Antologie - Primaria Mizil

ioane” cum îi spunea el.
Lumea-i spunea baltă, dar luciul apei avea câteva zeci de
hectare şi peştele era exploatat industrial cu o tehnologie bine pusă
la punct şi deşi era a statului o duceau „bine” şi oamenii din zonă.
Mai ieşeau discuţii, dar ce să faci când la piaţă nu găseai, iar când
găseai era doar peşte oceanic congelat sau sărat. Din loc în loc luciul
apei ajungea până la mal în locurile în care stuful nu creştea.
În unul din aceste „golfuleţe” s-a oprit, s-a descălţat şi şi-a muiat
picioarele în apă. L-ar fi încântat un pic să se joace cu apa limpede,
dar nu ştiai cine poate trece din întâmplare pe acolo şi „nu cadra”.
Pe partea cealaltă a bălţii erau două bărci cu patru muncitori.
Doi trăgeau cu mişcări încete de vâsle, iar ceilalţi doi aruncau
cu lopeţile în apă hrană pentru peşti. Făceau o mişcare largă, în
semicerc, lăsând o dâră ca un evantai pe luciul apei. Nu se auzea
până la el zgomotul ca de răpăit de ploaie pe care-l intuia.
Înviorat, dar şi flămând, a ajuns la porţile mari ale fermei
pe care le-a găsit închise. Dinspre curte se auzeau voci şi un acord
de chitară. A împins poarta mică şi a intrat uitându-se imediat în
stânga spre clădirea unde avea biroul şeful de fermă. Locul era
frumos amenajat. Aleea mergea un pic în pantă. Erau flori de o
parte şi de alta în rânduri terasate, mărginite de pietre de râu date
cu var alb. În dreapta, pe ultima terasă, în spatele unui gard viu
care îl oprea pe trecătorul din curtea fermei să vadă ceva, se afla
o masă lungă de trei metri, vreo cinci bănci ca cele din parcuri şi
un grătar pentru friptură undeva mai în lateral.
Surpriza a fost foarte mare pentru el când privindu-i pe
cei din jurul mesei l-a recunoscut pe marele poet, fost conducător
de cenaclu. S-a apropiat de ei cu ochii spre poet şi cu mâna întinsă
spre mâna şefului de fermă care s-a ridicat şi i-a ieşit în întâmpinare.
– Să trăiţi! Haideţi că aţi picat bine la masă. Dânsul e tovarăşul
Peceru instructor de zonă, l-a prezentat întorcându-se spre
cei de la masă. Pe tovarăşul procuror îl cunoaşteţi, pe poet nu mai
e cazul, iar dânşii sunt o familie din Bucureşti cu băiatul şi fetiţa.
Le-a strâns mâinile pe rând, apoi s-a aşezat la masă.
A luat mai întâi un peşte fript. Şi-a turnat şi mujdei, iar
105