Descarca PDF - Suplimentul de Cultura

PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA » APARE S~MB|TA » WWW.SUPLIMENTULDECULTURA.RO
ROCKIN’
BY MYSELF
Mo[tenirea
cultural\
Dumitru Ungureanu
1,5
LEI
ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011 » S\pt\m`nal realizat de Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“ » supliment@polirom.ro
Am deschis un subiect obi[nuit
paginii lui Teo & Gheo, incitat de
chestiunea ce-a ]inut prim-planul
actualit\]ii c`teva zile: mo[tenirea
lui Cioran...
~N » PAGINA 13
SCRIITOAREA MARTA PETREU:
„Dac\ te ocupi de extrema
dreapt\, po]i s\ fii sigur c\
cineva o s\ te cotonogeasc\“
Editura Polirom a lansat
un nou proiect editorial:
Seria de autor „Marta
Petreu“, care reune[te `n
aproape 15 volume at`t
studiile, eseurile ori
ciclurile de poeme deja
cunoscute publicului, c`t
[i lucr\ri inedite.
» „Am priceput `n sf`r-
[it c\ orice a[ fi scris
eu `n favoarea autorilor
al c\ror trecut
politic l-am analizat,
dar orice, tot degeaba
ar fi fost pentru mine.
Am priceput c\
simplul fapt c\ eu am
scris critic despre extrema
dreapt\ autohton\
este suficient,
pentru o parte a intelighen]iei
actuale,
s\ m\ treac\ `n r`ndul
indezirabililor.“
Citi]i un interviu realizat
de Elena Vl\d\reanu
~N » PAGINILE 8-9
„Suplimentul de cultur\“ ureaz\ tuturor cititorilor [i colaboratorilor Un Pa[te Fericit!

» 2
editorial
ARDEALUL
E O POVESTE
~NCURCAT|
Radu Pavel Gheo: „La `ntrebarea obsedant\ ce plute[te pe
deasupra celor dou\ etnii, «Al cui e Ardealul», cel mai bun
r\spuns l-a dat, mi se pare, fostul lider al UDMR, Markó Béla,
c`nd a spus «Ardealul e al ardelenilor»“.
CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|:
Fii telespectator, „justi]ia”
vegheaz\ pentru tine!
Lucian Dan Teodorovici
România e o ]ar\ ce pare a se fi
specializat `n producerea [i livrarea
de senza]ii pentru cet\]enii
ei. Nu m\ refer la senza]iile tari,
de[i nici acestea nu lipsesc. M\
refer la senza]ie `n sensul de percep]ie
asupra unei realit\]i. Percep]ia
actual\ e c\ tr\im un moment
`n care justi]ia s-a aburcat
pe-un cal alb [i, inspirat\ de icoanele
cu Sf`ntul Gheorghe, `nfige
suli]\ dup\ suli]\ `n balaurii ce
simbolizeaz\ infractori de orice
tip. Numai `n ultima s\pt\m`n\
am avut c`teva arest\ri cu tamtam,
ba [i condamn\ri, a[a `nc`t
putem s\ ne petrecem Pa[tele lini[-
ti]i: justi]ia lucreaz\ pentru noi.
Sorin Ovidiu V`ntu, fire[te, e numele
cel mai sonor. N-a fost arestat
pentru ce [i-a dorit popula]ia
`nc\ tremur`nd\ c`nd aude ini]ialele
F.N.I., ci pentru ni[te amenin-
]\ri grote[ti, prinse pe band\. Ioan
Nicolae, apoi, afaceristul de la Bra-
[ov. Condamnat zilele trecute la
patru ani de `nchisoare pentru c\ a
construit o piscin\ [i-o sal\ de conferin]e
pe un teren ce nu-i apar]inea.
E adev\rat, patru ani cu suspendare,
dar senza]ia r\m`ne. De
Dinel Staicu v\ mai aminti]i A fost
prins [i el `n Ungaria, arestat. Era
deja condamnat `n România [i dat
`n urm\rire interna]ional\. {i-apoi,
un caz mai pu]in cunoscut pentru
neiubitorii de fotbal, cel al lui Andrei
M\rg\ritescu, juc\tor la Dinamo.
Arestat [i el pentru dou\zeci
[i patru de ore, suficient c`t s\ a-
par\ pe ecrane cu c\tu[e la m`ini.
Cu toate numele sonore de mai
sus, eu o s\ m\ opresc la ultimul.
La fotbalist. Pentru c\ arestarea
sa dovede[te o anume tr\s\tur\
a modului `n care se face „justi-
]ie“ la ora actual\. Pe scurt, situa-
]ia lui e urm\toarea: de]ine o ma-
[in\ care s-a dovedit a fi fost furat\.
Exist\ dou\ posibilit\]i `n
ceea ce-l prive[te: 1) habar n-avea
de faptul c\ ma[ina cump\rat\ de
el fusese furat\; 2) [tia, dar [i-a zis
c\ nu-i problema lui, pe considerentul:
„Doar n-am furat-o eu!“. ~n
primul caz, arestarea lui e aproape
o barbarie. ~n al doilea, e motivat\
`n sine, dar intervin [i aici multe
semne de `ntrebare [i de mirare.
Justi]ia, presupun`nd c\ punctul
doi e cel pe care l-a avut `n vedere,
a ac]ionat cam ca pe vremea
lui Al Capone. Nu l-a ridicat pe
M\rg\ritescu de acas\, pe motiv
c\ nu l-a g\sit acolo. Nu a primit
apoi informa]ii (pe care, altfel, le
putea g\si `n pres\) c\ fotbalistul
s-a aflat, pentru o bun\ parte din
ziua de mar]i, `n cantonamentul
de la S\ftica al echipei Dinamo –
iar dac\ le-ar fi primit, probabil
le-ar fi ignorat: la S\ftica presa
nu intr\ c`nd [i cum vrea ea, deci
nu putea filma spectacolul. A[a c\
„justi]ia“ a cules o alt\ informa]ie:
dup\-amiaz\, Andrei M\rg\ritescu
urma s\ se `mbarce, al\turi de
toat\ echipa, `n avionul de Cluj.
A[a c\ „justi]ia“ s-a mascat, [i-a pus
fa]\ de Sf`nt Gheorghe, s-a dus la
aeroport, unde era sigur\ c\ m\car
ni[te fotoreporteri de sport avea
s\ g\seasc\, [i l-a s\ltat pe M\rg\ritescu.
Au ap\rut mai apoi
fotografiile [i imaginile video
de care avea nevoie: fotbalist `nc\tu[at,
fotbalist ]inut la zdup o
noapte-ntreag\, pe scurt, fotbalist-infractor.
Senza]ia Ce tare e „justi]ia“,
iat\ cum `[i face ea datoria a-
rest`nd chiar [i un juc\tor al fostului
club al Ministerului de Interne!
C\ probele par, la momentul
actual, s\ lipseasc\ e un am\nunt
neimportant. C\ oricum „justi]ia“
nu va reu[i niciodat\ s\ demonstreze
t\inuirea, dac\ a existat
a[a ceva, e la fel de neimportant.
Important e c\ presa a v\zut din
nou [i a redat cu surle [i tr`mbi-
]e o ac]iune a for]elor mascate.
Important r\m`ne faptul c\ numele
lui Andrei M\rg\ritescu a
putut fi asociat acestui caz – altfel,
cine ar fi scris m\car un r`nd c\
procurorii s-au ocupat de o re-
]ea de ho]i de ma[ini
V`ntu, Staicu, Nicolae. Probabil
s`nt vinova]i, avem motive
serioase s\-i b\nuim [i s\ nu ne
ascundem dup\ ideea „nevinovat
p`n\ la verdict“. Chiar [i `n
cazul lui M\rg\ritescu s`nt motive
s\ ne `ntreb\m c`t\ minte a a-
vut s\ nu verifice cum st\ treaba
cu ma[ina lui. Dar nu despre asta
e totu[i discu]ia. Ci despre cum
„justi]ia“ român\ s-a transformat
`ntr-un concurent serios al
tabloidelor. Procurorii au devenit
parc\ ni[te [efi de redac]ii,
care stabilesc subiectele zilei.
Iar masca]ii au rolul unor paparazzi,
p`ndind [i n\pustindu-se
asupra obiectivelor numai `n a-
numite momente, acelea care au
realmente un impact mediatic.
O constatare de final porne[te
de la faptul c\, p`n\ cu pu]in\ vreme
`n urm\, ne spuneam cu to]ii:
\ia micii, s\racii, pl\tesc dac\ fur\
[i o g\in\, pe c`nd cei puternici,
oamenii publici, pot fura miliarde
[i nu p\]esc nimic. ~ntr-un mod
ciudat, nicidecum pozitiv `ns\, raportul
s-a inversat. E greu s\ fii
azi o persoan\ public\. ~]i trebuie
mare curaj [i-o anume doz\ de
incon[tien]\. Pentru c\ „justi]ia“
nu mai are nevoie de „gu[teri“, e `n
c\utare acerb\ de persoane ce-i
pot aduce vizibilitate. ~i prinde `n
fa]a camerelor. ~i `nc\tu[eaz\.
Apoi, dup\ ce [i-a f\cut num\rul,
`i elibereaz\ pe tot felul de motive
ridicole, care nu fac `ns\ carier\
`n pres\. Iar senza]ia r\m`ne.
Senza]ia unei epoci ce a `nceput
la TVR-L, `n 22 decembrie
1989, cu `ndemnul: „F\-te c\
lucrezi!“.
TEO
&
GHEO
ROMÂNII E DE{TEP}I
Ardealul e-o poveste `nc`lcit\
SUPLIMENTUL LUI JUP
Radu Pavel Gheo
~n imaginarul mediatic istoria Ardealului
din ultimele dou\ secole e marcat\ de
conflictele dintre România [i Ungaria [i
dintre cele dou\ grupuri etnice importante
ce locuiesc acel teritoriu. Noi, românii,
am fost `nv\]a]i c\ „ai no[tri” au fost subordona]i
[i oprima]i de grofi, adic\ de maghiari,
cel pu]in din 1437, adic\ de la Unio
Trium Nationum `ncoace. Luptele dintre
români [i maghiari din timpul revolu]iei de
la 1848-1849 s`nt [i azi un subiect sensibil,
cum s`nt [i conflictele din timpul celui
de-al Doilea R\zboi Mondial, Diktatul de
la Viena sau – ceva mai `nainte – Tratatul
de la Trianon. Fiecare parte `[i rememoreaz\
sistematic momente de jertf\ [i glorie
din confrunt\rile cu adversarul istoric.
Fiecare parte o acuz\ sistematic pe cealalt\
de diverse atrocit\]i petrecute de-a lungul
istoriei comune. {i fiecare are dreptate. ~n
acela[i timp, nici una n-are dreptate.
Nu [tiu cum s-o spun mai bine.
Ardealul e o poveste `ncurcat\. La `ntrebarea
obsedant\ ce plute[te pe deasupra
celor dou\ etnii, „Al cui e Ardealul”,
cel mai bun r\spuns l-a dat, mi se pare,
fostul lider al UDMR, Markó Béla, c`nd a
spus „Ardealul e al ardelenilor”.
Dac\ ar sta cineva s\ cerceteze atent
problema, ar vedea c\ ardeleanul autentic,
locuitorul acelui teritoriu revendicat
de cele dou\ etnii despre care vorbeam,
nu e nici exclusiv român, nici exclusiv
maghiar. Cu rare, foarte rare excep]ii, `n
Ardeal puritatea etnic\ este mai degrab\
atributul „veneticilor”. E imposibil ca,
`ntr-o mie de ani de convie]uire, `n care
o mare parte din timp identitatea religioas\
a prevalat asupra celei etnice, s\
fi r\mas multe familii pur române[ti sau
pur maghiare, indiferent ce limb\ vorbesc
urma[ii lor acum.
~ncercarea de a remodela etnic istoria
a dus la situa]ii ambigue [i la falsific\ri
nocive. Un caz tipic, despre care am mai
scris s\pt\m`nile trecute, este cel al revolu]iei
de la 1848 din Transilvania. ~n
esen]\, conform istoriei oficiale, ea este
dominat\ [i azi de istoria confrunt\rilor
dintre trupele române[ti ale lui Avram
Iancu [i cele ale revolu]ionarilor maghiari.
Prezentat\ astfel, reprezint\ un
moment simbolic al conflictului `ndelung
dintre români [i maghiari. Doar c\
realitatea este mult mai `nc`lcit\.
Istoricul Lucian Boia pomene[te la un
moment dat, `n trecere, `n volumul s\u
Istorie [i mit `n con[tiin]a româneasc\,
despre nefericitul incident Buteanu-Drago[
din timpul sus-numitei revolu]ii, un
incident nu foarte popularizat de istorici.
Ce s-a `nt`mplat atunci Ioan Buteanu a
fost unul din frunta[ii revolu]ionarilor români
[i prefect al Legiunii Zarandului. ~n
aprilie 1849, dup\ mai multe lupte cu
trupele revolu]ionarilor maghiari, particip\,
al\turi de al]i lideri români, la negocierile
de pace de la Mih\ileni. De partea cealalt\,
garantul armisti]iului `ncheiat `n
acel moment este Ioan Drago[, deputat
maghiar – [i, evident, etnic român. Din
nefericire, un comandant de trupe maghiar,
maiorul Hatvani, `i ia prizonieri pe
liderii românilor [i, `n ciuda garan]iilor
anterioare, `i ucide. Se pare c\ pe Buteanu
l-a silit s\ se sp`nzure singur, `n fa]a
trupelor maghiare. Ulterior trupele lui
Avram Iancu `l vor captura [i `l vor ucide
pe Ioan Drago[ – tot revolu]ionar, tot
român, dar, `n contextul dat, „tr\d\tor”.
Tot `ntr-un con de umbr\ st\ [i figura
lui George Pomu], un alt revolu]ionar
român de la 1848. Pomu] este un personaj
ce putea intra u[or `n panteonul
românilor de succes: general `n armata
SUA `n timpul R\zboiului Civil, consul al
Statelor Unite `n Rusia [i negociator pentru
achizi]ionarea Alask\i de la ru[i. Doar
c\ `n timpul revolu]iei pa[optiste el s-a
aflat `n tab\ra „gre[it\”: a luptat al\turi
de maghiari, nu al\turi de Avram Iancu.
