Antologie - Primaria Mizil

Stan
BUDEANU
FOCŞANI
Ploaia lui Perseu (fragmente)
Ştefan Codreanu avea cam 50 de ani. Talie medie, firav,
cu păr rar şi albit la tâmple, trecea aproape zilnic la semnat condica
în băruleţul grădinii de vară indiferent de anotimp sau conflict
mondial. O zări, înclină din cap a salut şi reveni cu paharul de bere
îmbrobonat, cerându-i ca de fiecare dată, permisiunea să se
aşeze. Ciocni paharele, noroc mândro!, cubul de gheaţă se zbătu
o clipă în coniacul ei, sorbi din berea aburindă cu nedisimulată
plăcere… Ochii li se întâlniră, zâmbind unii altora ca de obicei,
căutându-se avid, încercând să descopere sensuri, mereu alte sensuri
ale existenţei stăpânilor lor..
Se hotărî să atace prima :
– Noutăţi
Era una din formulele jocului lor, acceptat tacit de amândoi,
preludiu la ceva ce sigur va urma, la lungile lor discuţii, mereu
altele, mereu nefinalizate… Îi caută privirea, de multe ori absentă,
aţintită undeva, departe, dincolo de ea, în lumea lui neştiută… O
fascina, nu stia de ce, de fapt nici nu încercase vreodată să înţelegă.
Se simţea bine ştiindu-l alături, ştia că poate să-şi permită orice
fantezie în prezenţa lui, anticipînd aprobarea lui încurajatoare.
Cine era De unde Fac parte din patrimoniul târgului, domnişoară!
Nu-şi bătuse capul să afle, aşa-l cunoscuse, aşa-l ştia,
puţin aiurea, şi aproape mereu turbat, cum îi plăcea ei, la cei 22
de ani, să-şi exprime rezolvarea nedumeririlor… Şi vorba lui, un
citat din nu-ş’ care poet, Clipa trăieşte, veacurile mor. Avea sentimentul
că nu percepe curgerea timpului în discuţiile cu el, acesta
rămânând undeva, suspendat…
91