Antologie - Primaria Mizil

Alexandra
POPA
BUCUREŞTI
vizita
îmi terminam liniştită gustarea, într-o cantină plină de studenţi
puşi pe palavre. mă uitam la picturile albastre de Matisse
din stânga mea. în ureche mi s-a insinuat o melodie de demult.
şi, deodatã, eram amândoi în încăperea
care se numeşte interiorul minţii mele.
am încercat să fiu o gazdã ospitalieră. să îţi arăt casa, grădina,
(„îţi place cum am amenajat”)
cum au crescut florile şi buruienile în imaginaţia mea.
apoi te-am condus către sufragerie, prin cotloane prăfuite,
unde păianjeni maiestuoşi îmi ţes visurile.
animalele mele de casă, ideile, s-au năpustit
înăuntru şi s-au gudurat pe lângă tine.
tu te-ai instalat confortabil într-un fotoliu croit din gânduri triste.
încruntat, cu mâinile adumbrindu-ţi fruntea, mi-ai admirat,
politicos, tablourile confecţionate din imagini dragi mie,
de care m-am îndrãgostit atât de tare,
încât le-am furat din clipele în care le-am trăit
şi le-am ţintuit în cuie de cristal aici, pe pereţi,
până ce au devenit amintiri.
„şi atunci”, mă întrebi tu, politicos ca de obicei,
„înseamnă că tot ce ai ştiut şi ai uitat nu îţi aparţine
lãuntric cu adevărat, nu” pironită de această întrebare,
nu am pregătit un răspuns. doar ceai.
59