Asta `l face mai pu]in român Mai mult
maghiar Sau pur [i simplu judecata
noastr\ de azi nu se mai potrive[te cu
realitatea istoric\ de atunci Nu-mi dau
seama. Dar e limpede c\ perpetuarea
unui maniheism de tip etnic nu doar c\
folose[te nim\nui, dar mai [i falsific\
grosolan o realitate mult mai complex\.
O realitate ardeleneasc\.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
www.suplimentuldecultura.ro

~N FESTIVAL
F\r\ costume [i f\r\ decoruri, dota]i doar cu lavaliere [i scenarii
scoase la imprimant\, actorii au fost fermec\tori la repeti]ie, iar
spectacolul Ispita Cioran se anun]\ o pl\cere pentru cei ce vor veni
la finalul lunii mai la Festivalul Interna]ional de Teatru de la Sibiu.
3 «
ordinea de zi
ISPITA CIORAN, O REPETI}IE
Cu tramvaiul, de la
na[tere spre ve[nicie
Teatrul Na]ional „Radu
Stanca“ din Sibiu a
aniversat cei 100 de ani
de la na[terea lui Emil
Cioran `ntr-un mod
inedit: ne-a invitat la o
repeti]ie lectur\ a
spectacolului Ispita
Cioran, `n tramvai, pe
ruta Sibiu-R\[inari.
Spectacolul, cea de-a
patra biografie poetic\
marca Gavriil Pinte, va
avea premiera la
jum\tatea lunii mai [i se
va juca `n festival.
Veronica D. Niculescu
Pe taximetristul care m-a dus p`n\ `n fa-
]a cimitirului l-am l\sat a[a cum l-am
g\sit – vorbind la mobil, grozav de a-
gasat: „Nu, n-am citit. Asta e. Niciodat\
nu mi-a pl\cut s\ citesc!“. Ghinionul
lui.
Cei c\rora cititul le este parte din
suflet se vor bucura `ns\, de la jum\-
tatea lunii mai, de `nc\ un
spectacol de teatru
bazat pe via-
]a [i opera unui
scriitor, a[a cum
ne-a obi[nuit, de
la Un tramvai
FOTO: Veronica D. Niculescu
numit Popescu `ncoace, regizorul
Gavriil Pinte.
Ispita Cioran, spectacol itinerant
realizat cu actorii Teatrului Na]ional
„Radu Stanca“, este cea de-a patra montare
tip „biografie poetic\“. C\l\torie
emo]ionant\ cu tramvaiul `ntre Sibiu
[i R\[inari, Ispita Cioran ne-a primit la
cea de-a doua repeti]ie, `n ziua de 8
aprilie, la 100 de ani de la na[terea
lui Cioran.
Un traseu spre paradisul
copil\riei
F\r\ costume [i f\r\ decoruri, dota]i
doar cu lavaliere [i scenarii scoase la
imprimant\, actorii au fost fermec\-
tori la repeti]ie, iar spectacolul se a-
nun]\ o pl\cere pentru cei ce vor veni
la finalul lunii mai la Festivalul Interna]ional
de Teatru de la Sibiu.
„Punem la cale un traseu `nspre paradisul
copil\riei lui Emil Cioran, o
incursiune `n universul fascinant [i
contradictoriu al scepticului de serviciu,
al unei lumi `n declin, o `ncercare
de biografie poetic\ dup\ via]a [i opera
sa, o `nt`lnire la care ne ducem cu speran]a
c\ [i el va veni [i vom str\bate
c`]iva pa[i `mpreun\“, a explicat Gavriil
Pinte, regizorul spectacolului. Totodat\,
a precizat c\ repeti]iile s`nt a-
bia la `nceput, scopul primelor c\l\-
torii fiind `n special stabilirea timpilor,
pentru coordonarea scenelor cu sta-
]iile de oprire.
~n R\[inariul pierdut
Tramvaiul cu actori pleac\
din fa]a cimitirului. Dar
spectacolul `ncepe mai departe,
dup\ dou\ sta]ii, cam
din dreptul intr\rii principale a
Muzeului Astra din Dumbrav\.
~n p\dure vor exista elemente
de decor, a explicat regizorul: leag\ne,
o mas\ lung\ ca de parastas.
La repeti]ii aici s-a b\tut toaca, de
`nceput de c\l\torie, sub o ploaie m\-
runt\ [i rece.
Scenariul dramatic `nl\n]uie
texte de Emil Cioran, alese din
c\r]i precum Pe culmile
disper\rii, Despre
Regizorul
Gavriil Pinte
Actorul Marius Turdeanu
neajunsul de a te fi n\scut, Schimbarea
la fa]\ a României, Scrisori c\tre
cei de acas\, alc\tuind o curgere cronologic\:
na[terea, izgonirea din copil\-
rie, `naintarea `n v`rst\.
Tramvaiul opre[te pe parcurs, se a-
l\tur\ [i al]i actori, iar c`nd tramvaiul
iese din p\dure, [i dintre dealurile luminoase
se ive[te R\[inariul, cuvintele
mor [i cedeaz\ locul muzicii. R\[inariul,
mica Românie, [i iubit\, [i ur`t\,
se ive[te cu fa]ade colorate, cu Mo[i
Cr\ciuni uita]i pe la por]i la `nceput
de aprilie, cu tractoare parcate `n fa]a
pensiunilor, cu copii gr\bi]i purt`nd
ghiozdane roz `n spinare... La R\[inari,
tramvaiul `ntoarce. Aici se coboar\,
se face un popas mai lung, cuvintele
curg, se repet\ obsesiv.
Cioran de vorb\ cu
Nihilistul [i Scepticul
~ntoarcerea este o alt\ C\dere `n timp,
este Singur\tate [i destin, personaje
s`nt Cioran, Nihilistul, Scepticul, lu-
`ndu-[i unul altuia vorba din gur\.
Apoi e dragostea t`rzie pentru Friedgard
Thoma [i, `n cele din urm\, imaginea
final\ a lui Emil Cioran a[a cum
a fost el v\zut de Simone Boué la poarta
spitalului.
Actorul Marius Turdeanu promite
un rol interesant, interpret`nd cu mare
d\ruire rolul lui Cioran chiar [i la
aceast\ simpl\ repeti]ie lectur\. ~i
stau al\turi Mariana Mihu [i Raluca
Iani, Ciprian Scurtea [i Adrian Neac[u,
precum [i al]i actori tineri [i `nfoca]i.
Un spectacol aflat `nc\ `n construc-
]ie, dar care ne-a l\sat s\ arunc\m o
privire `n intimitatea sa.
Ispita Cioran
Distribu]ie: Marius Turdeanu,
Mariana Mihu, Raluca Iani,
Ciprian Scurtea, Adrian Neac[u,
Veronica Arizancu, Cristina Ragos,
Eduard P\tra[cu, Laura Ilea, Viorel Ra]\,
Arina Trif, Mihai Coman, Simina Contra[
[i Mihai Alexandru.
BIOGRAFII POETICE
MARCA PINTE
» Un tramvai numit Popescu,
scenariu de Gavriil Pinte, dup\
opera antum\ [i postum\ a lui
Cristian Popescu.
» Ast\zi nu se fumeaz\, scenariu
dramatic de Gavriil Pinte, pe texte
de Iustin Pan]a [i Mircea Iv\nescu.
» Ghidul copil\riei retrocedate, de
Andrei Codrescu, Gavriil Pinte [i
Florentina Mocanu.
FOTO: Veronica D. Niculescu
FOTO: Veronica D. Niculescu
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
www.suplimentuldecultura.ro

» 4
ordinea de zi
SPAIM|
George Onofrei: „V\d o spaim\ `n reac]iile unora dintre
politicienii locali c\ deja s-au f\cut pa[i la Cluj sau la Timi[oara
`n direc]ia candidaturii la titlul de CCE `n 2020“.
SE MAI POATE POLITIZA O TEM| DE CAMPANIE
Deocamdat\ basm: Ia[i,
Capital\ Cultural\ European\
Mare furtun\ st`rne[te r`vnitul titlu de „Capital\
Cultural\ European\ (CCE)“ la Ia[i. Se ceart\
membrii Uniunii Social Liberale `ntre ei, se ceart\
puterea cu opozi]ia, se ceart\ (f\r\ s\ `[i adreseze
fa]\ `n fa]\ cuvintele) europarlamentarul C\t\lin
Ivan cu filosoful Gabriel Liiceanu. Teoretic, România
ar putea avea din nou o Capital\ Cultural\ `n 2020
[i, tot la modul teoretic, `n competi]ia intern\ s-ar fi
`nscris Timi[oara, Cluj-Napoca [i Ia[ul. Nic\ieri `ns\
o asemenea idee nu putea st`rni orgolii mai mari [i
solu]ii mai mici dec`t `n ora[ul care a fost declarat
c`ndva „Capitala Cultural\ a României“. ~nainte de
a ataca pe fond chestiunea, o scurt\ retrospectiv\
pentru cei care (mul]i, cu siguran]\) nu au urm\rit
jocul de ping-pong.
George Onofrei
O declara]ie scurt\ a filosofului Gabriel
Liiceanu, consemnat\ de „Ziarul
de Ia[i“, i-a st`rnit furia lui C\t\lin
Ivan. Europarlamentarul l-a gratulat
pe autorul Apelului c\tre lichele cu
apelativele „pervers“ [i „josnic“ pentru
c\ a v\zut `n Ia[i „blocuri vechi“,
„fa]ade mizere“ [i „str\zi desfundate“.
{i, `n general, pentru c\ nu d\ mari
[anse Ia[ului `n competi]ia pentru
CCE. Ivan merge [i mai departe [i vede
interese ascunse `n replica scurt\ a
directorului Humanitas: c`nt\ `n strun\
pre[edintelui [i atunci are ceva cu
Ia[ul (condus de Gheorghe Nichita,
deci de PSD, deducem noi mai departe)
[i are „interese comerciale“ la
Ia[i. Chiar sub rezerva lui „nu vreau
s\ spun mai multe“, Ivan a sugerat `ntr-o
emisiune a postului local Tele M
c\ Gabriel Liiceanu, fiind de la Humanitas,
ur\[te Ia[ul pentru c\ aici este
o mare editur\ concurent\.
~n emisiunea amintit\ a mai comb\tut
[i directorul Ateneului, istoricul
Liviu Br\tescu, vicepre[edinte `n acela[i
timp al filialei municipale a PNL.
Br\tescu a fost pus `n pozi]ia de a-l ap\-
ra pe pre[edintele organiza]iei, Cristian
Adomni]ei, care pusese `n programul
electoral al PNL Ia[i c`teva r`nduri despre
Ia[i – CCE `n 2020. Alt prilej de reac]ie
din partea lui C\t\lin Ivan, care
s-a declarat dezam\git c\ Adomni]ei
iar atac\ primarul, chiar dac\ de ast\
dat\ de dragul Capitalei Culturale.
Ca de obicei, se agit\ spiritele, reac-
]iile lui Gabriel Liiceanu s`nt contracarate
de C\t\lin Ivan cu o conferin]\ de
pres\ la care particip\ Cassian Maria
Spiridon. Scoatem `n fa]\ filiala ie[ean\
a Uniunii Scriitorilor, eventual a
Uniunii Arti[tilor Plastici, pentru c\ activitatea
literar\ [i cea plastic\ ne-ar
propulsa `n v`rful listei ora[elor culturale
române[ti, mai consemneaz\
„Ziarul de Ia[i“, parafraz`ndu-l pe europarlamentar.
Personal, nu am `n]eles deloc reac-
]iile lui C\t\lin Ivan din ultima vreme,
mai ales c\ a sus]inut `n aceea[i emisiune
televizat\ c\ nu a ie[it public dec`t
dup\ dou\ zile, dup\ o atent\ cump\nire.
Pentru c\ aici poate fi vorba despre
orice, mai pu]in despre cump\nire.
Este cel pu]in ciudat s\ sugerezi, fie [i
foarte voalat, c\ Libr\riile Humanitas
[i Gabriel Liiceanu personal ar trebui
s\ fie cu ceva recunosc\tori ora[ului
Ia[i pentru c\ pl\tesc taxe, impozite,
chirii [i salarii.
Pericolul de a feti[iza
„Sibiu CCE 2007“
Povestea Capitalei Culturale Europene
la Ia[i e veche, a ap\rut cu ceva vreme
`nainte de a `ncepe mandatul de eurodeputat
al lui Ivan. A lansat-o [i Relu
Fenechiu, a lansat-o [i Gheorghe Nichita.
Prin 2007, chiar se aprinseser\
spiritele `n politica bahluian\ [i fusese
„impus“ (de liberali, e adev\rat) [i un
deadline iluzoriu: 2012. Prin urmare,
CCE e un feti[ mai vechi al liberalilor
locali, nu trebuie s\ mire pe nimeni c\
reapare `n documentele politice `n anul
de gra]ie 2011. S-a sup\rat [i atunci
Relu Fenechiu c\ presa privea ironic
Scrisoare c\tre fiica mea
Draga mea Eva Maria,
C`nd vei citi aceste r`nduri,
vei fi `n]eles de ce tat\l t\u
scrie tot mai greu despre
personajele de la televizor.
Nu [tiu ast\zi c`t de multe se
vor fi schimbat `n 2030,
atunci c`nd vei fi deja `n
anul I la facultate [i vei avea
`n minte mai multe pove[ti
din c\r]i dec`t de pe
posturile noastre. Nu am
idee dac\, `n aprilie de peste
nou\sprezece ani, va mai
exista televiziune, nici dac\
vor mai fi at`t de multe
posturi ca acum, c`nd te aud
sc`ncind prin somn [i z`mbind
cu cel mai frumos z`mbet pe
care l-am v\zut vreodat\.
Oricum, atunci c`nd o s\
cite[ti textul \sta, o s\ fii
suficient de `n]eleapt\ [i o s\
ai suficient de mult umor,
`nc`t s\ `]i alegi singur\ „vedetele”
pe care s\ le urm\-
re[ti, a[a cum [i ast\zi s`nt
suficient de mul]i tineri
pentru care inteligen]a e o
arm\ redutabil\.
