Antologie - Primaria Mizil

– Ăăămmm, ăăă, păi, io cred că la şcoală, acolo unde
aveţi colegi... prieteni... dracu’ ştie... Da! Propun, pentru început,
o vizită la această şcoală, apoi vom face un sondaj de opinie şi
vom calcula ce procente aveţi pentru... Consilierul ştia el ce ştia,
însă gândul că-l va mulge pe zgârcan de nişte parale motiva suficient.
Zis şi făcut!
În săptămâna următoare nişte piţifelderi locali din stafful
de campanie al senatorului făcură, contra cost desigur, agitaţie
în şcoala cu pricina că, iată, vine în vizită de lucru domnul senator,
că el nu v-a uitat, că o fi el senator, dar a rămas cu sufletul la catedră,
că şi acum îi pare rău că nu mai predă, că vine cu planuri mari,
şiii, mare atenţie, cum îl primiţi, că de asta depinde dacă veţi avea
fonduri la iarnă pentru încălzire şi curent electric.
Prin urmare, în ziua cu pricina, elevii au fost scoşi în curte
cu steguleţe, cu balonaşe, cu insigne şi cu figuri sincer radioase
pentru că după ce-l primeau cum se cuvine pe domnul senator, o
tuleau de la ore şi se duceau la film sau la joacă pe maidanul din
spatele şcolii, deoarece profesorii nu puteau ţine ore fiind ocupaţi
cu această activitate de protocol zero. Spun protocol, deoarece
senatorul făcuse rost, prin mijloace specifice, de la sponsori, de
ceva apă minerală, nişte fursecuri, şi chiar de două platouri cu
sandviciuri de la patronul unei firme de catering, pe care-l scăpase
de la o încurcătură cu nişte toxiinfecţii alimentare, la o cumetrie.
Mai pusese de-un şpriţ şi profa de chimie care era directoare adjunctă
şi făcea parte din acelaşi partid. Bine, nu era chiar o chestiune
dezinteresată, se şi vedea inspectoare la judeţ şi nu se făcea
să nu se simtă. Una peste alta, festivitate în toată regula!
– Maşina cu girofarurile în funcţiune şi cu sirenele de
rigoare la maximum intră in curte şcolii însoţită de forţele locale
ale poliţiei şi ale reprezentanţilor din teritoriu ai partidului, elevii
începură să strige tot felul de tâmpenii, însă foarte însufleţiţi şi
veseli, profii îmbrăcaţi cu costum şi cravată aplaudară şi... din
maşină ieşi, măreţ şi plin de importanţă, însuşi domnul senator.
Dădu mâna cu fiecare din profesori, o pupă pe directoarea adjunctă,
şi îşi şterse o lacrimă de emoţie când alunecă pe treptele cam
rupte ale scării de la intrare. Nimeni nu a observat asta, mai ales
95