Antologie - Primaria Mizil

Îi făcu nas, picioare şi urechi, aşa cum a făcut Dumnezeu omului
din lut. Strănepoata îşi primi ursul fericită; îi mânca nasul, urechile
şi picioarele cu plăcere, apoi făcea ea singură altele, şi tot aşa,
până isprăvise cina. Fil plecase cu greu în seara aceea, îndemnându-se
la pahare. Bătrâna puse strachinile în oala cu hârbe pentru
vacă, stinse becul şi merseră toate în casa mare. Acolo paturile
erau făcute, aşternuturile răcoritoare, şi un miros „a păstrat”.
IV.
După rânduiala veche, femeile se închină langă unul din paturi
(cel dinspre răsărit), unde este o icoana mare cu Maica Domnului
şi Pruncul, o candelă vânătă, unsuroasă şi un calendar cu toate
pomenirile de peste an. Raveca priveşte undeva înspre scoarţa cu
păuni, mai mult în gol, cu mâinile strânse în pielea albă, zbârcită
şi rece; Nuţa ridică palmele de o parte şi de alta a corpului,
lăsându-şi chipul neapărat aidoma unui condamnat, iar copila rostea
rugăciunile frumos, ca poeziile de la serbare, dar ochii nu-i
stau locului, uitandu-se când la Dumnezeul încruntat din icoana
Treimii, cand la bătrână, când la sertarul de sus, unde sigur trebuia
să fie zahăr vanilat.
– Bica Raveca, da Dumnezeu are mamă
– Da, pe Măicuţa Domnului.
– Da’ nu Dumnezeul Iisus ci Dumnezeul acela Judecător,
acela mare.
– Nu are, el este din începuturi…
– Bica, dar dacă eu nu aş avea mamă înseamnă că sunt
aşa ca Dumnezeu, de la sine însumi(!)
– Ia tacă-ţi fleanca şi te culcă sau ia ceva de croşetat, că
vezi cum stai degeaba şi vine cel rău să-ţi dea gânduri de îndrăzneală!
– Bica, da’ noi nu facem nimic altfel într-o zi Ceva important,
interesant ca în cărti
– Ba facem, facem. Cu voia lui Dumnezeu dacă e săptămâna
asta cald, apăi avem de împlinit strângerea roadelor şi
marti, şi miercuri, şi joi, şi vineri, şi sâmbătă. Iar duminică nici
dacă am putea nu mai facem ceva important, ca în restu’ zilelor,
că doar nu suntem păgâni.
75