Nu [tiu ce s\ zic: dac\ `]i
spun acum despre Pepe,
Oana, Columbeni, Irinel,
Moni [i al]ii ca ei, s-ar putea
s\ vii s\ m\ `ntrebi cine s`nt
to]i ace[tia. {i ar fi cea mai
corect\ mirare cu putin]\,
pentru c\ [i ast\zi, c`nd
oamenii \[tia apar la
televizor, exist\ persoane
c\rora le pas\ prea pu]in de
existen]a unor mediocrit\]i
mediatizate. S-ar putea s\
faci ochii mari [i dac\ `]i
spun c`te ceva despre
B\sescu, Antonescu, Vadim
sau Iliescu: pe ei, oricum, o
s\-i g\se[ti `n c\r]ile de
istorie pe care o s\ le
parcurgi la [coal\, de[i,
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
sincer, nu cred c\ o s\-]i
dea cineva vreodat\ un
extemporal despre istoria
celor nici-nu-mai-[tiu-c`te
guverne Boc. Sper ca, atunci
c`nd vei citi textul \sta
`ng\lbenit de timp, s\ po]i
alege altfel de personaje, iar
angoasele p\rin]ilor t\i de
ast\zi s\ `]i par\ la fel de
abstracte precum R\scoala
de la Bob`lna. {tiu sigur c\
o s\ te distrezi de minune
[i atunci c`nd le vei citi
oamenilor de mai sus
declara]iile [i vei vedea
c`t de bine st\p`neau ei
limba român\.
Nu am nici cea mai vag\
idee, draga mea, dac\ vei
g\si atunci revista asta la
bibliotec\ sau `ntr-o arhiv\
digital\. {i nici dac\, atunci,
nu vei fi aflat c\ h`rtia „era
un suport tipografic folosit
pentru tip\rirea ziarelor [i
revistelor, din cele mai vechi
timpuri p`n\ `n 2020”. Am
`ns\ credin]a c\ vei [ti ce
`nseamn\ un ziar, la fel cum
vei [ti ce `nseamn\ o carte.
Da, tip\rit\, nu digital\, nu
„r\sfoit\” pe computer, ci
dezvelit\ pagin\ cu pagin\,
cu acea pl\cere pe care doar
h`rtia ]i-o poate oferi.
LA LOC teleCOMANDA
Alex SAVITESCU
Draga mea Eva Maria,
`]i mul]umesc pentru c\,
`n urm\ cu nou\sprezece
ani, m-ai pus `ntr-o teribil\
dificultate: aceea de a c\uta
s\ scriu o cronic\ de
televiziune, f\r\ s\ m\ fi
uitat la televizor c`teva zile
la r`nd. {i c\ am putut s\ le
spun [i cititorilor mei c\
mi-am g\sit cel mai frumos
program TV, iar telecomanda
a devenit absolut
inutil\. Vorbim `n cinci
minute, da
www.suplimentuldecultura.ro

„STRATEGIE“
~n Ia[i am excelat la capitolul d\r`mat evenimente: Festivalul
„Avram Goldfaden“, Festivalul „Euro Dans“...
5 «
ordinea de zi
ideea sa, s-a sup\rat [i Gheorghe Nichita
c\ i se repro[a c\ nu face nimic pentru
acest proiect. ~ntr-o declara]ie de la Radio
Ia[i, Nichita explica, de altfel, reu[ita
Sibiului din 2007: „S\ nu uit\m
c\ primarul Iohannis e de alt\ etnie“.
Exist\ [i un alt pericol: s\ feti[iz\m
ceea ce s-a petrecut la Sibiu [i, implicit,
cu Sibiul. C`t ar fi fost Iohannis de
alt\ etnie `n acel context, cu pu]in timp
`nainte de a `ncepe programul propriu-zis
al Sibiu – CCE `n 2007, hotelurile
`nc\ se mai finisau, gara era tot `n
moloz (a[a a [i r\mas dup\ „start“). Scriam
atunci c\ dac\ manifest\rile ar fi
fost programate pentru 1 ianuarie 2008,
atunci [i infrastructura ar fi fost gata.
S`nt de acord c\ nu tot Sibiul, p`n\ `n
cartierele m\rgina[e, a vibrat la proiectele
culturale din Pia]a Mare sau din
Pia]a Mic\. Totu[i, 2007 a `nt\rit [i augmentat
ceea ce Sibiul avea deja: un
mare Festival de Teatru, un mare festival
de film documentar – Astra Film Fest,
un mare festival de rock – ArtMania.
Or, `n Ia[i am excelat la capitolul d\-
r`mat evenimente: Festivalul „Avram
Goldfaden“, Festivalul „Euro Dans“...
Am `ncercat cu un festival de film,
IIFF, cu dou\ edi]ii absolut neconving\toare
[i lipsite de poten]ial turistic,
avem un festival de teatru – „Euro Art“
care, [i din cauza finan]\rii, nu reu[e[te
s\ evolueze. Ad\ug\m o serie de evenimente
de calitate, dar de ni[\, [i multe
ac]iuni `n care se pune suflet, dar care
nu ajung la un anume profesionalism.
C\ Ia[ul are un poten]ial uria[ `n privin]a
consumului de evenimente culturale
Asta se poate vedea cu ochiul
liber c`nd se `nt`mpl\ prin ora[ ceva
mai „de Doamne ajut\“. Dac\ ne imagin\m
`ns\ c\ evenimentele Uniunii
Scriitorilor – filiala Ia[i sau ale Uniunii
Arti[tilor Plastici – (inevitabil, tot) filiala
Ia[i vor aduce public, atunci pariem
pe un cal mort.
Spaima concuren]ei
Atunci s\ ne d\m b\tu]i Nu sus]ine,
`n definitiv, nimeni asta. Sc\p\m `nt`i
de ru[inea c\ din cultur\ se pot face [i
bani (fapt sus]inut [i de Ivan, [i de
Br\tescu), iar apoi `i ajut\m pe al]ii s\
construiasc\ evenimente puternice –
cel pu]in pentru `nceput. Nu `n Sala
Mare a Prim\riei, la `nt`lniri de tip
„colhoz“, se vor ivi marile idei, ci `n mintea
celor care vor s\ tr\iasc\ din organizarea
de evenimente [i care depind
de calitatea acestora pentru a spera
la o a doua edi]ie.
V\d o spaim\ `n reac]iile unora dintre
politicienii locali c\ deja s-au f\cut
pa[i la Cluj sau la Timi[oara `n direc]ia
candidaturii la titlul de CCE `n 2020.
Potivit ziarului „Unirea“ de la Alba-Iulia,
Constantin Chiriac, directorul teatrului
sibian [i singurul rom=n care face
parte din juriul Comisiei Europene de
acordare [i monitorizare a titlurilor de
CCE, ar sus]ine acest ora[. De fapt, el
spune ceva mai interesant: un ora[
poate fi ref\cut pentru un ]el cultural
cu totul – de la infrastructur\ la felul de
a g`ndi. S\ avem `n competi]ie nu trei,
ci zece-dou\prezece ora[e rom=ne[ti,
care s\ beneficieze de pe urma aloc\-
rii a cel pu]in 1% din PIB pentru cultur\.
Investim `n toate, lans\m competi]ia,
iar cel mai bun s\ c`[tige.
Neotim.ro sus]ine c\ Timi[oara ar
avea cele mai mari [anse de a ob]ine
titlul deoarece primarul Ciuhandu sus-
]ine proiectul. {i primarul Clujului,
Sorin Apostu, `l sus]ine. {i ce La nivel
declarativ nu `l sus]ine [i primarul
Nichita al Ia[ului
Exist\ `ns\ pa[i concre]i care trebuie
f\cu]i:
» O structur\ organizatoric\, sub
girul autorit\]ilor locale. Aici Clujul
[i Timi[oara au luat-o `naintea
Ia[ului.
» Un director artistic al evenimentelor,
acceptat de `ntreaga comunitate
(aici va fi, probabil, cel mai complicat
`n Ia[i, taberele fiind prea
`nver[unate).
» Asigurarea finan]\rii evenimentelor
culturale (e criz\! `n plus, Comisia
European\ cere s\ [tie cu aproxima-
]ie chiar [i suma destinat\ proiectului
[i dac\ e prev\zut\ `n buget).
» Asigurarea finan]\rii pentru infrastructur\
(o problem\ care va fi rezolvat\
la Ia[i abia dup\ ce se va `ncheia
de filmat T`n\r [i nelini[tit).
» Un calendar al manifest\rilor culturale
de la depunerea candidaturii [i
p`n\ la desemnare (includem toate
vernisajele de la UAP [i serb\rile
de gr\dini]\).
» O strategie de comunicare a ora[ului
pentru acest eveniment.
~n loc de post scriptum: am acceptat
`n luna februarie invita]ia lui C\-
t\lin Ivan (venit\ prin intermediul lui
Florin C`ntec) de a participa, al\turi de
directorii Centrului Cultural Francez
2020
din Ia[i [i Goethe Zentrum din Ia[i, la
o `nt`lnire la Bruxelles cu o serie de eurodeputa]i
pe tema impunerii Ia[ului
pe agenda programului CCE. Cu aceea[i
ocazie, a fost lansat [i proiectul
„Ia[i – City of Creativity“. S-a discutat
sincer la `nt`lnirea amintit\: [i despre
multiculturalism, [i despre atuuri, dar
[i despre lipsa unui partener de dialog
`n r`ndul autorit\]ilor locale, despre
lipsa unei strategii de orice fel, p`n\
la urm\. ~n concluzie, poate am avea
cu ce, dar nu avem cum.
~n]eleg m`hnirea domnului Ivan
care, dorind sincer sau chiar din calcul
electoral (ce-ar fi r\u `n asta dac\
i-ar ie[i proiectul) s\ fac\ un pas `nainte
`n spe]a Ia[i CCE 2020, uz`nd de
rela]iile sale `n Parlamentul European,
se love[te de aceea[i problem\ –
lumea `i poate aprecia ini]iativele, dar
`i reaminte[te f\r\ ocoli[uri c\ are,
`nt`mpl\tor, un coleg de partid. Pe care
`l cheam\ Gheorghe Nichita [i care,
apropo, e primar de vreme bun\. La Ia[i.
~n loc de concluzie: cum s-ar mai putea
politiza un subiect care a ap\rut `nc\
din 2007 ca tem\ de campanie
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
www.suplimentuldecultura.ro

» 6
avanpremier\
DEBUT
Bogdan O. Popescu lucreaz\ din 1997 ca medic `n Clinica de
Neurologie a Spitalului Universitar de Urgen]\ Bucure[ti, iar `n
1987 a debutat `n presa literar\.
Bogdan O. Popescu –
Via]\ de aruncat
„Suplimentul de cultur\“ public\ `n avanpremier\ o
povestire din volumul Via]\ de aruncat de Bogdan
O. Popescu, care va ap\rea `n cur`nd `n colec]ia
„Ego. Proz\“ a Editurii Polirom.
{obolanii se lovesc
de ziduri
– Fragment –
Totul `ncepuse cu dou\ luni `n urm\,
`n ultima s\pt\m`n\ a lui iulie, culmea,
pe acela[i peron cu num\rul 3 al G\-
rii de Nord. Mihai era atunci foarte
bucuros, intrase la Medicin\ printre primii
[i acum pleca, pentru ultima dat\
ca elev de liceu, s\ zicem a[a, `ntr-o tab\r\.
~[i anun]ase prietena s\ nu vin\
cu el, avea chef s\ cunoasc\ lume, s\
fie liber complet, adic\, `n termeni interiori,
de[i nu a[a formulase – s\ poat\
ag\]a tipe, s\ se desf\[oare, s\ aib\ succes.
Avantajul principal, pe care [i-l e-
xersase cu aten]ie, era c\ avea tot timpul
„textul la el“, cum `i pl\cea s\ se
laude. {i de multe ori reu[ea, pentru
c\ era „altfel“, [tia o groaz\
de lucruri din toate domeniile,
de la poeme pe dinafar\ p`n\
la ultimele glume de[\n]ate
care circulau, de la capitalele
]\rilor lumii p`n\ la
inven]iile lui Edison [i
exponatele din Antipa. I se p\rea c\ e
dreptul lui, la optsprezece ani, s\ se
distreze, s\ uite de iubita din liceu [i
s\ nu-i mai pese de nimic, mai ales dup\
ce doi ani `nv\]ase zi de zi s\ intre
la Medicin\. Tab\ra era organizat\ de
atotprezenta [i unica organiza]ie de
tineret a ]\rii din vremea aceea, de[i
nu avea nici o leg\tur\ cu propaganda
sau `ndoctrinarea mascat\. Era, de
fapt, o a[a-numit\ tab\r\ de crea]ie,
`n sensul c\ aveau dreptul s\ participe
cei care aveau, ca liceeni, o activitate
artistic\ recunoscut\ `n vreun fel.
Mergea al treilea an consecutiv, [tia
cum serile se adunau to]i, poe]i, prozatori,
g\[tile de la „Enescu“ [i de la
„Tonitza“ din Bucure[ti [i foarte mul]i
de prin ]ar\, din licee de care habar nu
aveau – dar [i acei oameni erau extrem
de mi[to. ~n aceast\ atmosfer\ at`t de
deschis\, `n aceast\ apropiere general\
pe care numai stricte]ile regimului
totalitar o `mpiedicau s\ devin\ de-a
dreptul hippie, `ntr-un amplasament
de c\mine care [i el ar fi putut la un moment
dat s\ ajung\ un Woodstock, Mihai
avea [ansa s\ `[i foloseasc\ textul,
poemele [i v`rsta pentru a fi un cuceritor
pasional. ~n plus, de abia a[tepta
s\-[i revad\ prietenii din provincie pe
care nu avusese alt\ ocazie s\-i mai
`nt`lneasc\.
Cu aceste dorin]i [i planuri clare
`n minte, Mihai a ajuns pe la pr`nz, o-
dat\ cu o ar[i]\ cumplit\ [i cu un geamantan
nu prea mare, verde uni, luni
24 iulie, anul de gra]ie 1989, pe peronul
num\rul 3 al G\rii de Nord. Acolo,
p`n\ la jum\tatea peronului, s-a
`mbr\]i[at cu unul [i cu altul, a dat dou\-trei
replici, a c\utat un chio[c deschis
s\-[i cumpere ceva de b\ut,
s-a oprit la un moment dat `n
compania unui tip pe care `l [tia
de anul trecut, p`n\ c`nd, dintr-odat\,
a v\zut-o.
Ei bine, credea `n dragoste
la prima vedere. Citise
Adam [i Eva a lui Rebreanu,
legenda despre Orfeu
[i Euridice, Romeo
[i Julieta a lui Shakespeare.
