31.01.2015 Views

Antologie - Primaria Mizil

Antologie - Primaria Mizil

Antologie - Primaria Mizil

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

m-a făcut să le iau, să fug în spatele casei, să le arunc în lac, în<br />

balta înconjurată de papură unde îţi plăcea să te aşezi ca să te uiţi<br />

la mine cum fac coliere din pipirig, le-am aruncat pe amândouă<br />

ca şi cum cu un gest dement aş fi putut schimba mersul lumii, teaş<br />

fi putu reţine, aş fi putut prelungi o stare de care îmi era greu să<br />

mă despart.<br />

Apoi m-am întors în pat, în aşternutul cald cu miros de<br />

tine, iar tu ai mormăit adormit, iubito, vino la mine, la care m-am<br />

furişat în braţele tale şi te-am lăsat să mă iubeşti.<br />

Dar ceva se schimbase, gândul nu îmi mai era curat, devenisem<br />

un om obişnuit, cu nelinişti, întrebări, remuşcări, şi când<br />

te-ai întins pe spate cu braţul încolăcit ca iederea pe gâtul meu, cu<br />

ochii închişi, eu am rămas privindu-te ştiind că niciodată n-am să<br />

te mai văd astfel, şi-n timp ce sufletul îmi era plin de tine încercam<br />

să pricep de ce o făcusem...<br />

Atunci.... atunci am cunoscut femeia deformată ce zăcea<br />

în mine şi care ar fi murit înlăuntrul meu fără să-i cunosc niciodată<br />

faţa, dacă un sentiment fără nume n-ar fi depăşit limitele normalului,<br />

logicii, bunului simţ. Şi am ştiu în acea clipă că nu există<br />

iertare pentru ce facem, chiar dacă o facem din disperare, din iubire,<br />

din frică sau din neatenţie.<br />

Da, am ştiut că greşelile se plătesc, că timpul merge doar<br />

înainte şi asta m-a durut atunci până la lacrimi, în clipa aceea nefiresc<br />

suspendată, căci înainte erai tu şi drumul tău, altundeva eram<br />

eu şi drumul meu, dar cunoscusem, printr-un noroc sau pură întâmplare<br />

7 zile din drumul nostru pe care eram forţaţi să-l închidem<br />

în momentul în care cheile ar fi pornit motoarele maşinilor.<br />

Am fi plecat fără putinţă de întoarcere, de reluare, ducând<br />

doar amintirea cu noi ca hrană pentru o viaţă îmbâcsită de reguli,<br />

monotonie, falsă pudoare, resemnare, compromisuri şi verdicte...<br />

Aşa că atunci când ai adormit la loc mi-am pus cizmele<br />

bunicului şi hainele lui vechi rămase prin casă, am ieşit în grădină<br />

gândindu-mă cu groază la apa rece, tulbure şi la cât de puţine sunt<br />

şansele de a-mi îndrepta greşeala, mi-am închipuit cum te-ai fi<br />

supărat când ai fi aflat de gestul meu, cum m-ai fi certat că am<br />

decis în locul tău, mi-am închipuit cum dragostea ar fi devenit ură,<br />

130

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!