Antologie - Primaria Mizil

care dată familia lui. Refuza să locuiască în oraşul-port pentru că
era scârbit de el şi nu avea de gând să-şi crească copii acolo.
Intra în fiecare seară pe uşă obosit şi îmbătrânit de tot urâtul
Odessei şi încruntarea plină de riduri îi pierea imediat ce îşi
vedea cei doi copii jucându-se pe covor. Soţia lui, Irina, se ridica
de fiecare dată şi îl întampina cu o îmbrăţişare caldă şi un sărut
pasional. Îl iubea enorm pentru că la rândul ei se simţea iubită şi
de cele mai multe ori îi era de ajuns, dar în fiecare îmbrăţişare, îi
trecea prin minte gândul că palmele ce le simte pe spate sunt pătate
de sânge nevinovat şi asta o făcea să-şi piardă din entuziasm. El
era un soţ minunat, exact opusul omului din afaceri. Acasă se juca
cu cele două fete ca şi cum ar fi fost de vârsta lor, schimba becuri,
îşi iubea soţia şi îşi ascundea foarte bine toate pistoalele de ochii
copiilor. Dimineaţa însă, era o altă zi şi trebuia să îşi pună masca
de traficant însetat de sânge şi să se întoarcă cu Vania la încă o zi
de mizerii în portul Odessei.
Afacerile lui Boris erau oarecum simple, lua la negru de
pe navele care acostau în port, dădea celor care plăteau mai bine
sau împrumuta bani celor care aveau nevoie şi îi primea înapoi cu
o dobândă imensă. Erau mulţi bărbaţi care nu se mai puteau baza
pe piciorul stâng şi aveau în permanenţă în privire un ţipăt de durere
în Odessa, dar asta era chiar o mândrie pentru Boris, era felul
lui de a spune: „Aici eu sunt Stalin!”. Într-una din zile, un băieţel
de 8 ani s-a accidentat cu bicicleta şi s-a lovit la genunchi. Puştiul
a traversat tot oraşul şchiopătând pe partea stângă făcându-i pe
toţi să creadă că Boris era de vină pentru asta. Aflând de la Vania
părerea oamenilor, cămătarul nici nu s-a obosit să dezmintă zvonul,
zicând că aşa or să îl ştie mai bine de frică.
Boris iubea comunismul, îl iubea cu toată fiinţa lui şi ar
fi ucis pe oricine l-ar fi vorbit de rău. Arbora cu mândrie la birou
şi în faţa casei steagul roşu, avea pe pereţi tablouri cu tovăraşii
Lenin şi Stalin, iar într-un exces de zel chiar a sponsorizat construirea
unei statui a lui Lenin la marginea Odessei. Iubea comunismul,
desigur, pentru că avea doar de profitat de pe urma lui,
dar trăia cu iluzia că e într-adevăr cel mai bun regim politic. Era
ignorant la problemele oamenilor pentru că el îşi permitea „luxu-
133