Antologie - Primaria Mizil

Monica
RĂDULESCU
BUCUREŞTI
Impresii (fragmente)
Mâna dreaptă avea unghii lungi şi un pic ascuţite. Deşi
era slabă şi destul de mică, mâna lui îşi păstra masculinitatea.
Atingea cu forţă sau abia simţit corzile chitarei, lăsând sunetele
să iasă controlat şi armonios. Era încordat şi traspirase. Maria îl
privea fascinată, stând complet incomod, în picioare, lângă uşă.
Mâinile lui îi captaseră privirile. Muzica lui Mozart răsuna din
chitări în încăperea mult prea mică şi supraîncălzită. Cei doi artişti
aveau câte un pahar cu apă lângă scaun. Al lui era răsturnat pe podea.
Când au terminat de cântat, au salutat publicul şi au plecat.
Fără bis sau alte serii de aplauze. Maria încă îi privea mâinile când
a trecut pe lângă ea, îi privea mâinile şi când a rugat-o să-i facă
loc să iasă. Abia atunci şi-a ridicat privirile şi l-a privit în ochi.
Avea o privire întunecată şi rece, care a înfiorat-o. S-a chinuit mult
după aceea să-şi amintească mâinile lui, dar n-a reuşit. Şi-a amintit
totuşi senzaţia pe care a avut-o privindu-i-le grăbite pe corzi. Era
ceva viu acolo, o forţă necunoscută ei.
E ciudat cum, după multă vreme de atunci, Maria retrăieşte
senzaţia de fiecare dată când aude acea bucată din muzica
lui Mozart. Ca şi cum i s-ar fi impregnat în piele mirosul unei nopţi
de dragoste.
Într-o zi, mergând spre facultate, se auzi strigată de o voce
cunoscută. Era Anca, o fostă colegă de liceu, pe care n-o mai văzuse
de câţiva ani. Îi făcu semn cu mâna şi se întoarse din drum
să o salute cum se cuvine. Anca nu era singură. Se ţinea strâns de
164