P\]ise la fel `n
urm\ cu un an, c`nd ie[ise
din Ci[migiu c\tre {tirbei
Vod\ [i r\m\sese de-a dreptul
consternat `n fa]a unei eleve
de la liceul „Nicolae B\lcescu“, care
a[tepta `n sta]ia de autobuz.
Se d\duse mai `ntr-o parte [i
continuase s-o priveasc\ p`n\
c`nd ea s-a suit cuminte `n 368.
{i-o aducea aminte perfect,
ba chiar o rememora din timp
`n timp: brunet\, cu p\rul
drept p`n\ la umeri, ochii
migdala]i, genele date
cu rimel, sarafanul c\lcat
impecabil, pu]in
peste genunchi, p`n\
[i matricola prins\
perfect simetric
pe piept, pantofi
negri cu toc, picioare
cu glezne
sub]iri [i
tendonul lui
Ahile tandru
dar clar
reliefat. St\tea dreapt\, cu o ]inut\
incredibil\, `n ciuda faptului c\ avea
s`ni care modulau curajo[i sarafanul.
Ea `l privise doar o clip\, atunci c`nd
nu [tia c\ va g\si privirea lui intens\.
Apoi `l evitase cu naturale]ea din care
Mihai avea s\ deduc\ o sumedenie de
lucruri. La aceea[i or\, `n alte multe zile,
el `[i f\cuse drum pe acolo, crez`nd
c\ e timpul c`nd ea pleac\ de la liceu
c\tre cas\. N-o mai `nt`lnise niciodat\,
dar credea c\ ar fi putut-o recunoa[te
[i din spate, pe `nserat [i de departe.
De aceast\ dat\ nu era eleva de la
B\lcescu `n fa]a lui, ci altcineva. A a-
vut absolut aceea[i senza]ie de gol dureros
`n stomac, aceea[i aur\ [i halucina]ie,
déjà-vu al unei vie]i de iubire
f\r\ de care nu se poate, aceea[i cedare
complet\ a tuturor sim]urilor. Ea
a sim]it privirea insistent\ [i, nu ca e-
leva de la B\lcescu, i-a `ntors-o, `ntr-un
mod pe care Mihai nu `l cunoscuse `nc\.
~l `ntreba [i `l ardea privirea ei.
Ochii `i erau nu feri]i, ci dimpotriv\,
curajo[i [i exploratori. ~n nebunia care
i se `nt`mpla, Mihai a realizat c\ `n fa-
]a lui nu era o pu[toaic\, ci o femeie
`n toat\ firea, mai `n v`rst\ dec`t el.
Dup\ secunde bune de fixare reciproc\,
cele dou\ priviri s-au spiralat, s-au
cuplat, s-au desp\r]it. El a reu[it totu[i,
pu]in mai apoi, s\ observe c\ fiin]a
care l-a electrocutat `ntr-o clip\
s-a suit `n acela[i tren, al taberei lui,
`ntr-un vagon din fa]\. Trenul a plecat,
la `nceput a nimerit l`ng\ Zoe, [efa
de la organiza]ia sectorului 5, pe care
o [tia de anul trecut. Zoe, de[i era mare
[ef\, era foarte cumsecade, dup\
ce `l cunoscuse, `l l\sase s\-i vorbeasc\
la per tu. Mai `ncolo, `n urm\toarele
compartimente, unul, Radu, care c`nta
folk la chitar\, dar nu vorbea mai
deloc [i dou\ gemene, foarte vesele,
de la Arte Plastice. P`n\ la urm\, Mihai
s-a a[ezat unde i se p\strase loc
de c\tre prietenii cei mai buni – Stancu,
Buiacu, Cristofor [i Stoian, to]i veni]i
cu `nso]itoarele lor de moment – cic\
artiste [i ele.
„Tot de voi dau, b\.“
„Ie-te la el“, zise Stancu. „Vai de tine,
b\ Albulescule, c\ oricum nu te prime[te
nimeni `n compartiment.“
„Ooooo, s\ tr\iasc\ me[terul Albulescu,
hai s\ ne pup\m ca doi b\tr`ni
pitoni“, se exprim\, mult mai curtenitor,
Buiacu. Stoian, la r`ndul lui, se pupa
[i el, prelung [i aproape indiferent,
cu gagic\-sa. Stoian era unul `nalt de
tot [i gagic\-sa, una foarte mic\. Ceilal]i
r`deau de ei [i `[i imaginau diferite
prostii. Stoian purta o [apc\ grena cu
un cozoroc lung, pe sub care se n\zdr\v\nea
cu Irina lui, cea foarte scund\.
Mihai nu se ab]inu [i `i d\du un
bob`rnac peste cozoroc.
„Cu mare drag salut\m pe Stoian
[i pe scumpa lui Irinuca!...“
„‘Te-ncolo’ de tontolete, Albulescu“,
a `ng`nat, renun]`nd, surprins, la s\ruturile
nesf`r[ite. „Hai b\-ncoa, nu te
nec\ji’“, se ridic\ [i `l `mbr\]i[\ pe Mihai.
Cristofor, prietenul cel mai bun al
lui Mihai, `l cuprinse direct de dup\
umeri – „Ce face dom’ doctor“
„Ce faci, Albulescu, unde e Ioana
C\ doar n-ai venit singur a[a, numa’
s\ ne oftici p\ noi“ lovi din nou Stancu.
„Dac\ venea [i ea te mai ]inea de
vorb\, nu ne mai b\teai la cap.“
„N\t`ntocule, s`nt singur, na, i-am zis
s\ stea acas\, c\ am chef s\ s\rb\toresc
intratul la facultate. C`nd o intra
[i ea, s\ s\rb\toreasc\ [i ea.“
„E, nu zice – Ia uite b\, s-au `ncordat
mu[chii pe Albulescu. Doar tu
e[ti singur dintre noi. {i a[a o s\ r\m`i!
Tantarantaram – tantam!“ url\ Stancu.
„Albulescu, ai v\zut, e [i Zoe cu noi.“
„Am v\zut, maestre Buiacu, s`ntem
acoperi]i, avem pile la to]i [efii problemei.
Organiza]ia s\ tr\iasc\. Nu, acuma
pe bune, e o tip\ super-de-treab\. Tu,
Dane, [tii, cu prostiile pe care le facem
noi, e mai bine s-o avem prin jur.“
„Nu noi, dragule, tu cu Stancu. Parc\
anul trecut v-a]i l\udat c\ a]i smuls
steagul de pe cl\direa prim\riei din Bistri]a
[i a]i vrut s\ pleca]i cu un tractor
de pe marginea drumului.“
„Aoleu, Albulescu, i-ai povestit [i lu’
alde Buiacu... C`t de t`mpi]i am fost.
Noroc c\ n-a pornit tractorul, fr\]ioare.“
„Cu ce s\ porneasc\, b\ Stancule
Nici n-ai g\sit firele care ziceai c\ trebuie
legate. Ai confundat tractorul patriei
cu Fordul din filmele cu Mannix,
la care te ui]i cu m\-ta mare, aia cu cecuri
la banc\. Sau cece, m\ rog, cum
zici tu. Mi-aduc aminte cum st\teai
cu volanul `n m`n\ [i `mpingeai din
fund `nainte, s\-i dai v`nt.“
„B\ Albulescule, bine c\ n-a pornit,
c\ treceam cu tractorul peste tine,
care te uitai la ro]i [i la furtunuri pe
dedesubt, ca un bou ce e[ti!“
„Mai termina]i, b\, v\ rog eu, nici
n-a pornit trenul [i m-am [i plictisit de
voi“, se b\g\ [i Stoian, pe bun\ dreptate.
{i trenul tocmai se mi[c\ din loc,
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
www.suplimentuldecultura.ro

PREMIU
La revedere, prin]es\, ap\rut\ la Editura Vinea `n 1995, a fost
distins\ cu Marele Premiu „Ion Vinea“ pentru debut literar.
7 «
avanpremier\
bucur`ndu-i pe to]i din compartiment
c\ au pornit `nc\ o dat\ aventura lor
`mpreun\.
Mihai a ie[it pe culoar [i a scos capul
pe geam. ~i pl\cea s\ priveasc\ la cum
ia trenul vitez\ [i cum scap\, u[or-u[or,
de cl\dirile gri-murdar ale Bucure[-
tiului, apoi scotea m`na pe geam [i o
f\cea s\ planeze `n drumul curentului
de aer. Cerul, de[i f\r\ nori, era neclar,
cu un fel de p`cl\ le[ioas\ `n
miezul zilei, iar noaptea cu foarte pu-
]ine stele, a c\ror lumin\ era cernut\
parc\ printr-o p`nz\ pe care se depusese
g`f`iala celor dou\ milioane de locuitori
ai ora[ului. Betoanele frigeau
vara [i ap\sau t`mplele fragile ale trec\torilor
[i p`n\ [i copacii, pu]ini la
num\r, se plecau moi, lipsi]i de umbr\
[i de adiere. Dintre p\s\ri, nu mai
supravie]uiser\ dec`t vr\biile [i gugu[tiucii,
[i ace[tia suferind o involu-
]ie – mi[c\rile g`tului lor deveniser\
mai pu]in ample, coloritul se redusese
la o varietate de griuri, zborul era
mai jos [i `n zigzag, se speriau `nainte
de a gusta din firimiturile aruncate pe
trotuare. Probabil c\ pentru p\s\ri [i
oamenii ora[ului ar\tau la fel `n vremea
aceea.
A stat la geam p`n\ c`nd au l\sat
Buftea `n urm\, cu garduri stricate, iarb\
uscat\ [i case d\r\p\nate. ~n fine,
c`mpul s-a `ntins la un moment dat
simplu, nesf`r[it, d`nd iluzia unei nemi[c\ri
perfecte prin care numai acel
animal lung de metal fugea zgomotos
cu o vitez\ egal\, c\tre un vis sau c\-
tre un chin.
Stancu era cel mai bun povestitor
din grup. Asta [i pentru c\ avea
obiceiul s\ `nfloreasc\ istorisirile. De
fapt, de fiecare dat\ c`nd dep\na o
`nt`mplare, o garnisea [i mai bine cu
exager\ri de tot felul. De aceea, cele
mai apreciate pove[ti ajungeau cele
care fuseser\ spuse de cele mai multe
ori. Mihai, `n schimb, nu avea nevoie
de tehnica asta, lui, prin tradi]ie, i se
`nt`mplau lucruri incredibile, at`t de
spectaculoase uneori `nc`t, vorbind cu
prietenii, evita anumite detalii care l-ar
fi f\cut s\ par\ mincinos. ~n compartiment,
b\ie]ii se `nc\lziser\ deja, Stoian
avea `ntotdeauna `n bagaj ceva
combustibil – de data asta un vin de ]ar\,
la sticl\ de un litru. Mai lua o gur\,
d\dea sticla mai departe, o pupa iar\[i
pe sub cozoroc pe Irinuca. Buiacu se `nro[ise
pu]in [i mai striga, din c`nd `n
c`nd, vorbe culese din folclorul de cartier:
„Vino s`mb\t\ la bal/S\ te pip\i
personal“. „S\ te sim]i excep]ional“, a-
d\ug\ Mihai, reintr`nd `n compartiment.
„B\i, s\ v\ mai zic una p\]it\ cu Albulescu
ast\ prim\var\“, `ncepu Stancu.
Mihai b\nuia care e istoria: „Da,
b\, tare faza“.
„Albulescu, povestesc eu sau poveste[ti
tu Hai taci, c\ te bagi `n fa]\
tot timpul. Las’ c\ zic eu [i dac\ ai ceva
de completat, completezi. B\i, nenicu]\,
nu po]i s\ crezi. Era de 1 Martie
sau a[a ceva, `n Bucure[ti se dezmor-
]ise vremea, era soare [i c\ldu], vreo
17-18 grade. Albulescu, papagal, umbla
cu m\r]i[oare s\ dea `n st`nga [i-n
dreapta.“
„Stancule e[ti t`mpit – iar `ncepi cu
de-astea...“ zise Mihai.
„Hai, b\, nu te oftica, a[a e[ti tu, dai
ca fraierul m\r]i[oare la toate gagicile.
Dac\ ai fi prins m\car una la o sut\
de m\r]i[oare distribuite a[ fi `n]eles.“
„N-a[ b\ga m`na `n foc, din c`te `l
[tiu eu pe Mih\i]\“, `i lu\ partea Cristofor.
Miruna, prietena lui Stancu, pe
care `l ]inea, `n ciuda c\ldurii, pe dup\
umeri cu ambele bra]e, spune supus:
„Hai, Ionu], zi, c\ [tiu c\ iar vrei s\ m\
faci de r`s...“.
„Hai, b\, Miruna, nu te oftica, po]i
s\ zici [i tu de mine“, d\du replica [i
o pup\ scurt, pe v`rful buzelor, zgomotos.
„Nu pot s\ zic, c\ pe mine nu m\
ascult\ nimeni c`nd povestesc, eu scriu
versuri.“ „Hai, taci. Z\u“ fu Stancu
r\ut\cios `nc\ o dat\, chiar [i cu Miruna.
„P\i cum ziceam, `n Capital\ soare,
frumos, z`mbete [i m\r]i[oare. Trebuia
s\ plec cu Albulescu [i cu Miruna la Timi[oara,
la cenaclu, s\ ne d\m `n stamb\
pe acolo. Mama lu’ Albulescu cic\
are pile la \ia cu meteo. ~i zic – b\, Mihai,
ia `ntreab-o tu pe doamna Albulescu
cum e vremea zilele urm\toare
la Timi[oara. Se intereseaz\ \sta“ – [i
arat\ cu degetul c\tre Mihai, parc\
punct`nd la scrim\ – „[i d\ prognoza,
b\, frati-miu: vreme frumoas\, 20 de
grade. S\ faci plaj\, nu alta. Atunci m\
duce capul [i `i zic: b\, Albulescule,
hai s\ facem mi[to de Miruna, [tii c\ asta
crede. Vezi s\ nu m\ dai de gol, cum
mai faci tu. ~i zicem c\ s-a anun]at ninsoare
[i `nghe] mare, ca de Boboteaz\,
minus 10 grade. Ai priceput Zis [i
f\cut, Albulescu, bine`n]eles, c`nd
aude, r`de ca pisica s\lbatic\, dar promite
s\ tac\ m`lc. B\, nenicu]\, plecam
cu un tren seara [i ajungeam diminea]a.
