Antologie - Primaria Mizil

ile” occidentului, nu cunoştea sărăcia din rândul populaţiei şi nu
realiza că singurul motiv pentru care afacerile lui de contrabandă
funcţionau era acela că bunurile vândute de el nu veneau din nici
o altă parte. Se poate spune că era unicul importator şi din asta nu
avea decât de câştigat. De aceea în 1991, căderea URSS-ului i-a
adus pierderi materiale uriaşe şi l-a făcut să cedeze emoţional. Oamenii
îşi puteau cumpăra totul legal şi la preţuri mult mai bune,
ceea ce nu a putut să însemne decât prăbuşirea totală a afacerilor
lui Boris. Pe el însă, îl preocupa mai puţin asta, dezamăgirea lui
cea mai mare fiind una ideologică.
Rămas singur acasă în dimineaţa următoare, Boris revăzu
portretul lui Stalin şi ca din senin începu să se pălmuiască, ca şi
cum s-ar pedepsi pentru toate greşelile de până acum, după care
luă din vitrină un cuţit cu mâner de aur încrustat cu diamante,
primit cadou de la un vechi prieten. Irina reveni acasă după câteva
ore şi îşi găsi soţul culcat pe podea şi însângerat în faţa unui perete
scrijelit şi plin de sânge pe care scria: „ Borise ni brii curei”, adică
„Borise, nu bărbierii găinile”.
După câteva zile de spitalizare Irina a decis că cel mai
bine pentru întreaga familie era să îl interneze într-un sanatoriu
bun. Alesese unul în Franţa pentru că îşi permiteau acest lux din
banii puşi deoparte, însă convingerea lui Boris nu a fost foarte
uşoară. Acesta a reacţionat violent spunând că nu vrea să meargă
„la nebuni” şi cu atât mai mult, nu vrea să mergă la „hoţii capitalişti”.
A fost dus totuşi acolo în baza unui certificat de internare
forţată. În primele zile Boris a rănit 4 paznici şi 12 pacienţi,
lovindu-i pentru neobedienţă în faţa marelui Stalin, fapt ce a forţat
doctorii să-i dea o serie de droguri puternice. Acum era calm, dar
foarte palid şi slăbit, lipsit de vlagă şi deprimat. Irina nu greşise
cu nimic. Îi era în continuare loială şi îi era în fiecare zi alături,
încurajându-l. Acum îl iubea mai mult ca niciodată, căci Boris nu
mai era un criminal cu sânge rece, ci doar un bolnav neajutorat,
iar ea, pentru prima oară îşi dovedise că îl iubeşte pentru cine e şi
nu pentru că i-a oferit toate posibilităţile materiale.
Boris începu un program de recuperare deosebit şi anume
„terapia prin artă”. Doctorii considerau că o canalizare a energiilor
134