You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
fiorul vieţii. Lutul s-a cutremurat şi la un moment dat a deschis<br />
ochii.<br />
Primul lucru pe care l-a văzut a fost infinitul cerului. Pentru<br />
că Dumnezeu îi dăruise o parte din forţa Sa, Omul putea privi<br />
în adâncul Cosmosului, către orice stea, soare, galaxie şi nebuloasă.<br />
Putea observa în acelaşi timp naşterea unui nou sistem solar şi<br />
explozia unei supernove, putea deosebi dincolo de perdeaua prafului<br />
cosmic marginea unei găuri negre. Putea vedea culorile întregului<br />
Univers, cum străluceau mai mult sau mai puţin în lumina<br />
sorilor din jur. De asemenea, putea auzi mişcările tuturor corpurilor.<br />
Se putea concentra asupra vibraţiei radiaţiilor într-un moment,<br />
pentru ca apoi să distingă fără probleme dansul dintre o<br />
planetă şi sateliţii ei. Cu cât o stea era mai caldă, căci putea simţi<br />
şi temperatura corpurilor, cu atât muzica ei era de o tonalitate mai<br />
înaltă. Simfonia Universului îl fermecă atât de mult pe Om, încât<br />
acesta nu îşi dădu seama de prezenţa Creatorului său. Fiind uşor<br />
nesigur de forţele trupului, reuşi să se ridice în picioare abia după<br />
un timp. Din când în când tremura, pentru că încă nu i se uscase<br />
carnea, iar adierile Cosmosului, pe care le putea simţi de asemenea,<br />
erau când calde, când fierbinţi, când îngheţate, în funcţie de<br />
peticul de Univers asupra căruia se concentra.<br />
După ce consideră că Omul avusese suficient timp pentru<br />
a se obişnui cu ceea ce se afla în jurul său, Dumnezeu păşi mai<br />
aproape şi îi atinse umărul. Nu-şi spuseră nimic, căci Omul îşi recunoscu<br />
Creatorul şi cei doi se îmbrăţişară. Privirea plină de recunoştinţă<br />
a Omului Îl mulţumi pe Dumnezeu, care dorind să-l<br />
asigure că va face totul pentru el, îi spuse doar: „Totul este al tău.<br />
Ştiu că încă îţi este frig, dar ai răbdare, va fi lumină!”. Omul încuviinţă<br />
din cap şi după ce Dumnezeu se retrase de lângă el, reveni<br />
la contemplarea minunatului mecanism al Universului. Înţelegea<br />
foarte bine orice mişcare, căci cunoştea deja legile. Apoi observă<br />
că nu putea doar să vadă sau să audă pulsul Cosmosului, ci avea<br />
puterea de a interveni chiar el. Întinzând mâna la un moment dat<br />
văzu cum praful cosmic se risipi pentru a lăsa să se vadă cum trece<br />
o cometă. Uimit de această forţă, începu să mişte încet încet meteoriţi<br />
şi asteroizi. Simţea că putea face orice şi ar fi vrut să încerce<br />
176
Change language