Antologie - Primaria Mizil

Emil
ILIESCU
CHITILA
Mavroşin (fragmente)
***
În seara aceleiaşi zile, Goloped Stepanovici fu vizitat de
Mavroşin. Acesta atăta ca după multe nopţi nedormite. Cu o tristeţe
iremediabilă în privirea lui de mare stinsă sub un asfinţit tragic.
Avea în braţe motanul lui, singura mângâiere în viaţă. Se
aşezase neputiincios pe un scăunel lângă soba dogorind şi abia
îngăimă câteva cuvinte.
– Galoped Stepanovici… eu voi pleca… voi pleca departe
de aici… Oriunde este nevoie de un funcţionar cinstit şi
muncitor ca mine…
– Sonia… Sonia Feedorovna… intuise bunul lui prieten.
Din pricina ei pleci, nu
– Nu din pricina ei, din pricina neputinţei mele de a vedea
realitatea cu ochii cu care o percep toţi cei din jurul meu. A trebuit
să treacă sute de ani ca în biata Rusie să mai apară un alt Quichote
şi, din păcate, acela am fost tocmai eu. Năluciri, Goloped, toată
viaţa noastră este compusă din năluciri…! Niciodată nu vom şti
dacă ceea ce ni s-a întâmplat a fost real sau un vis nesfârşit! Uite,
ştii că nu am altă avere decât inima asta nefericită şi alte câteva
lucruri umile. Biblia… biblia asta să i-o dai părintelui paroh cu
cuvânt de mulţumire de la mine. A fost întotdeauna blând, lesne
iertător şi drept în sfaturile pe care mi le-a dat la Sfânta Spovedanie,
dar pe care, iată, nu m-am învretnicit să le urmez! Fularul
ăsta şi căciula de lână… să meargă la azilul de bătrâni. Mai am
două semne de carte lucrate din piele…
137