You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
dulce atunci când apropia de el mâna încă îmbibată de vaselină şi<br />
motorină. „Cred c-o să fie tot mecanic într-o zi, vezi cum îi place”,<br />
îi spunea Getuţei care îşi dedica timpul îngrijirii îngeraşului<br />
ce le luminase casa şi dădea alt gust dimineţilor care îl prindeau<br />
pe Nicu tot mai obosit din cauza somnului întrerupt de copilaşul<br />
care întotdeauna vroia câte ceva. „E bine că e aşa, înseamnă că şi<br />
când o fi mare o avea energie, o să fie un bărbat adevărat”, încerca<br />
ea să-l îmbuneze şi să-i arate şi părţile bune ale comportamentului<br />
zbuciumat al copilului. Numai că Nicu nu mai avea<br />
nevoie de nici un suport moral, oboseala se estompa brusc atunci<br />
când îşi lua în braţe odrasla şi îi simţea bătăile inimii.<br />
***<br />
Pe amândoi poliţia i-a ridicat la câteva ore după ce Nicu<br />
plecase la muncă... Fusese ultima dată când îl văzuse pe îngeraş,<br />
copilul lui era de fapt al altuia şi, dintre şurubelniţe şi unsori, a<br />
fost dus alături de cea în care avusese încredere oarbă. „Cum ai<br />
putut s-o crezi, prostule Copilul nu semăna deloc cu tine!...”<br />
Sărise brusc în prăpastia deznădejdii şi stătea înmărmurit în spatele<br />
unor gratii, privind în gol, aiurea, către o iluzie pierdută, viaţa lui...<br />
Se simţea păcălit, nu atât de soţia lui, cât de destin, părea bătaia<br />
de joc a unui regizor care, într-o scenă cu băieţi buni şi răi, îl distribuise<br />
în rolul celui care pătimeşte din partea tuturor. „Prostul<br />
satului, ăsta sunt eu”, se întreba privind-o pe Getuţa care, plecată<br />
cu gândurile departe, cu bilet numai pentru dus. Îşi clătina capul<br />
şi ţinea gura deschisă fără să priceapă unde se afla şi de ce. Începuse<br />
să fie aşa atunci când poliţistul ce sunase la uşa apartamentului<br />
nu a aşteptat să fie poftit în casă ci, întrebând-o dacă o<br />
cheamă Georgeta Damian, o apucă de mână şi o plimbă prin camere<br />
până dădu de copilaş. În timp ce ajutorul său încerca să îi<br />
potolească pe socri, poliţistul, alături de o Getuţa tremurândă şi<br />
de un îngeraş care plângea întruna, cobora deja scările către maşina<br />
ce avea să îi ducă pe toţi la secţie şi, mai apoi, fiecare pe câte<br />
un drum, poliţistul cu paharul de cafea fierbinte la volanul noului<br />
său Logan, fosta mămică ghemuită într-un colţ de celulă, iar copilaşul<br />
din nou în pătuţul său de la spital.<br />
163
Change language