Antologie - Primaria Mizil

mea zgârie doar inimi. Pereţii scorţuroşi, îmbătrâniţi, ca nişte copaci
care au stat toată viaţa lor în întuneric. Morţi de mult. Rădăcini
reprimate
Treptele! Din nou viteză dublă... cobor sau urc... toată
viaţa stai şi te gândeşti la asta... Nu contează, îmi place să alerg,
atâta timp cât încă nu mi-a zis nicicare că alerg zilnic ca nebunu’
pe scara blocului. Ajung întotdeauna undeva. La ieşire.
O ieşire către o prostie mai mare. Dar nu contează. Mă
apropii din ce în ce mai mult şi viteza începe să descrească, pentru
simplul motiv că am mai fost acolo şi nu, nu mă mai impresionează.
O văd, uşa blocului, înălbindu-se pe măsură ce mă apropii
de ea. Capătul tunelului, din ce în ce mai îngust, care mă va strivi
într-un sfârşit. Nu mai există cale de întoarcere. Apăs pe buton şi
deschid uşa, gata. Sunt scuipat afară... Un ultim gând. Întotdeauna
mi-am dorit să prind ziua în care atunci când voi deschide uşa de
la scara blocului, mă voi trezi înconjurat de mare, de apă, şi doar
câţiva metri pătraţi de nisip în faţă, cât să nu m-arunc direct în apă,
imediat ce fac primul pas afară. Ar fi ceva. Atunci aş fi liber cu
adevărat. Albastrul închis al mării, reflexia soarelui în ferestrele
blocului, briza şi pescăruşi vânând corbii de toată ziua prezenţi pe
blocul nostru. Corbii care nu mai sunt în stare să anunţe morţii...
n-am mai văzut corbi aşa proşti, aşa rataţi... în fine, să nu sărim
de la subiect.
Marea în faţa blocului, asta mi-aş dori. M-ar lăsa fără cuvinte,
m-ar orbi, şi m-ar face să mă opresc. Am atâta respect faţă
de această imagine încât îmi permit să închei cât se poate de abrupt
cu asta.
Da, a trecut. Nici asta nu o să vedeţi. Imaginaţi-vă un om
dezamăgit, care pleacă încet spre servici, pe trotuar, cărându-şi în
scârbă bagajul. Capul în nori, mergând mecanic, viteză înjumătăţită,
reluare, nu-ţi dai seama dacă vine încoa sau dacă pleacă.
Ăla-s io. În fiecare zi aproape. Mai am de muncit. M-a
orbit marea asta. Aş vrea să mă vedeţi plutind ca o barcă. Imaginaţi-vă.
Haideţi, nu vă fie frică. Haideţi... încă puţin... Gata. Marea
în timpul iernii. Sfârşit.
103