Antologie - Primaria Mizil

nic cu umbrele înserării, sosi, la faţa locului, în uniformă de mercenar
din trupele para-speciale, singurul negociator din întreaga
regiune, care regreta doar că elicopterul cu care şi-ar fi făcut o
super-intrare, era inutil, neavând unde să aterizeze, din cauza copacilor
din parc, mult prea mulţi, şi a stâlpilor de curent de pe străzile
învecinate…
Localiză, din prima, presa, apoi se duse glonţ către
aceasta. Se vedea că are experienţă! Dându-şi, cu o mişcare hotărâtă,
plină de energie abia reţinută, ochelarii de soare jos, le explică
ziariştilor cum a fost ales de specialiştii din FBI, CIA şi SG-1
pentru un curs de negociatori, după ce aceştia îi studiaseră astrograma,
palmograma şi preferinţele culinare, apoi declară, răspicând
cuvintele mai dihai decât comisarul Moldovan în vremurile
lui de glorie, că „ne aflăm în faţa unei situaţii aproape tipice de
luare de ostatici, atâta că în cazul de faţă există un singur ostatic
şi acesta s-a luat ostatic de unul singur, dar vă asigur în mod ferm
că situaţia e sub control operativ”. Apoi le mărturisi cu deosebită
delicateţe jurnalistelor, făcându-le cu ochiul, că va scoate, în
curând, un nou album, cu un nou cover etno-folky după „Noua
senzaţie de catifelaţie”. Album, „reţineţi, vă rog, de artă şi precizie
şi inimă albastră de metil; aţi reţinut, da De metil”, zâmbi el, apoi
îşi luă portavocea şi se îndreptă, cu paşi mari, decisivi, urmărit de
microfoane şi camere de luat vederi, spre perimetrul de siguranţă,
în care nea Grigore se detaşase atât de tare de context că prinsese
să leviteze, vibrând uşor în galben pal. Zidul de scutieri se desfăcu
într-o fracţiune de secundă, făcându-i loc, ca-n filme.
Apoi se refăcu, la fel de brusc, provocând spectatorilor o
înfiorare marţială… Chiar şi şuţii de buzunare încremeniseră,
uitând de ce erau acolo, iar ţigăncile tăcuseră, uitând să-şi mai îmbie,
cu vocile lor hodorogite, de tutungioaice înrăite, virtualii
clienţi la seminţe şi acadele.
Curioşii urmăreau cu sufletul la gură ce se întâmplă, de
la o distanţă sigură, tot ca-n filmele americane. Negociatorul îşi
lăsă portavocea pe pământ, cu încetinitorul, ca pe o armă (ceea ce
şi era, în opinia lui), ridicându-şi mâinile şi mergând încet, ca să
nu-l sperie pe negociat.
169