Antologie - Primaria Mizil

PROZĂ
Synthia ALBULESC
Ruznaca
Pe bătrâna basarabeancă zisă Ruznaca o puteai întâlni zilnic
la poarta bisericii, cu mâna întinsă: Dă şi la babuşca ceva!...
Bogdaproste.
Uneori era gata beată de la şapte dimineaţa, când plecam
spre şcoală, dar tot îi dădeam banii mei de pachet. La întoarcere
iar o găseam acolo, beată de tot, prăbuşită pe asfalt, cocârjată ca
un semn de întrebare, ea însăşi un semn de întrebare retorică adresată
întregului univers: De ce
Am terminat şcoala generală, apoi liceul, am renunţat la
codiţe şi mi-am vopsit părul, dar Ruznaca a rămas neschimbată,
încremenită într-o vârstă fără vârstă. Nu prea se-nghesuiau mulţi
să-i dea bani, ştiind că ea îi dă pe gât, ia uita-ţi-vă în ce hal de alcoolică
a ajuns, miroase de te trăsneşte de la o poştă şi seara, când
se strânge de pe drumuri, abia e în stare să-şi găsească gangul în
care locuieşte! Afurisită baborniţă! Dar mie mi-e milă de ea. Se
împleticeşte ţinându-se de garduri şi boscorodeşte de una singură,
în limba ei, lălăie, râde, cade, se ridică. Dacă încerci s-o ajuţi îţi
trage o înjurătură cu voce spartă şi-nfundată de ventriloc, de te
bagă în toţi răcorii. Şi-apoi ce uitătură are! Sticloasă, fixă, sfredelitoare,
mai bine nu te uiţi în ochii ei, că te mai şi deoache,
Doamne fereşte, ptiu-ptiu! Şi gravidele o ocolesc, nu cumva să le
iasă un copil handicapat, iar oamenii din cartier nu contenesc să
se minuneze de ravagiile pe care le face băutura. Uite unde te duce,
ajungi din om neom, cum e carmolista asta alcoolistă, vai de capul
ei!
În noaptea aceea mă întorceam de la concert, mai bine zis
rătăceam plutind pe străzi, cu braţele împovărate de trandafiri, măturând
trotuarele cu poalele rochiei albe, sticlind de paiete. Avusesem
un succes eclatant, dar nu ăsta era lucrul cel mai important,
ci faptul că partenerul meu, cu care interpretasem concertul pentru
două piane de Ceaikovski...partenerul care mă chinuise atâta timp
cu tăcerile lui grăitoare, îşi luase în sfârşit inima în dinţi şi-mi
71