Antologie - Primaria Mizil

*
Urăsc partea asta: când mă doare în dreptul inimii
pleacă viaţa din mine şi iar revine
şi pleacă şi revine şi mă trece prin toate stadiile
unei bucăţi de carne.
Am viaţă.
Iubire n-am.
*
Ai grijă de mine, te rog.
N-ai voie să fii bolnavă.
Eu sunt copilul tău, frumos şi bun,
ce trebuie alintat, ce nu trebuie uitat.
Mă mai ştii, aşa-i
Vino mai repede din spitalul putred.
Toate lucrurile plâng după tine.
*
Sunt atinsă de moarte ca o leproasă.
Mame mor numai a mea e eternă.
Şi mă gandesc cum voi trece
peste viaţa mamei mele...
*
Sunt din carnea mamei şi
a unui aromân.
Aş putea la fel de bine
să fiu extraterestră,
am ochii mari şi pielea vânătă.
Mă strecor în spaţiul dintre ceilalţi
şi tremur uman,
plâng prin transpiraţie, vorbesc puţin.
Inima îşi vede nebună de bătăile ei.
Nu se destramă nimic încă.
Stau la lumină.
Rezist cumva.
19