea, ai fi crezut că e un canibal înfometat
care tocmai a întâlnit un misionar alb şi durduliu. Ca să nu mai
vorbim că toţi au răsuflat uşuraţi că nu se răceau nici sarmalele
aduse de o mamă a unei loaze ca să-l treacă proful de sport.
Senatorul rămase în picioare şi începu să vorbească despre
realizările guvernării din care făcuse parte patru ani, privind
crâncen atunci când vreun mesean încerca să întindă mâna către
platouri. Dar ce minunat vorbea el despre investiţiile de portofoliu,
despre alinierea la valorile democraţiei consolidate, sau despre
privatizările strategice cu parteneri euro-atlantici şi câte şi mai
câte... După o oră se prăbuşi pe scaun şi începu să se şteargă de
transpiraţie cu un prosop dat de unul dintre bodigarzi. Zâmbea totuşi
triumfător, convins de imensul succes reputat şi, prin urmare,
foarte binevoitor.
– Ei, mai are cineva vreo nelămurire Spre surprinderea
sa, un profesor mai în vârstă, domnul Dinu, de matematică, se
ridică respectuos, îşi drese glasul şi rosti:
– Dacă, aşa cum ne-aţi spus, timp de patru ani, economia
a cunoscut cea mai mare creştere din istorie şi dacă, în tot acest
timp, salariul meu s-a mărit, că acesta este adevărul, cu peste cinci
zeci la sută, cum se face că, dacă în urmă cu patru ani, din salariu
îmi puteam cumpăra o sută de pâini, acum, cu toată mărirea, nu
mai pot cumpăra decât opt zeci de pâini de aceeaşi calitate şi greutate
Senatorul se ridică, măreţ, în picioare şi-i spuse:
– Auzi, băi, nea, din cauza unor tâmpiţi ca tine nu se dezvoltă
ţara asta, că eşti un bou şi te bag în mă-ta!
96