Antologie - Primaria Mizil

să mişte planetele, dar nu ştia dacă era bine să facă asta. Apoi începu
să tremure iar şi se întrebă cât avea de aşteptat până să fie
mai cald, căci Dumnezeu dispăruse şi nu avea cum să-l întrebe.
Atunci îi veni ideea că putea să se încălzească singur. Se uită pe
cer şi găsi un soare potrivit. Întinse mâna şi după îndelungi încercări
îl apropie tot mai mult de pământ. Deşi îl mişca greu, Omul
simţea cum îi este tot mai cald, tot mai bine, iar trupul i se usucă,
însă îi era tot mai greu să privească dincolo de pânza de lumină
pe care o întindea soarele în jur.
Când Dumnezeu se întoarse descoperi că se luminase
foarte mult, era mai cald, iar soarele era prea apropiat de pământ.
Veni în faţa Omului şi îl întrebă dezamăgit de ce se grăbise. Omul
îi răspunse doar că îi era frig şi simţise că se putea îngriji singur.
„Foarte bine atunci, vei avea grijă de tine singur de acum încolo.
Dar, pentru că te-ai grăbit, îţi vei pierde puterile. Ochii tăi nu vor
mai putea vedea stelele de atâta lumină, dacă ai dorit-o dintr-o
dată, urechile tale nu vor mai putea auzi cometele, iar pielea ta
nu va mai putea simţi respiraţia Universului de atâta căldură”.
Atunci Omul a înţeles ceea ce făcuse şi a devenit om. „Şi
mă vei lăsa singur”, întrebă el speriat. „Nu, voi crea şi alţi oameni,
ca să vă aveţi unii pe alţii. Dar nu vei mai avea niciodată
ce ai avut până acum.”. Şi Dumnezeu se făcu nevăzut. Rămas singur,
omul îşi ridică privirea spre cer şi primi în ea imaginea Universului.
Din acel moment el a încercat să se ridice, să se apropie
cât mai mult de potenţialul pe care l-a pierdut, prin cunoaştere şi
construcţie; a încercat să regăsească Universul pe care îl cunoscuse
odată construind telescoape, rachete şi navete şi imaginânduşi
alte lumi şi cucerirea lor. Însă pentru a-ţi aduce aminte de
naşterea primului om e destul să priveşti în oglindă – fotografia
cerului de atunci poate fi ghicită în negativul ochiului – în mijloc
se află soarele negru înconjurat de întunericul alb al Universului
şi de culoarea prafului cosmic şi a micilor galaxii, toate înscrise
în curbele globului ocular – ale timpului şi spaţiului.
177