Antologie - Primaria Mizil

Horia Andrei
CHRISTESCU
ORAVIŢA
Trezire (fragment)
După cum vă spuneam, cu timpul, recele dispare. Cu asta
începe mereu activitatea paranormală din casă. O uşă se deschide,
televizorul se aprinde singur, şi încep să aud comentariul vreunui
prezentator de ştiri în urechi... Nu v-am spus că am fantome în
apartament. Eram sigur că le veţi simţi mai devreme sau mai târziu
şi m-am gândit că n-avea rost să vă mai spun direct, asta era. Ele
aşa fac întotdeauna. N-am nici o problemă cu ele, sunt atât de
paşnice... aproape că mă fac să-mi revin cu picioarele pe pământ
după nopţile halucinante. Aduc ordine... dispare frigul, intră căldura
din cameră, şi dacă am noroc, se trezeşte şi pisica, şi vine timidă,
prelingându-se ca o umbră ce e, pe uşă, apoi pe perete, apoi
pe picioarele mele, unduindu-şi coada.
Pisica mi-a murit acum vreo 3 ani. Tot într-o iarnă ca asta
era. A venit frumos într-o astfel de dimineaţă, şi-a luat rămas bun,
frecându-se de picioarele mesei, de mine, şi de alte obiecte din
bucătărie, şi s-a întins lângă fereastră, în aşteptarea timidelor raze
de soare ce urmau s-o încălzească şi pe ea. Nu s-a mai ridicat însă
de-acolo. Era bătrână. Nici nu ştiu câţi ani avea. Nu am avut-o de
mică. Am primit-o cadou de la cineva. Era bună însă, mă simţeam
mai liniştit alături de ea, mai paşnic, absorbea bine energia negativă
din jur. Acum, am rămas doar cu fantoma ei. Şi asta e bună,
într-o anumită măsură. Parcă nu-i simt lipsa aşa de tare cu ea...
Încep să mă liniştesc şi să mă dezmeticesc astfel, cu poveşti
din trecut, amintiri şi alte gânduri amărui. Dar asta nu durează.
Încă nu şi-a făcut cafeaua efectul. Explozia ei. Asta-i
100