Antologie - Primaria Mizil

Mihai
BATOG BUJENIŢĂ
IAŞI
Politică pe înţelesul tuturor
Domnul senator Bujorel Pompiliu Dulap este cam îngrijorat.
În urmă cu ceva vreme, nu prea multă, se votase legea
alegerilor uninominale, iar consilierii de imagine îl bătuseră la cap
să mai iasă în teritoriu, însă el îi cam repezise atunci:
– Bă, io-s soldat credincios partidului şi unde mă trimite
el, acolo io-m’ fac treaba! Numai că ieri fusese la „partid” şi ăsta
îi spusese cam încruntat:
– Băiii, Dulapule, păi, ţie când ţi-a mers bine, şi hai, că
ţi-a mers mai mereu pe mâna noastră, nu prea te-ai gândit la partid.
Iar acu vrei să fii băgat în colegiu! Hai, sictir, descurcă-te singur!
Se retrăsese din birou mergând de-a îndăratelea şi cu un surâs
cleios întins pe faţă, bâiguind că: „Scuzaţi poate am deranjat acu’
şi nu era momentu’, scuzaţiii”... Abia după ce închisese uşa biroului
un gând i-a trecut prin cap dându-i cufureală: „Bă, să vezi,
c-am belit-o!” Apoi se duse în biroul său şi căzu cu capul pe masă.
Nu i se părea drept! Adică, cum! Tocmai el, care, de când cu revoluţia
şi-a ars carnetul de partid şi, deşi era profesor de marxism,
a dat o lecţie de demnitate tuturor, înscriindu-se curajos în noul
partid de stânga, apoi în unul de centru stânga, apoi la centru
dreapta şi acum în unul de dreapta, că la el nu contează ideologiile
ci binele poporului, acum, tocmai el să rămână fără colegiu! Aşa
ceva este imposibil! Leul din el ieşi la suprafaţă şi începu să ragă...
Consilierii se adunară în jurul său şi concepură imediat
un plan de măsuri! Se va dovedi că el este capabil să obţină voturi
în teritoriu, acolo unde este iubit, apreciat şi înţeles! Adică, unde,
îl întrebă, destul de uimit, pe consilierul-şef.
94