M\-nt`lnesc `n gar\ `nt`i cu
Albulescu – \sta-l [ti]i, vorba lui Nea
Iancu, are toate defectele din lume, dar
are [i el o calitate: e punctual, dom’le!
Citesc io tabela cu Albulescu, ne orient\m
la peron [i numa’ ce-o vedem
pe Miruna c\ apare. Pe-asta!“ [i arat\
cu dege]elul lui `mpung\tor la fata de
altfel cuminte [i chiar frumoas\ de
l`ng\ el. „Vine asta `ncoto[m\nat\, b\,
frati-miu, cu o c\ciul\ din aia de l`n\
groas\, f\cut\ pe andrele de m\-sa,
cu pantaloni [i geac\ de schi, cu fular
`nf\[urat `n jurul g`tului [i cu bocanci
din \ia bej, cu talpa groas\. Transpirat\
moart\, afar\ cald-cald. |sta, Albulescu,
la pantofi [mechero[i de var\,
cu pantaloni [i c\ma[\ de in, cu un
parpalac pe deasupra, descheiat. Eu
nici chiar sub]ire `mbr\cat, dar oricum,
nici ca disperata. C`nd o vedem, normal
c\ ne bu[e[te pe am`ndoi r`sul.
Asta a mea `ntreab\ c\ noi de ce nu
ne-am `mbr\cat gros. Eu zic repede,
ca s\ nu-l las pe Albulescu s\ fac\ vreo
gaf\ de-a lui, c\ avem multe haine
groase `n bagaje. ~n fine, ne suim `n
tren, o lu\m noi cu un vini[or, cu o
tacla, p`n\ la urm\ am adormit pe la
Craiova, Miruna cu capul pe um\rul
meu, Albulescu lipit cu obr\jorul de
geam. B\, frati-miu, ne-am trezit tocmai
la [apte diminea]a, c`nd intra trenul
`n gar\ la Timi[oara. C`nd se uit\
Albulescu pe geam, s\ i se fac\ r\u:
afar\, z\pad\ de un metru [i viscol de
schieunau c`inii. Pe mine m-a luat r`sul
de nu m\ mai puteam opri, Albulescu
aproape pl`ngea. Cea mai tare –
asta a mea, c\ nu `n]elege, c\ doar i-am
zis c\ e frig [i z\pad\. Albulescu face
pe fantele, vrea s\ arate gagicilor c`t
de tare e, de-aia merge a[a dezbr\cat
pe ninsoare, explic eu, doct. |sta nu
zicea nimic, dar s\-l fi v\zut cum `i intrase
z\pada `n pantofiori [i cum `i
smulgea viscolul parpalacul de pe el!
I-am `mprumutat p`n\ la urm\ o flanea
de la mine, s\ nu decedeze de ftizie
marele poet.“
„Ai terminat, b\, de[teptule“ `ntreb\
Mihai `n chicotele tuturor. „N-ai
mai zis c\-n aceea[i sear\ v-a]i chinuit
dou\ ore s\ desface]i o sticl\ de vin
spumos, tu [i cu Miruna, de v-a]i rupt
degetu]ele, p`n\ a venit Albulescu s\
v\ rezolve, ha Pe-astea nu le zici, Stancule,
s\ nu-]i [tirbe[ti imaginea. Sau
cum ai alunecat a doua zi [i ai c\zut
drept `n noad\, de ]i-au cr\pat ochelarii
pe nas, nici asta nu-i de povestit, nu“
A[a erau cei doi, spre bucuria g\-
[tii. Nimicuri de adolescen]\, `n petrecerea
anilor de ne`ntors. Buc\]i de
via]\ aruncate cu generozitate vr\biu]elor,
c\]elu[ilor, maimu]icilor din
vis. De fapt, numai Mihai `i putea ]ine
piept lui Stancu, iar c`nd se aliau, c`[-
tigau `mpotriva tuturor. Stancu fusese
[ef de cenaclu un an [i dup\ el, Mihai,
anul trecut. C`nd proaspetele, romanticele,
credulele debutante vedeau c\
ap\reau am`ndoi, nu mai voiau s\ citeasc\
nimic. Pentru c\ ei `[i f\ceau
un gest discret din `ncheietura m`inii
deasupra fe]ei, ceea ce `nsemna „gata,
le radem“. {i plecau bietele lebede
cu g`turile lungi plecate, f\r\ nici un
chef s\ mai m`zg\leasc\ h`rtii cu desper\rile
lor pure, de liceu, `n care
vorbele erau dramatice, cu dragoste,
via]\ [i moarte, dar f\r\ nici un dram
de chichirez poetic.
Mihai a l\sat special impresia c\ duelul
cu Stancu s-a terminat pu]in `n
defavoarea sa. Avea acum motiv s\ ias\
din compartiment, s\ fumeze o ]igar\
de ochii lumii. De fapt, nu putea s\ uite
privirea aceea de pe peron, r\spunsul
pe care pentru prima oar\ `l primise
pe m\sura `ndr\znelii lui. Tr\g`nd
c`teva fumuri [i amuz`ndu-se cum rotocoalele
s`nt deformate [i furate prin
geamul deschis, `ncerca s\-[i aminteasc\
figura ei, trupul, `mbr\c\mintea.
Nu reu[ea s\ revad\ dec`t ochii negri
str\lucind, fix`ndu-l secunde bune. A
evadat neobservat din grupul prietenilor
zgomoto[i [i a luat-o c\tre locomotiv\,
trec`nd din vagon `n vagon,
AUTORUL
Bogdan O. Popescu s-a n\scut la 8 martie 1971, `n
Bucure[ti. A absolvit `n anul 1996 Facultatea de Medicin\
a Universit\]ii de Medicin\ [i Farmacie „Carol Davila“ din
Capital\. Din 1997 lucreaz\ ca medic `n Clinica de
Neurologie a Spitalului Universitar de Urgen]\ Bucure[ti.
A debutat `n presa literar\ `n 1987, `n „Suplimentul
Literar-Artistic“ al „Scânteii Tineretului“ (SLAST) [i a
publicat dup\ aceea `n numeroase reviste literare. C\r]i
publicate: La revedere, prin]es\, Editura Vinea, 1995,
carte distins\ cu Marele Premiu „Ion Vinea“ pentru debut
deschiz`nd u[ile grele, mi[c`ndu-se `n
sus [i `n jos, de la capete. Se sim]ea ca
Sherlock Holmes – imediat `i veni `n cap
[i numele Sir Arthur Conan Doyle, reflex
de pu[ti `n formare, ca o `ncordare
de mu[chi. Situa]ia era destul de
delicat\, `ntruc`t trebuia s\ trag\ cu
ochiul `n fiecare compartiment, unde
erau multe persoane, unele `n picioare,
cu spatele sau pe jum\tate `ntoarse.
Astfel, de fiecare dat\ a[tepta
pu]in, se f\cea c\ `[i leag\ [ireturile
sau c\ se caut\ prin buzunare [i explora
atent din nou, p`n\ se asigura
c\ ea nu este acolo. Dup\ vreo dou\
vagoane, tehnica asta i s-a p\rut stupid
de obositoare, d`ndu-[i seama totodat\
c\ nu e nimic `n neregul\ s\ cau]i
o persoan\ `ntr-un tren. A `nceput
s\ se uite f\]i[ la c\l\tori, p`n\ c`nd se
convingea c\ nu sc\pa nici o fa]\. Unii
f\ceau diferite gesturi cu m`inile ridicate
cu palmele `n sus, adic\ „Da, ce
vrei“. El r\spundea tot cu m`inile ridicate,
dar cu palmele `n jos, adic\ „E
OK, nu vreau nimic“. A[a cum `nainta,
din ce `n ce mai nedumerit [i mai
disperat, pentru c\ nu mai puteau fi
prea multe vagoane p`n\ la locomotiv\,
se trezi chiar `n fa]a ei, pe culoar.
Era rezemat\ de peretele exterior,
curentul de aer `i mi[ca [uvi]ele
p\rului negru tuns scurt, `l privea la
fel ca atunci, pe peron. D`ndu-[i seama
c\ probabil `l observase de mult [i
realizase c\ o caut\ disperat, a paralizat
dintr-odat\. Mihai nu se pomenise
p`n\ acum niciodat\ surprins,
f\r\ reac]ie. Credea pur [i simplu c\
nu i se poate `nt`mpla a[a ceva. De a-
ceast\ dat\, a r\mas totu[i f\r\ nici o
vorb\ [i mai r\u era c\ nici nu `[i f\-
cuse un plan cum s-o abordeze. Acum
realiza dezastrul. A g\sit de cuviin]\
s\ se opreasc\ `n fa]a ei, s\ se sprijine
[i el de perete, pentru a face loc altor
eventuali pasageri, [i s\ i se uite `n
ochi, Stancu ar fi ad\ugat, dac\ ar fi
[tiut, „ca un pap\-lapte notoriu“.
„Eu s`nt Iustina“, l-a salvat ea dup\
c`teva tic\ieli ale ceasului, mai lungi
dec`t un maraton.
„Mihai, s\rutm`na“, a r\spuns el,
revenindu-[i pu]in. Dar era clar acum,
a[a ceva nu mai v\zuse. Nu numai c\
persista privirea aceea, dar ea avea simultan
[i o schi]\ de z`mbet, `n col]ul
drept al buzelor, care ilustra con[tientizarea
for]ei de a-l seduce. Se sim]ea
atras [i strivit `n acela[i timp. Urm\ iar\[i
o mic\ t\cere, ca un val `nalt care
te d\r`m\ din picioare [i sub care nu
respiri, o vreme.
„~ncotro“ `ntreb\, scurt [i leg\nat,
Iustina.
„Merg `ntr-o tab\r\. {tii, am intrat
deja la facultate, la Medicin\, dar m\
rog, merg cu ga[ca, a[a, pentru ultima
oar\“, s-a l\udat imediat Mihai, pentru
a nu p\rea prea pu[ti `n fa]a ei.
„La Sibiu“
„Da, la Sibiu. De unde [tii E o tab\-
r\ de crea]ie. Eu scriu versuri, am [i publicat
`n mai multe reviste literare.“ Mihai
era z\p\cit complet. Voia s\ atrag\
aten]ia, s\ par\ imediat cineva. Chiar
c\ se `ndr\gostise la prima vedere, mintea
lui se `nv`rtea `n gol, nu putea construi
nimic, c`nd rostea cuvintele avea
impresia c\ `nghite aer. Citise undeva
ceva de genul c\ indiferent c`t de inteligent
e[ti, c`nd te `ndr\goste[ti te
compor]i ca un idiot. ~[i repeta acum
asta la nesf`r[it, ceea ce `l bloca mai
r\u. Chiar se comporta ca un idiot.
„De unde [tiu Pentru c\ [i eu tot
acolo merg. S`nt de la organiza]ia sectorului
2. De fapt, m\ rog, s`nt profesoar\
de geografie, deta[at\ pe moment.“
„M\ scuza]i, nu aveam de unde s\
[tiu.“ Mihai era acum de-a dreptul lovit
`n cap, se apucase s\ fac\ ocheade
unei profesoare din tab\r\. Se sim]i descoperit,
corpul `i fu inundat instantaneu
`ntr-un acvariu rece cu alge care
alunecau cu o m`ng`iere sc`rboas\ pe
piele, ochii i-au fugit c\tre c`mpul `ntins,
departe.
„Nu-i nimic, stai lini[tit“, r`se ea cu
o combina]ie de superioritate [i `n]elegere,
ca `ntr-un mic triumf. ~ns\ `i c\-
uta ochii `n continuare, cu aceea[i curiozitate
provocatoare de mai adineauri.
Lui Mihai `i trecu, scurt, prin cap:
[i dac\ totu[i... ~ns\ sim]i imediat nevoia
s\ dispar\, s\ `[i ling\ r\nile, s\
scape de ipostaza de imbecil `n care
se pomenise pe nea[teptate.
„Bine, p\i ne vedem atunci. Foarte
`nc`ntat de cuno[tin]\, doamna profesoar\.“
„Ne vedem, Mihai“, spuse mai familiar
dec`t s-ar fi putut prevedea. Dar
el nu mai avea `ncredere `n sim]urile
lui. D\du din m`n\ simbolic [i plec\,
parc\ sc\pat dintr-un cle[te, c\tre coada
trenului. Ag\]\ o bere rece din vagonul
restaurant, trecu rapid de-a lungul
culoarelor, p`n\ c`nd auzi vocea
lini[titoare a lui Buiacu: „Am avut o
sor\ Tan]a/ {i-am trimis-o la Constan-
]a...“ Ag\]`ndu-se cu m`na de u[a
compartimentului [i balans`ndu-se, se
pr\bu[i pe locul dintre Buiacu [i Cristofor
[i strig\ [i el, c`t putu: „{i s-a-ntors
cu ceas la m`n\/ {i cu burta p`n’ la gur\,
Tan]ooo“.
literar, Marf\ (antologie colectiv\, `mpreun\ cu Dan
Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Ghergu] [i Dan
Ple[a), Editura Salut, 1996, Poemul de gard\, Editura
Celsius, 1999, Pisica neagr\, pisica moart\ (`mpreun\ cu
Traian T. Co[ovei), Editura Crater, 2001, Leul de dup\
extravagan]e, Editura Cartea Româneasc\, 2002,
Ma[in\ria de uitare, Editura Na]ional, 2004, Poeme `n loc
de tutun, Editura Brumar, 2007, Aerobiciclete, Editura
Brumar, 2010. Este membru al Uniunii Scriitorilor din
România din 2002.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
www.suplimentuldecultura.ro

» 8
interviu
INTERVIU CU
MARTA PETREU
„Dac\ vrei s\ fii un autor iubit, ocup\-te de extrema st`ng\:
dac\ te ocupi de cea dreapt\, po]i s\ fii sigur c\ cineva o s\ te
cotonogeasc\.“
„Acum [tiu lista subiectelor
Editura Polirom a lansat un nou
proiect editorial: Seria de autor
„Marta Petreu“, care va reuni `n
aproape 15 volume at`t studiile,
eseurile ori ciclurile de poeme deja
cunoscute publicului, c`t [i lucr\ri
inedite. Seria a debutat cu un
roman care marcheaz\ totodat\
debutul autoarei `n proz\, Acas\, pe
C`mpia Armaghedonului,
pasionanta istorie de familie `ntins\
pe parcursul unui secol, cu integrala
poeziei Martei Petreu, Apocalipsa
dup\ Marta, precum [i cu o nou\
edi]ie, rev\zut\, a monografiei
despre Cioran [i controversatul s\u
trecut interbelic. Tot `n 2011, lor li
se va al\tura un consistent volum
de studii, De la Junimea la Noica.
