Antologie - Primaria Mizil

şi despre bărcile albe care le-au ţinut loc de coaste până la sfârşit
ridic din umeri şi aproape că nici nu-i simt
2.
ne-am dezbrăcat cu albia fierbinte legată de picioare
în portul Dubrovnik
o doamnă bătrână ne urmărea de la balcon
obişnuită cu micile nenorociri de zi cu zi din când în când
se apleca peste balustradă şi ne vorbea despre Ecaterina cea Mare
sau despre copiii necinstiţi alăptaţi pe ţărmul adriatic
terasele mici erau neobişnuit de încăpătoare
ne agăţam hainele într-o tablă ruginită de şah
pânza portocalie ni se lipea de mâinile fierbinţi
toată lumea ne îndruma să batem în lemn
3.
viaţa e fructul oprit pe care ai vrea uneori să-l scuipi
cu tot cu seminţe
asta era copilăria noastră
în pielea încinsă a cailor
apăsam bucăţi mici de tămâie cu degetele
ne imaginam că batem pietre scumpe
într-un anotimp de piele care mirosea de cele mai multe ori
a departe şi a mâl
(dar caii erau îngropaţi la intrarea în casă
cu lanţurile de la cadelniţă aşezate în jurul ochilor
şi asta era copilăria noastră)
în nopţile tăcute de august
simţeam albinele zburând pe sub pământul uscat
cerul atârna într-o plasă imensă de peşte
până aproape de frunţile noastre
intram în Dunăre şi Dunărea era întunecată
ca şi când toate nopţile de până atunci s-ar fi îmbibat în apă
(luna era prinsă în trestii şapte cete de îngeri
66