Antologie - Primaria Mizil

Glanda pământului II
tată au venit vânzătorii la uşă le-am spus de porci
de ateliere şi de toate aşchiile pe care le-a înghiţit carnea ta
de picioarele umflate de genunchii ca stâlpii
din poartă în care zăpada
a scobit până la os şi mai departe
îşi face loc printre venele tale
ca şerpii printre portative de iarbă
de gleznele mari şi gambele groase ca nişte tumori
care te-au purtat prin oraş
şi în care credeai că ai prieteni de încredere
pentru mult timp şi ochii
pământii de călugăr care se tulbură
nu pentru credinţă ci pentru o cană cu apă
după patruzeci de zile şi fălcile
lui se crapă ca nişte pereţi de colibă
te-ai mutat la oraş ţi-ai făcut din betoane o casă
ai suflat în ele dar ele n-au înviat
ai mutat femeia iubită de pe-un genunchi pe celălalt
între orgă şi organic
şi să storci atâta lumină cât se poate dintr-o femeie
şi să zideşti din carne curată
o casă care să nască în fiecare zi pe uşă
să mă nască pe culoare şi să mă conducă
jos la parter cordonul ombilical al blocului nostru
apartamentul nostru are ieşire la pământ
ai făcut dragoste într-o cutie de conserve
ai astupat crăpăturile de frig
şi de curioşi cu şosete de lână
numai călcâiele tale uscate miros a zăpadă şi Casa Mare
ai găurit pereţii deşi ţi-era milă de ei
de parcă ar fi fost pielea unui uriaş care-a suferit
mult şi-a sfârşit răstignit pe pereţi la oraş
ai cumpărat cu greu mobila şi cand ai plecat şi din oraş
8