Studii de cultur\ româneasc\, de
asemenea inedit. Din serie nu vor
lipsi c\r]ile cu ample ecouri `nc\ de
la apari]ie, precum cea despre
Mihail Sebastian [i complicatele sale
raporturi cu Nae Ionescu ori
volumul Ionescu `n ]ara tat\lui,
lucr\rile de filosofie sau chiar, tot
`ntre inedite, un nou volum de
poezii [i o monografie despre
acela[i Nae Ionescu.
Interviu realizat
de Elena Vl\d\reanu
~n poezia dumneavoastr\ mai ales,
dar acum [i `n roman, exist\ o problem\
religioas\. Religia [i credin]a par
a fi punctele de `nceput ale c\r]ii.
Care este istoria dumneavoastr\ cu
religia
Una timpurie... prima lectur\ de sear\
de care `mi amintesc a fost din Biblie,
prima carte pe care am ]inut-o `n m`n\
a fost, la fel, Biblia. Cartea. Nu m\ pot
g`ndi pe mine f\r\ ea. ~n acela[i timp,
trebuie s\ recunosc c\, a[a cum nu mi-am
ales culoarea ochilor, nu mi-am ales problema
asta, ci ea m-a ales pe mine. Este
pur [i simplu un dat al form\rii [i al
maturiz\rii mele.
Figura Tat\lui vine tot din religie (Vechiul
Testament) sau din biografie
Presupun c\ din am`ndou\. Limba surprinde
perfect ambiguitatea asta, din
moment ce-l numim pe Dumnezeu „Tat\“,
iar limba o primim de-a gata.
Despre reeditarea volumului Cioran –
un trecut deocheat `ntre primele titluri
din Seria de autor „Marta Petreu“,
recent lansat\ de Polirom, a]i
spus c\ se explic\ [i prin Centenarul
Cioran. Dar nu numai. Ave]i o rela]ie
special\ cu Cioran, cu el a]i `nceput
studiile despre trecutul legionar al
României. Este evocat `ntr-una din
primele pagini ale romanului Acas\,
pe C`mpia Armaghedonului. Care
este rela]ia cu Cioran dincolo de limitele
eseului
Ca filosof liric, Cioran `mi place. A[a
c\ am scris texte – frumoase, `mi place
s\ cred – despre sursele lui filosofice,
despre felul cum l-a conectat boala la
revela]ia mistic\, despre rela]ia lui, de
mistic refuzat, cu Dumnezeu... Cioran
este un autor pe care `l iubesc. El `ncarneaz\
greul de a fi om. Greul p\m`ntului.
C`nd am scris cartea mea despre trecutul
politic al lui Cioran, mi-am imaginat
c\ fac un mare serviciu culturii noastre
– c\ci pun o problem\ delicat\, o
descriu, o documentez, cum se zice,
iar apoi o rezolv, fire[te dup\ puterile
mele. ~n acela[i timp, am crezut c\ `i
fac un mare serviciu lui Cioran. ~n ultimii
ani ai vie]ii lui, `n mediul lui de
via]\, adic\ `n cultura francez\ care l-a
adoptat, dezv\luirea trecutului lui politic
românesc plutea `n aer, gata-gata
s\ izbucneasc\. Nu m\ refer la dezv\luirile
pe care le-au f\cut, cu ecou minim,
legionarii români din Spania [i Germania,
la `nceputul anilor 1970, c`nd l-au
dat de gol pe Cioran ca s\ se r\zbune pe el.
Ci la faptul c\ `n jurul s\u `ncepuse s\
circule un zvon sulfuros, intervievatorii
lui `ncepuser\ s\ `i pun\ `ntreb\ri despre
culoarea lui politic\ din România...
Eu am examinat toat\ opera lui Cioran
din perspectiv\ politic\, delimit`nd
c`t am putut de precis zonele, teritoriile
filosofice `n care este ea prezent\. Prin
asta, implicit, am eliberat restul operei
cioraniene de orice suspiciune c\ ar fi
contaminat\ de idei legionar-bol[evice,
revolu]ionar-totalitare, colectivist-antidemocratice.
Ar\t`nd, pe baz\ de probe,
c\ filosoful s-a desp\r]it [i exterior, dar
[i interior, `n chiar convingerile sale, de
orice simpatie pentru totalitarism, am
ar\tat [i c\ tot restul operei lui – care, ca
num\r de titluri [i de pagini, este de vreo
20 de ori mai mare dec`t textele lui politice
– poate fi citit f\r\ spaima c\, prin
lectur\, te molipse[ti de cine [tie ce idei
sau fr`nturi de idei totalitare. Practic,
Cioran sau un trecut deocheat este ca
o opera]ie chirurgical\, garant`nd, prin
precisa delimitare `n timp [i `n texte a
teritoriului legionar-bol[evic al lui Cioran,
puritatea filosofic\ a restului operei
cioraniene... Faptul acesta nu a fost
observat, bine`n]eles.
O asemenea opera]iune era, dup\ p\-
rerea mea, obligatorie. Dac\ nu delimitam
eu problema, ar fi f\cut-o altcineva,
eventual un comentator occidental. Nu
e sigur c\ ar fi lucrat la fel de curat cum
am lucrat eu – a existat, la `nceputul
anilor 2000, o carte semnat\ de o persoan\
din Fran]a, refuz s\ `i scriu numele,
o carte emblematic\ pentru c`t de
neprofesionist [i de tenden]ios poate fi
pus\ problema politic\ din biografiile [i
operele lui Cioran, Eugen Ionescu, Eliade.
Apari]ia, `n 2009, a volumului Diavolul
[i ucenicul s\u: Nae Ionescu –
Mihail Sebastian nu a fost urmat\,
a[a cum era de a[teptat, de discu]ii
despre atitudinea intelectualilor români
`ntr-o perioad\ de criz\, a[a
cum a fost perioada interbelic\. Dimpotriv\,
s-a vorbit de „antisemitismul
Martei Petreu“, de lovitura pe
care i-o da]i lui Mihail Sebastian. Nici
articolele critice argumentate nu au
fost prea multe. Cum v\ explica]i e-
vitarea discu]iilor
Nu mi-o explic, de fapt. Au fost c`]iva
critici literari care au comentat cartea
`n realitatea ei, av`nd sugestii interesante
pentru mine, dna Roxana Sorescu,
Nicolae Manolescu, Gelu Ionescu, Ovidiu
Pecican, Ion Vianu, Alexandru Seres,
Doru Pop, mai apoi Stanomir, al]ii. ~n
leg\tur\ cu problema pe care am adus-o
eu prin aceast\ carte, o parte a criticii,
aceea care mi-a contestat cartea, a dat
dovad\ de o p\gubitoare miopie. De dragul
de a se ar\ta sensibili la suferin]ele
reale ale lui Sebastian din a doua jum\-
tate a anilor 1930, criticii s-au f\cut c\
nu v\d extremismul de dreapta al lui Sebastian
de la sf`r[itul anilor 1920 [i `nceputul
anilor 1930 [i adora]ia lui pentru
Nae Ionescu, pe care l-a imitat [i urmat.
Cazul lui Sebastian aduce o revela]ie,
pe care a[ sintetiza-o astfel: dac\
un scriitor român de na]ionalitate evreiasc\
s-a l\sat sedus de extrema dreapt\
de la sf`r[itul anilor 1920 [i `nceputul
anilor 1930, merg`nd cu Nae Ionescu [i
cu „Cuv`ntul“ p`n\ la suspendarea „Cuv`ntului“
[i la arestarea lui Nae Ionescu,
ba chiar [i dup\ aceea, atunci cu at`t mai
mult putem `n]elege implicarea unor
tineri autori români, de na]ionalitate
român\, cum au fost Cioran, Eliade,
Noica etc., care, mai t`rziu dec`t Sebastian,
au intrat `n aceea[i extrem\ dreapt\,
devenit\ `ntre timp legionar\. Cu precizarea
obligatorie c\ a `n]elege nu `nseamn\
a accepta sau a scuza, ci numai a
identifica `nl\n]uirea de circumstan]e
[i de efecte, c\ `nseamn\ numai a dibui
mecanismul intelectual-afectiv al unui
fenomen oarecare.
Ei bine, m\ tem c\ revela]ia aceasta,
pe care am formulat-o acum c`t am putut
de succint, a trecut neobservat\. Criticii
români preocupa]i s\ m\ `mbl\teasc\
pe mine ca pe-un sac de fasole nu au mai
avut ochi s\ vad\ aceast\ problem\,
esen]ial\, cred eu, pentru `n]elegerea
perioadei interbelice.
S\ mai fac o precizare: noi ne ocup\m
de op]iunile politice ale tinerei genera-
]ii, ale genera]iei ’27. Au existat atunci
mul]i al]i intelectuali români care, `n atmosfera
european\ de atunci, colectivist\
[i antidemocratic\, au mizat pe extrema
dreapt\, inclusiv pe aceea legionar\ –
[i au existat al]ii, mul]i, care au fost contra.
Pentru c\ nu s`nt cunoscu]i `n str\in\tate,
nu vorbim nici noi despre asta.
Pentru cultura româneasc\ de ast\zi,
discu]iile de acest fel s`nt nepl\cute, o-
mul care le deschide devine odios, este
taxat drept „delator“, drept „excesiv“,
ba chiar catalogat drept „prost“. Estetismul
funciar al culturii noastre literaturocentrice
respinge prompt abord\rile
non-estetice, ideologice, de[i istoria culturii
române[ti este doldora de `nfrunt\ri
ideologice. O parte a mediului cultural
de ast\zi aprob\ criticarea extremei
st`ngi [i respinge criticarea extremei drepte.
Poate pentru c\ ultima este produsul
nostru na]ional.
Cu Diavolul [i ucenicul s\u..., m-am
pomenit de fapt `ntre fronturi. Vreo patru
sau cinci, am num\rat eu. Atunci e
cel mai spectaculos, c`nd e[ti `ntre fronturi...
c`nd, din motive foarte diferite,
nemul]ume[ti pe aproape toat\ lumea.
Pornind de la `ntrebarea anterioar\,
publicistica perioadei interbelice –
perioad\ pe care o cunoa[te]i foarte
bine – este marcat\ de polemici.
Din acest punct de vedere, cum a]i
caracteriza publicistica posdecembrist\
Cum s`nt polemicile de ast\zi
din punctul de vedere al cuiva
care de multe ori a nimerit `n centrul
lor
S\ spunem mai simplu [i mai exact c\
eu cunosc bine o zon\ a perioadei interbelice.
Pentru a o cunoa[te foarte
bine, ar fi nevoie de-un institut de studiere
a epocii, sau, [i mai grozav, de un
institut de studiere a culturii române,
unul cu mul]i mul]i cercet\tori, fiecare
specializat `ntr-o problem\ delimitat\
cronologic [i tematic... Abia a[a se ob]in
performan]ele... Abia a[a s-ar putea
face „harta“ critic\ a culturii noastre,
abia a[a cultura noastr\ ar ajunge la
con[tiin]a-critic\-de-sine. (Cred c\ lui
Noica i-ar pl\cea ideea asta...) ~mi imaginez
c\ actualele institute de cercetare
a[a ceva s`nt – dar de fapt nu [tiu exact,
pentru c\ nu am lucrat niciodat\ `ntr-un
asemenea institut.
Ca s\ r\spund `ntreb\rii dumneavoastr\:
[i atunci, [i acum, polemicile [i
pamfletele au f\cut moda. ~n perioada
interbelic\, multe b\t\lii s-au dat pe r\spunsul
la `ntrebarea: „Noi pe ce cale e-
volu\m“, deci pe o problem\ de op-
]iune inclusiv ideologic\. {i ast\zi, o parte
dintre `nc\ier\rile [i lin[ajele publice
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011

CIORAN SAU
UN TRECUT
DEOCHEAT
„Este ca o opera]ie chirurgical\, garant`nd, prin precisa
delimitare `n timp [i `n texte a teritoriului legionar-bol[evic al
lui Cioran, puritatea filosofic\ a restului operei cioraniene...
Faptul acesta nu a fost observat, bine`n]eles.“
9 «
interviu
permise [i a celor interzise“
Seria de autor „Marta Petreu“ la Polirom
a]i optat pentru titlul volumului
din 1999, Apocalipsa dup\ Marta.
De ce acest titlu
„FOTOGRAFIA ESTE CA POEZIA,
NU NUMAI DOCUMENT, CI {I ART|“
Este de fapt integrala poeziei mele deja
editate. Cred c\ am apocalipsa `n gene,
a[a c\ e titlul care acoper\ cel mai bine
condi]ia mea uman\.
De c`te ori m\ g`ndesc la Marta Petreu nu o pot desp\r]i de aparatul foto. Asta
probabil din cauza fotografiilor din „Apostrof“. Realizarea de fotografii a venit
dintr-o necesitate sau dintr-o pasiune C`nd a]i avut
primul aparat foto
s`nt, de fapt, tot pe r\spunsul la aceast\
`ntrebare, chiar dac\ ea nu mai este
pus\ explicit. ~mi amintesc scrisorile
lui Negoi]escu, de la `nceputul anilor
1990, `n care el prevenea intelighen]ia
din ]ar\, cum c\ România nu poate alege
calea interbelic\ indicat\ de Nae
Ionescu, Cioran, Eliade, Noica, de[i Nae
a fost un personaj important al perioadei
dintre r\zboaie [i de[i discipolii lui
s`nt mari piscuri ale creativit\]ii române[ti.
Ce de[tept a fost Negoi]escu c`nd
ne-a avertizat! Nu `ncetez s\ `l admir
pentru asta. Pentru el, Occidentul a
fost `ntr-adev\r o lec]ie de democra]ie.
Mi-ar fi pl\cut s\ tr\iasc\, s\ `mi vad\
c\r]ile `nainte s\ le dau la tipar. El,
Matei C\linescu, Ornea...
