Antologie - Primaria Mizil

Irina Anca
FORGO
BUCUREŞTI
7 ZILE
Casa de sub stejar, cu odăile ei înguste mobilate sărăcăcios,
casa în care au trăit bunicii mei şi am copilărit pe când nu
ştiam să mă întreb la ce e bună lumea asta şi nici n-aş fi bănuit că
poate fi şi rea, casa, lacul şi curtea năpădită de buruieni o să-mi
aducă mereu aminte de tine, nu, nu pentru că acolo am stat 7 zile,
ascunşi de lume, fără ziare, televizor sau computer, ucigând minutele
cu nepăsarea noastră, nu pentru că acolo am râs în hohote de
durere şi plăcere când mi-ai prins urechea între dinţii tăi puternici
şi n-ai mai vrut să-i dai drumul, nu pentru că tăvăliţi în fân ajunsesem
să ascultăm şi să iubim tăcerea şi s-o transformăm în foşnet
după bunul nostru plac, nici măcar pentru orele când, îmbrăţişaţi
sub cearceaful îngălbenit de timp îmi mângâiai pleoapele, nu, deşi
toate au fost mărunţişuri dragi ele au trecut în bucata de timp ce
s-a dus, ca şi cum le-aş fi pus într-un buzunar uriaş şi dacă mă
gândesc mai bine, poate viaţa asta nu e decât un rucsac cu zeci şi
sute de buzunare, în care stau pitite minuni de clipe şi întâmplări
ce numai pentru noi au însemnătate, pentru cei care le trăiesc, pe
care nici trecătorii şi nimeni din lumea asta n-o să le deschidă, iar
dacă ar face-o probabil n-ar înţelege... dar hai să fim serioşi, de ce
ar face-o, când fiecare are rucsacul lui şi buzunarele proprii al
căror conţinut vor să-l uite sau în care vor să se reîntoarcă...
Nu, Iubitule, nu pentru că 7 zile au fost pentru mine bucata
de rai căzută din neatenţia Celui de Sus între dealurile
Moldovei în care am intrat aşa, mai mult din întâmplare, pentru
că găsisem un mănunchi de chei de la casa bunicilor şi nu am vrut
127