31.01.2015 Views

Antologie - Primaria Mizil

Antologie - Primaria Mizil

Antologie - Primaria Mizil

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

– Dar asta e bine, nu Adică... ţii la ea şi vă petreceţi cea<br />

mai mare parte a timpului liber împreună...<br />

– Da. Dar eu nu vreau să... Vezi tu, doar ţin la ea. N-o<br />

iubesc. Nu ştiu cum vine asta. Poate o iubesc. Dar credeam că sentimentul<br />

ăsta e mai profund, mai... cum să-ţi spun Când vin spre<br />

casă nu mă gândesc la ea, nu-mi vine să merg mai repede ca să<br />

ajung mai repede şi s-o îmbrăţişez, să-i spun c-o iubesc, să-mi<br />

imaginez emoţionat scena, să-mi doresc să plec din sala de operaţii<br />

pentru simplul fapt că mi s-a făcut dor de ea... Nu ştiu. Poate sunt<br />

eu căzut în cap.<br />

Deschise gura să mai spună ceva, profitând de uimirea<br />

Manuelei care o împiedica să formeze o propoziţie coerentă, însă<br />

şoferul îi răspunse într-o spaniolă puţin afectată de lipsa exerciţiului<br />

că a citit prea multe cărţi de dragoste, dar şi că, teoretic, avea<br />

dreptate, însă era posibil să nu se întâlnească în vecii vecilor cu<br />

acel sentiment complex şi „momentan utopic”. N-a avut darul de<br />

a-l încuraja, iar tot ce a putut scoate de la sora sa mai mare (şi dornică<br />

să schimbe subiectul) a fost un „subscriu!” grăbit şi convins.<br />

– Mulţumesc.<br />

Liniştea ce a urmat până la aeroport a valorat 50 de coroane.<br />

Manu îi dădu de înţeles că îl ascultase, dar că nu-l putea<br />

sfătui în vreun fel. Trebuia să-şi asculte inima. Sau mintea. Sau<br />

ce-şi asculta el de obicei în momentele de răspântie. Au luat un<br />

ceai fierbinte la masa care le-a servit drept suport la „regăsire”.<br />

– Manu, tu... te descurci<br />

Ochii i se făcuseră arzători. Nu putea să-l mintă.<br />

– Aşa şi-aşa. Habar n-am. Probabil o să fiu bine cândva.<br />

– Dacă ai nevoie, sună-mă. Nu ştiu ce minuni pot face<br />

prin telefon, dar o să încerc. Da<br />

Ceaiul i-a fript vârful limbii.<br />

– Mulţumesc.<br />

Nu a fost o despărţire lacrimogenă. Au făcut schimb de<br />

adrese de tot felul, numere de telefoane mobile, urări de bine. Îmbrăţişarea<br />

de final a fost cea înduioşătoare. Şi-apoi Manu a ajuns<br />

din nou în avion, din nou privind printr-o fereastră rotundă un oraş<br />

căptuşit de abur, din nou gândindu-se la schimbare. Dar cu ochii<br />

77

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!