Alte polemici [i pamflete s`nt cu miz\
nu o dat\ personal\. Dar cu asta nu e-
puizez descrierea spectrului polemic
contemporan.
Sigur, a[ prefera dezbaterile de idei
[i polemicilor, [i pamfletelor. Dar, `n
fond, e bine c\ exist\ polemici, ba chiar [i
pamflete... R\u, cu adev\rat r\u, ar fi ca
un singur grup s\ de]in\ monopolul a-
dev\rului [i opiniilor. Asta ar fi `ntr-adev\r,
din nou, r\ul.
Partea eseistic\ din opera dumneavoastr\
a `nceput `n anii ’90, `ntr-o
perioad\ tulbure pentru istoria recent\
a României, marcat\ `ns\ de
fascina]ia pentru o genera]ie de intelectuali
la care accesul a fost interzis
`n comunism. Atunci au ap\rut
c\r]i de memorii, edituri ca Humanitas
au editat serii Cioran, Eliade,
Ionescu. ~ncep`nd s\ cerceta]i trecutul
acestei „genera]ii de aur“ cum v\
imagina]i atunci c\ vor fi primite
c\r]ile despre alegerile mai pu]in inspirate
ale intelectualilor `n perioada
interbelic\
C`nd m-am atins de problema genera]iei
’27, ating`ndu-m\ de fapt de Nae
Ionescu, m-am a[teptat ca textele mele
s\ fie primite normal: adic\, s\ mi se
spun\ c\ am f\cut cutare lucru bine, cutare
bini[or, cutare mai pu]in bine, e-
ventual s\ `mi fie f\cute sugestii... ~n loc
de asta, a fost ca [i cum a[ fi dezlegat burduful
lui Eol: s-au pornit toate stihiile
de care nici m\car nu [tiam c\ exist\.
F\r\ s\ [tiu ce ating, am zg`nd\rit un
nerv `ncins al narcisismului na]ionalist.
Un nerv pe care eu nu-l am, dar pe care
unii oameni, chiar intelectuali de v`rf,
`l au, [i `nc\ tensionat la maximum.
Acum, dup\ at`tea peripe]ii, a[ putea
s\ scriu codul cercet\rorului care
vrea s\ tr\iasc\ `n pace [i al celui care
vrea s\ tr\iasc\ `ntr-o permanent\ h\r-
]uial\. De pild\, dac\ vrei s\ fii un autor
iubit, ocup\-te de extrema st`ng\:
dac\ te ocupi de cea dreapt\, po]i s\ fii
sigur c\ cineva o s\ te cotonogeasc\.
Acum [tiu lista subiectelor permise [i a
celor interzise, prin care iri]i o bun\
parte a lumii intelectuale. Nae Ionescu
este, din punctul de vedere al unor intelectuali
de azi, un subiect de care n-ar
trebui s\ fiu l\sat\ s\ m\ mai ating. Pentru
c\ m\car din c`nd `n c`nd m-am atins de
acest tabu, au `nceput s\ m\ plezneasc\
generalii. Drept s\ spun, nu credeam c\
s`nt a[a de important\, aveam despre
mine o p\rere mai modest\.
V-au `nfuriat sau, dimpotriv\, v-au f\-
cut mai lucid\
La `nceput, sentimentul meu dominant a
fost de stupoare. Printre altele, m-am mirat:
cum se face oare c\ oamenii nu `[i dau
seama c\ adev\rul este solu]ia cea mai
profitabil\. Da, profitabil\. Cu pierderile
cele mai mici. Cu cele mai mari c`[tiguri
de demnitate moral\ [i intelectual\.
Acum nu m\ mai mir. Am priceput
`n sf`r[it c\ orice a[ fi scris eu `n favoarea
autorilor al c\ror trecut politic l-am
analizat, dar orice, tot degeaba ar fi fost
pentru mine. Am priceput c\ simplul fapt
c\ eu am scris critic despre extrema dreapt\
autohton\ este suficient, pentru o
parte a intelighen]iei actuale, s\ m\
treac\ `n r`ndul indezirabililor. Degeaba
am scris critic [i la adresa extremei
st`ngi, c`nd a[a a rezultat din documente.
Faptul c\ m-am atins de extrema dreapt\
româneasc\ [i de eminen]ele ei nu
`mi va fi iertat niciodat\. Asta este.
{tiu `ns\ [i c\, pe exact acelea[i probleme
ca mine, exist\ destui intelectuali
care g`ndesc ca mine sau chiar mai
sever dec`t mine. Am impresia c\ nu ei
domin\ pia]a de idei din România de
ast\zi. Este `ns\ lini[titor c\ ei exist\, c\
nu to]i intelectualii români de ast\zi
rezolv\ caracterul criminal al totalitarismului
legionar prin c`te-o inspirat\
glumi]\. C\ exist\ destui intelectuali a
c\ror vedere nu se abure[te mitizator
c`nd ajunge `n teritoriile interbelice sau
[i mai vechi, ci, dimpotriv\, `[i p\streaz\
limpezimea critic\.
Pentru antologia de poezie aflat\ `n
aceste prime trei titluri care deschid
Dup\ un volum anun]at ca fiind „integrala
poetic\ Marta Petreu“ nu
ave]i un sentiment de final Nu v\
sperie aceast\ „integral\“ ap\rut\
`ntr-o perioad\ `n care – [tim din alte
interviuri – computerul dumneavoastr\
este plin cu texte inedite,
care ar putea s\ se constituie `n c`teva
volume de versuri
V\d foarte pu]in timp `n fa]\. Drag\
Elena, uite c\ a]i reu[it, cu felul dumneavoastr\
direct, `n care m\ `ntrez\-
resc pe mine, cea de acum 25 de ani, s\
m\ face]i s\ v\ spun ceva intim: nu mai
v\d mult timp `n fa]\. Nu [tiu de ce. Nu
[tiu cum s\ `mi interpretez sentimentul
acesta. C\ci un sentiment este. Brusc,
linia orizontului nu se mai `ndep\rteaz\
c`nd eu `naintez, ci r\m`ne fix\. V\d limita.
{i, pentru c\ toat\ via]a nu am
f\cut altceva dec`t s\ citesc [i s\ scriu,
`mi pun la ad\post singurul rod pe care
`l am, textele. Le-am f\cut, mi-am spus
eu, deci trebuie s\ le ad\postesc `ntr-o
editur\ mare – `n cea mai mare, am visat
eu, [i, culmea!, am reu[it. O editur\
care s\ le publice, dac\ este nevoie de
ele. A[a c\ nu m\ sperie o „integral\“ a
poemelor, nici a tuturor textelor mele,
de orice fel s`nt ele. Dimpotriv\, m\ lini[te[te:
asta s`nt eu, nu mai mult, nu
mai pu]in. Asta am, asta dau.
{i: cred c\ a]i `n]eles gre[it: am `n computer
un volum de poeme noi, unul singur,
nu mai multe.
Romanul Acas\, pe C`mpia Armaghedonului
este precedat de un „avertisment“
c\tre „personajele reale ale
acestei c\r]i“. C`t din realitate trece
`n c\r]ile dumneavoastr\
Sut\ la sut\. De pild\, scenele acelea „magice“,
care par inventate, s-au `nt`mplat
de-adev\ratelea unor oameni reali. Totul
s-a `nt`mplat, eu n-am f\cut dec`t s\
`nregistrez povestea.
Cum v\ `mp\ca]i cu sentimentul c\
a]i tr\dat persoanele [i `nt`mpl\rile
reale duc`ndu-le `n literatur\
M\ `mpac bine cu mine de pe urma a-
cestei zidiri. Pentru c\ o zidire a fost. Nu
am tr\dat nimic. Am construit. Am salvat.
Dar cei care se recunosc `n c\r]i Se
simt confortabil
Nu exist\ persoane care s\ se recunoasc\
`n personaje. Nu mai exist\. Personajele
vii s`nt f\cute din gesturi culese de
peste tot, de pe toat\ Valea Some[ului,
[i combinate de mine `n c`teva figuri...
~n 1974, aparatul rusesc, cu filme alb-negru,
al so]ului meu. I-am f\cut frumoase
fotografii cu el. Apoi aparatul de
unic\ `ntrebuin]are pe care mi l-a
f\cut cadou, cu mare ging\[ie, la
Paris, `n 1995, Cristina Breban. M-a
vr\jit, nici nu mai [tiam ce dor `mi
este s\ fac din nou fotografii... Pe
urm\ ne-am cump\rat la „Apostrof“ un
aparat foto clasic, era prea scump
pentru a mi-l cump\ra eu `ns\mi,
n-a[ fi avut at`]ia bani, un aparat
cu care am fotografiat,
cu mare admira]ie, mul]i
scriitori. Unul dintre
ace[tia mi-a amintit,
dr\gu], c\ fotografia
este ca poezia, nu
numai document,
ci [i art\. Am fost
foarte flatat\,
recunosc.
www.suplimentuldecultura.ro

» 10
printre r`nduri
PAVOR
NOCTURN
Bogdan-Alexandru St\nescu: „Un volum absolut ame]itor [i o
revenire care, cred eu, merit\ toate premiile literare din ]ara
asta unde se dau premii tuturor gonfla]ilor...“.
Neagra/alba
Ca s\-mi fac bilan]ul ultimelor dou\
s\pt\m`ni de c`nd am dezertat din
pagina 10 am copiat pentru rubric\
fragmente din agenda Moleskine. {i,
recitind cap-coad\ noti]ele, ce-am
observat C\ `ntr-o s\pt\m`n\ parc\
s-a adunat tot r\ul, at`ta s-au bulucit
`nsemn\rile cu `nt`mpl\ri triste, iar `n
urm\toarea pur [i simplu a dat buzna
binele. A[a c\ am trecut cele 14 zile pe
dou\ coloane, de parc\ a[ fi absolvit
[coala maniheic\ [i iat\ ce-a ie[it.
S\ `ncep cu Leo. {i s\ nu spun dec`t
c\ am r\mas `mpietrit\ de durere,
f\r\ s\ pot face nimic, de s`mb\t\
diminea]a c`nd am aflat c\ nu mai e,
p`n\ seara. Tot s`mb\t\ am notat c\
mama mi-a spus dup\-amiaza, de vreo
cinci ori, fix cu acelea[i cuvinte, cum
a murit bunicul Nicolae `n Vinerea
Mare [i cum la `nmorm`ntare ]\ranii au
purtat cojoacele `ntoarse pe dos, semn
de doliu. Iar seara t`rziu a picat vestea
c\ d-na Aurica, pe care o alint „doamna
doctor”, infirmiera care st\ noaptea
cu mama, a f\cut un accident cerebral
[i a fost internat\. Duminic\ am vizitat-o
la spital [i am amu]it c`nd i-am
v\zut vecinele de salon. Horror, doar
at`t am notat. Luni am demarat `n
tromb\ tratamentul cu laser ca s\-mi
repar cumva tendoanele lui Ahile care
m\ dor de-mi sar ochii [i m\ `mpiedic\
s\ umblu. Mar]i m-a indispus
treb\luiala de secretar gen. de red. la
„Orizont“, fiindc\ n-am reu[it s\ adun la
timp materialele [i pentru c\ paginile
cu Cioran nu se prea `nchegau. Mi-a
trecut prin cap g`ndul negru, pe care
l-am [i transcris, c\ o s\ se aleag\
praful de revistele culturale, care nu
mai intereseaz\ de fapt pe nimeni.
Miercuri am ]inut un curs cam chinuit
despre modernism la anul II [i m-a
luat un val de nesiguran]\ c\ nu predau
bine literatura, de care, `n fond,
tinerilor li se cam rupe. Joi am aflat
c\ s-ar putea ca de s\rb\tori s\ nu
ne mai adun\m cei 13 prieteni [i c\
deci n-o s\ ne t\v\lim de r`s cu prostelile
noastre, iar eu n-o s\ m\ mai
SECRETUL ADRIANEI
Adriana BABE}I
maschez `n nimic. Vineri am trecut
`n Moleskine c\ nu-i nici o floare `n
curte, c\ e ur`t [i frig [i c\ nu-mi
iese cum a[ vrea capitolul despre
amazoane [i pop culture.
Dar ia uita]i cum s-au a[ezat pe coloana
din dreapta `nt`mpl\rile bune,
parc\ `n contra-balans cu tot ce m-a
`ntunecat. Pe r`nd: `n cap de list\ ar fi
vestea dat\ de Robert {erban s`mb\-
t\, `ntr-o explozie de bucurie, c\ e din
nou tat\, fiindc\ tocmai s-a n\scut
Tudor. Duminic\ dup\-amiaza, ce s\
vezi Aurica is back, vioaie ca un cintezoi.
Aud din birou cum b`rfe[te cu
mama, cum r`d am`ndou\ [i cum mama
`i d\ raportul la zi cu situa]ia politic\
din ]ar\ [i din lume. Luni iau de la
cap\t laser-terapia, dar teleap-teleap,
pot deja s\ m\ duc la cabinet pe
picioarele mele, nu cu taxiul. Mar]i
„Orizontul“ e gata, cu o m`ndre]e de
pagini despre Cioran. Mai mult, aflu
c\ avem iar 3.500 de abonamente,
semn c\ cititorii din Moldova [i Oltenia
nu pot f\r\ noi. Miercuri m\
invit\ un grup de elevi dintr-a XII-a
de la Liceul de informatic\ (unde am
fost [i eu pe vremuri [coler\) ca s\
facem un film despre cum poate deveni
mai viu predatul literaturii române
la clas\. ~mi zic ferice de profesoara
lor, c`nd `i v\d c`t s`nt de iste]i
[i citi]i. Joi vine vestea c\, `n ce prive[te
s\rb\torile, nimic nu se schimb\,
c\ o s\ fim din nou `mpreun\, a[a
c\ achizi]ionez 7 co[ule]e din nuiele
`n care o s\ le pun prietenilor ni[te
surprize de s\ le stea ceasul [i `mi
comand deja oul ro[u de 2 m `n care
o s\ fiu costumat\. Vineri ies de
diminea]\ pe teras\ [i stau la soare,
prostit\ pur [i simplu de pl\cere,
fiindc\ e cald, fiindc\ v\d puzderia
de culori din pomi, tufe, straturi [i
trag pe n\ri, ca un drog, `nv\lm\-
[eala de miresme. Sorb o gur\ de
cafea, m\ smulg din beatitudine,
aduc laptopul [i `ncep s\ scriu voios
un paragraf despre Catwoman, de
parc\ mi l-ar dicta Leo.
