Antologie - Primaria Mizil

Diana Roxana BALTARU
Din neamul lui Covarşă, Vicoveanul...
fragmente
III.
Căpiţele fură încărcate în căruţa, iar Fil zvârli desupra un
fel de oişte, un par înalt şi greu pentru a împiedica sărăcirea
spicelor pe drum. Bătrâna şi fiică-sa urcaseră primele, apoi copila,
care se căţărase prin spate, julindu-şi genunchii mici şi rotunzi.
Caii porniră greu, iar căruţa se zdruncină ca o targă uriaşă:
– Bica, da’ dacă o să cadă Murim
– Nu cade, nu mai poci degeaba.
Drumul cât ca era lung fusese anevoios, din pricina împrejurimilor
Goldanei (văduva cu nume rău) plin de hârtoape şi
bolovani. Acasă fânul fusese urcat în poclid, apoi bătucit bine.
Omul a fost primit în bucătăria de vară, după obicei. Nuţa
glumi şi îi întinse un pahar de rachiu. Omul refuză pe motiv că
trebuie să ajungă acasă. Nuţa îl îmbie glumind mai mult şi lăsându-şi
capul într-o parte. Omul primi paharul iute, cu bucurie.
La fel şi pe al doilea, şi pe al patrulea. Bătrâna puse lapte într-o
conservă, iar mâţele năvăliră înfomatate. Pe plită fierbea mămăliga
în cropuri, timp în care Nuţa pregătea untul, brânza şi jumările roşiatice
din oala cea mare cu untură. încăperea se umplu de un
miros plăcut, cald, care şi azi aduce omului aminte de dragoste,
adică de cinstirea omenească şi milostenie. Copila aduse din casă
un ştergari alb, curat, cu care bătrâna înfăşurase fundul de mămăliga.
Aceasta era fierbinte, rotundă, iar aburii se înălţau drept spre
cer (…). După obiceiul caselor, bărbatul fie străin, fie de-al locului,
binecuvantează mămăliga înfingând cuţitul în patru colturi,
după descântecul Crucii Domnului. Mâncară repede, respirând
iute ca nişte balauri căci bucatele erau fierbinţi până la miez.
– Bica, eu vreau urs, îmi faci urs Se tânguia copila, scărpinându-şi
genunchii murdari cu firicele de sânge şi urme de lut.
Bătrâna luă o bucată de mămăliga pe care o purtă de mai multe
ori prin mâini, ca să se răcească. Apoi o strânse în palme, presărând
deasupra brânză şi unt. Închise ,,aluatul’’ ca pe o plastilină.
74