Antologie - Primaria Mizil

Andreea
BĂNICĂ
BUCUREŞTI
Săptămâna 52
Fragmente
După ce au primit bolul cu cenuşă al mamei lor de la o
asistentă corpolentă, Manu l-a sigilat şi l-a depozitat cu grijă între
hainele groase din bagaj. Au epuizat aproape două ore plimbându-se
pe străzile vechi ale capitalei, minunându-se de arhitectura
riguroasă a faţadelor şi încercând din răsputeri să citească numele
străzilor. Distracţia le fu întreruptă de ticăitul responsabil al ceasului.
Venise timpul să se îndrepte către aeroport. În taxi, după o
tăcere aparent confortabilă, Pedro şi-a făcut publice ideile:
– Ştii, acasă... în State vreau să spun... mă văd cu fata
asta... Lindsay.
– Sună a nume de blondă.
Replica seacă şi îmbibată de dezgust a surorii îi topi pe
dată elanul suficient de şovăielnic.
– Iartă-mă, n-am vrut să fiu rea. Dar chiar sună a nume
de blondă.
– Este. Şi cred că o să se mute cu mine.
– Crezi Şi ce te face să crezi asta
– Păi... stă din ce în ce mai mult acolo şi are şi vreo câteva
haine... Mă rog, şi periuţa de dinţi...
– Sper că are una şi la ea acasă!
– N-am simţit până acum că n-ar avea... dar Pedro se încruntă
şi reflectă serios la acest aspect. Părea să fi rămas pe gânduri,
iar Manu aştepta cu nerăbdare continuarea. Presimţea că mai
urma ceva.
76