Antologie - Primaria Mizil

ca de buza prăpastiei, ca de capătul funiei,
ca de scara de incendiu,
să nu cazi în apa neîncepută
pentru că ai să te îneci sau ai să mănânci
peşti din ce în ce mai adânci.
Potop
A fost găsit la ţărm,
pe plaja ca o pagină de ziar deschisă la rubrica decese.
Era un înecat frumos, aşa cum sunt morţii pe timp de pace.
Avea gura ca un estuar odihnit
şi nici un alt semn de recunoaştere.
În rest, procurorul districtual, spectatorii plictisiţi
ca la o ceremonie mereu repetată.
Nu se anunţa nimic tulburător,
doar medicul legist presimţise ceva.
Când l-a deschis lumea a fugit îngrozită ca de potop.
Iona avea valurile înlăuntrul său.
Amuletă cu înger
Suflul sistolic al castanelor pe caldarâm,
saturnalia vântului buimac pe acoperişuri,
oasele de sepia ale nopţii muribunde
şi harfa genelor lungi ale tale
care face zdrenţe întunericul.
În acest loc mă opresc, mă aplec
şi pun genunchiul în colbul drumului.
O floare de gardenie care tremură.
Sigur, pe aici a trecut îngerul, pesemne că era deprimat,
se simte în aer o sclipire tragică de aripi translucide
prea aproape dansând în lumina lămpi de neon.
Vedeţi, ce sclipire tragică!
Vedeţi câtă graţie are absurdul
Deci, să ne punem în siguranţă, iubito,
amuleta ochilor tăi nu ajută la nimic.
50