Antologie - Primaria Mizil

ai luat cu tine o pernă şi dulapul din camera de nuntă.
tatăl nostru care de vreo trei ani n-ai mai ieşit printre flori
vecinii nu mai sunt supăraţi şi în fiecare duminică
ne lasă lapte şi biscuiţi pe băncuţa de la uşă.
eu şi mama avem lipsă de calciu de fapt şi tu aveai
dar ţi-a trecut unde e lipsă mare
şi vindecarea trebuie să fie dureroasă şi radicală
de prăjituri ne ferim.
de trei ori a fost zăpadă de-un metru
o dată chiar mi s-a părut că ţi s-au crăpat
palmele cam tare şi m-a bufnit râsul
(semânai cu pământul când e proaspăt arat
şi cazi de la doi metri din măr şi nu te loveşti
fiindcă pământul e numai vată neagră aruncată pe cer)
dar ţie nici nu-ţi păsa când hohotea viaţa prea tare
îi trăgeai o palmă care-ar fi putut să mute şi munţii
mi s-a părut că te văd
venind cu sifonul plin şi cu mătura pentru zăpadă
maşina ca un înger căzut ruginea
şi vecinii Îngeri ceilalţi cântau
dar uite că soarele ne obligă să intrăm în vară
cu cuţitul la gât
capul înainte ca nişte înotătoare profesioniste ce suntem
tu avei palmele fine şi călcâiele crăpate ca sfinţii
numai că sfinţii n-aveau părinţi
dacă s-ar fi operat de apendicită părinţii
sfinţilor le-ar fi dus la spital o sticlă de lapte şi poate
trei lei cincizeci, de bomboane.
Lupii de casă
când toate lucrurile dorm în zăpadă stai treaz pentru mine
când toate lucrurile mucegăiesc tu
pune plicuri de ceai de iarnă în dulap printre rufe
9