Antologie - Primaria Mizil

semnificaţia tuturor apariţiilor din apartament. Momentul de linişte
de care vă spuneam înainte nu ţine prea mult, căci în continuare
sonorul începe să se-audă din ce în ce mai tare, prezentatorul
de ştiri pare din ce în ce mai răstit, gesticulează mai mult şi-mi dă
impresia că aş putea să-i văd mâinile cum îi sar din ecran dacă aş
apleca puţin capul către cameră. Încă stau la masă. Televizorul
n-a uitat însă de-astă noapte. Nu, şi acum îşi caută răzbunarea.
S-a vorbit cu cafeaua... Auu... ochii mei, iarăşi încep să mă usture.
Bine că îmi mai bate inima. Pisica n-a vrut prea multe, doar a trecut
pe lângă mine, s-a gudurat în umbra mea, şi au plecat amândoi
– ea şi umbra mea – la plimbare pe undeva. Într-o zi o să m-alătur
şi eu. Iarăşi mă simt singur de tot, dezintegrat, cu trupul într-o parte
şi capul la plimbare ca un zepelin pe tavanul unde s-a adunat
căldura. Un scurt moment de ameţeală. Masa însă îi dreaptă, chiar
nu se mişcă, nu există valuri, sunt în bucătărie, nu pe corabie, totul
este în ordine. Trebuie să-mi revin. Nu mai e prea mult şi voi pleca
la lucru. Nimeni nu cântă în jur, totul e în regulă.
Agonia revine... încep să aud încet încet bătăi de tobe, un
ritm lent la început, crescând în intensitate şi volum din ce în ce
mai rapid... Când intră chitara deja am senzaţia că scârţâie scaunul
pe gresie. Tremur. S-a pornit şi casetofonul... Iarăşi toate vor s-o
ia razna... S-a dus şi ceaţa, s-a stins iluminatul stradal, s-a dus totul
pe apa sâmbetei... A început şi ziua asta. Ce ritm alert. Mă
asigur că m-am îmbrăcat, mă încalţ, şi am intenţia să plec. Să plec
odată. Da.
Nu mi-e uşor, cu toate aparatele pornite, tot zgomotul şi
mişcarea de care ştiu că nu voi scăpa pe parcursul acestei zile infernale,
nu ieşită din comun, căci m-am cam obişnuit. Aşa începe
dimineaţa de ceva timp.
Încă de noaptea, când mă culc, am senzaţia aceea de viteză
dublă de derulare a timpului... Inima îmi bate de două ori mai
rapid decât ar trebui, gândesc de două ori mai repede, dar degeaba,
durerile sunt amplificate, sunetul, tot... aşa e noaptea, şi, ei bine,
aşa e şi dimineaţa – mulţumesc cafea, mulţumesc cofeină, mulţumesc
alcool! Nu, niciodată nu abuzez, dar sunt mai sensibil decât
media. V-am mai spus.
101