Un poet naiv [i
Foarte pu]ini [tiu ast\zi c\ Dan Sociu e unul dintre
ultimii poe]i (neo)romantici... {i mai pu]ini au
remarcat faptul c\ Dan Sociu se reinventeaz\ cu
fiecare volum pe care-l public\. C\ se reinventeaz\
n-ar fi mare lucru, dar c\ o face inteligent (da, \sta
deja devine un loc comun `n ceea ce-l prive[te), c\ o
face cu enorm talent (horribile dictu) [i c\ investe[te
mai mult\ luciditate `n propriul act creativ dec`t o
face critica `n acea vag\ interpretare pe care i-o
acord\, ei bine, asta s-a remarcat [i mai pu]in.
Bogdan-Alexandru St\nescu
Este pentru prima dat\ c`nd scriu despre
Dan Sociu [i m\rturisesc c\ l-am
evitat foarte mult timp pentru c\ `i resim]eam
ascendentul psihologic: un
tip care pleca din start ca `nving\tor,
un nou Dinescu (m\ rog, unul mizerabilist),
un cal de ras\ crescut printre
m`r]oage umflate cu steroizi. Adic\, pentru
cei care n-au `n]eles aluzia, diferen-
]a dintre un poet ca Dan Sociu [i unul
precum Claudiu Komartin ]ine de ras\.
Lua]i un [arpe Ouroboros care-[i
`nghite coada [i unul care se autogonfleaz\,
care se masturbeaz\... `nghi]indu-[i
sperma.
Dar s\ revenim la Sociu [i la acest
surprinz\tor Pavor nocturn: grani]ele
s`nt trasate abrupt, `nc\ din prima
pies\ a acestui album plin de ur\. Sociu
e un poet al claustr\rii, al existen]ei `n
doi m\rginite de ziduri. E locul `n care
se define[te. Un poet pe care nu-l
v\d c`nt`nd singur\tatea. Pentru c\
nu poate exista de unul singur. E o individualitate
neindividuat\. O complexitate
de sentimente, atitudini, nervi,
pe care eu, personal, nu le pot desprinde
de omul Sociu, de privirea lui care
electrocuteaz\. {i e OK, pentru c\ eu
nu s`nt critic literar, ci consemnator
la ziar. Iar asta `mi permite s\ remarc,
plin de insuficien]\, c`t de adev\rat\
e prima pies\ a volumului, Cu gura uscat\
de ur\, unde Sociu joac\ mingea
`ntr-o cutie, unde reu[e[te s\ stoarc\
SEMNALE
Nicolae Manolescu, Teme, edi]ia a III-a, rev\zut\, colec]ia „Critic\ [i Istorie literar\“,
Editura Cartea Româneasc\, 600 de pagini, 49.95 lei
„Temele s`nt un gen aparte, relaxat [i cu o component\ subiectiv\ predominant\.
C\ci lecturile s`nt, pentru criticul num\rul unu al literaturii noastre contemporane,
[i un prilej de a reg\si clipele de intens\ tr\ire din copil\rie [i adolescen]\, de a intra
`n dialog de idei cu mari autori ai literaturii universale, de a-[i dubla medita]iile
prilejuite de c\r]i cu momente ale propriei existen]e. C\l\torind prin lumea livresc\,
el confrunt\ mereu adev\rurile literaturii cu acelea ale vie]ii, te face p\rta[ la bucuria
descoperirilor ([i de sine) mediate de c\r]i, `]i st`rne[te pofta de a citi sau reciti
altfel opere fundamentale.“ (Adriana Bittel)
„Temele lui Nicolae Manolescu au `n comun credin]a `n complexitatea literaturii,
concep]ia c\ textul semnific\ `ntotdeauna mai mult dec`t spune. Indiferent de
unghiul de abordare, criticul g\se[te de fiecare dat\ o cale de acces c\tre desenul
din covorul operei. De altfel, imaginea amintit\ nu este doar un obiect privilegiat de
reflec]ie, ci `ns\[i metafora criticii manolesciene.
~n fond, cititorul Temelor e cel mai important personaj al acestor eseuri: s`ngele
care `i irig\ venele nu e altceva dec`t cerneala care curge din condeiul criticului.“
(Andrei Terian)
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
Florina Ilis, Cruciada copiilor, edi]ia 2011, colec]ia „Top
10+“, Editura Polirom, 528 de pagini, 19.95 lei
Romanul Cruciada copiilor a fost laureat cu Premiul pentru
Proz\ al Uniunii Scriitorilor din România, cu Premiul
pentru proz\ al Academiei Române (2006), cu Premiul
Cartea anului 2005, acordat de România literar\ [i Funda]ia
Anonimul, Premiul revistei Cuv`ntul pentru proz\ [i
premiul acordat de Radio România Cultural. Cruciada copiilor
a fost tradus `n ebraic\, maghiar\, francez\, spaniol\
[i italian\.
O provocare adresat\ de inocen]i lumii impure a adul-
]ilor... Cruciada copiilor creeaz\ imaginea unic\ [i halucinant\
a unui univers c\ruia i se schimb\ brusc unghiul de
receptare. Reinterpret`nd `ntr-o viziune nou\ marile mituri
ale civiliza]iei contemporane, acest roman-cascad\ descrie
un univers viu, deschis spre imaginea unei societ\]i dominate
de mass-media [i de spa]iul virtual. Un text lucid,
care ne ofer\ o nou\ perspectiv\ asupra planetei.
www.suplimentuldecultura.ro

UN POET AL
CLAUSTR|RII
Bogdan-Alexandru St\nescu: „Sociu e un poet al claustr\rii, al
existen]ei `n doi m\rginite de ziduri. E locul `n care se define[te.
Un poet pe care nu-l v\d c`nt`nd singur\tatea. Pentru c\ nu poate
exista de unul singur. E o individualitate neindividuat\“.
11 «
printre r`nduri
sentimental (I)
BIBLIOTECA DIN PETRILA DE ION BARBU
frumuse]e dintr-o extrem de „succint\“
asamblare a spa]iului toc\rii de cuplu:
locul unde ajungi foarte repede de la
iubire la ur\, locul unde cel\lalt devine
imediat du[man prin simpla prezen-
]\ sau doar prin lipsa identific\rii cu
tine. Un poem tragic, `n sine, pentru
c\ nu e altceva dec`t o defini]ie sinistr\
a uzurii, a lipsei de [anse de care
beneficiaz\ o ras\ c\reia i-au fost oricum
refuzate toate [ansele.
Un poem care respir\ disperarea
de a iubi, penibilul situa]iei `n care `]i
impui s\ iube[ti, de[i sentimentul `n
sine e sufocat de repetabilitate, obi[-
nuin]\ [i tot ce mai [ti]i [i voi: „culc\-te
l`ng\ mine `n betonier\/ doi avortoni
g\si]i `n container/ dou\ hoituri `mbr\]i[ate-n
portbagaj/ nu mi[ca ceva
`n noi/ `nc\ respir\/ sub tonele de ciment/
sc`rba de dragoste vrea s-o ia
de la cap\t...“.
Iar \sta e cel mai „SLAB“ poem al
volumului. Pentru c\ Sociu reu[e[te
de data asta s\ se reinventeze chiar `n
mijlocul unui singur volum de poeme.
Ba chiar practic\ migra]ia de la un suflet
la altul `n cadrul aceluia[i poem.
Iar poemele lui s`nt din ce `n ce mai
scurte, exprimarea e esen]ializat\, mesajul
e trimis direct, `ns\ cu o delicate]e
indus\ fenomenal. Un expresionism
bine temperat b`ntuie volumul de
fa]\: drama e indus\ chiar de shiftingul
`ntre sexe, `ntre „naratori“. Lini[tea
aparent\ e `ntotdeauna subminat\ de
un eveniment care, de[i neexprimat, a-
t`rn\ tragic deasupra unei rela]ii. ~mi
imaginez un pat murdar, unde doi iubi]i
prefac somnul comun `ntr-un a-
gon al desp\r]irii: diminea]a vine `ntotdeauna
s\ cure]e romantismul de
reziduurile sale.
De fapt, lumea lui Sociu continu\ s\
fie una a jegului, a exprimabilului poetic
mizerabilist, spa]iul unde iubirea
poate fi bara aia de o]el unde sufletul
face striptease `ntr-o vag\ `ncr`ncenare,
a co[marului exprimat, a secven]ei redate
haikuie[te. Un demn urma[ mizerabilist
al lui Pound.
„e t`rziu spui/ hai acas\/ [i ne tr`ntim
pe trotuar/ [i ne aprindem/ degetele/
o zg`rietur\ pe g`tul t\u/ sclipe[te
`n b\taia farurilor/ te v\d jupuit\/ `ntre
ma[ini/ le iei ochii/ str\luce[ti/ proastele-[i
caut\ punctul g/ tu [i c`nd g`nde[ti
la ceva frumos/ te sim]i b\tut\.“
Un copil al realit\]ii
{tii care e marea calitate e poeziilor lui
Sociu, drag\ X Faptul c\ `n spatele
cuvintelor se afl\ o situa]ie real\: e o
condi]ie sine qua non a poeziei. Poezia
nu creeaz\, ci recreeaz\. Poezia `]i
va spune ce s-a `nt`mplat de fapt `ntr-o
anumit\ situa]ie `n care tu ai fost prezent:
c\derea unui fular pe ciment,
v`n\taia de pe g`tul iubitei `ntr-o noapte
nu foarte reu[it\... la dracu, chiar trebuie
s\ explice un cronicar a[a ceva
Focurile printre care Sociu trece pentru
a supravie]ui s`nt a[ezate ca gropi
`n care cazi, apoi te ridici, supravie]uie[ti,
revii, te legi la ran\, mori, fu]i,
m\n`nci... din toate r\m`ne o privire
aruncat\ diminea]a, pe un trotuar.
Ce m\ enerveaz\ cumplit este reac-
]ia lui Sociu la Mure[an: `i repro[eaz\
superficialitatea discursiv\, epicitatea
poetic\, `ndep\rtarea de vechiul Mure[an.
Asta venind de la un poet care
abandoneaz\ formulele a[a cum o face
cu femeile (sau s`nt conectate). I-a[
atrage aten]ia lui Sociu asupra unui poem
situat la p. 15 a volumului, unde e un
soi de Kawabata al traseului conjugal.
Sociu e narativ p`n\-n m\duva oaselor,
moare dac\ nu poveste[te ceva, e un
copil al realit\]ii. Din fericire, [tie s\
paranoizeze toate astea suficient
`nc`t s\ nasc\ statui din c\cat.
Un preambul
Tot ce scriu acum nu e dec`t un preambul
la ceea ce urmeaz\ s\ fie cronica
la Dan Sociu. Nu de alta, dar c`nd
scrii 2 episoade la Ion Mure[an, Sociu
merit\ cel pu]in 3. Un volum absolut
ame]itor [i o revenire care, cred
eu, merit\ toate premiile literare din
]ara asta unde se dau premii tuturor
gonfla]ilor... Nu m\ crede]i Eat this:
„sun\m/ ca dou\ c\ni de tabl\/ ciocnite/
la o s\rb\toare/ s\rac\/ `n camera
cea mai veche/ a casei/ a casei/ `n camera
cea mai `ntunecat\/ a casei/ ascult\m/
cum se scufund\/ b\rcu]ele noastre de
h`rtie/ `n fiertura de alalt\ieri/ avem
zile/ la greu/ frumuse]e-ntre noi/ c`t `n
fa]a moart\/ a lui marilyn monroe“.
Nici un cuv`nt `n plus, nici un
cuv`nt `n minus... {i, din punctul meu
de vedere, q.e.d.
Dan Sociu, Pavor nocturn, colec]ia „Poezie“,
Editura Cartea Româneasc\, 2011
Am aruncat Suplimentul de cultur\ `n aer!
SUPLIMENTUL DE CULTUR|
SE AUDE LA
`n fiecare vineri,
de la 20.00
Cu George Onofrei
Un nou roman semnat de
autorul celebrului Firmin
O nou\ traducere din opera lui
Aleksandar Hemon
Editura Polirom public\ cel de-al doilea
roman al lui Sam Savage, }ip\tul lene[ului
(traducere din limba englez\
de Vali Florescu).
Rar se `nt`mpl\ ca romanul de debut
al unui scriitor s\ beneficieze de at`ta
simpatie din partea cititorilor precum s-a
petrecut cu Firmin, prima carte a lui
Sam Savage. Romanul avea s\ devin\,
mai `nt`i, revela]ia T`rgului de Carte de
la Frankfurt, edi]ia 2008, apoi un
adev\rat fenomen editorial, cartea fiind
tradus\ `n peste 30 de limbi.
Lansat `n Statele Unite ale Americii
`n 2009, }ip\tul lene[ului este povestea
lui Andy Whittaker, un protagonist al
erei lui Nixon, a c\rui existen]\
avanseaz\ `ncet, dar sigur, spre limita
disper\rii [i a nebuniei: pl\nuie[te un
festival grandios de literatur\ prezidat
de Norman Mailer, `n cadrul c\ruia
dore[te s\ organizeze chiar [i o parad\
cu elefan]i, este unicul editor al gazetei
„Soap“, o revist\ literar\ ridiculizat\ de
rivalii s\i, so]ia
l-a p\r\sit, mama
sa `[i d\
duhul `ntr-un
azil, iar cl\dirile
cu apartamente
de `nchiriat
pe care
le-a mo[tenit
de la tat\l
s\u au ajuns
`n paragin\
prin eforturile
unor chiria[i
de co[mar.
Colec]ia „Biblioteca Polirom“ le propune iubitorilor
de literatur\ str\in\ edi]ia `n limba român\ a celei
de-a doua c\r]i a lui Aleksandar Hemon. Proiectul
Lazarus (traducere din limba englez\ de Dan Sociu)
este un roman ce `mbin\ o atmosfer\ ap\s\toare cu
povestirea detaliat\ a unor st\ri c`nd umorale, c`nd
pline de umor.
Tulbur\torul roman al lui Aleksandar Hemon este
construit `n jurul unui eveniment istoric ambiguu: `n
diminea]a zilei de 2 martie 1908, Lazarus Averbuch,
un t`n\r evreu supravie]uitor al pogromului din
Chi[in\u, se prezint\ la u[a casei lui George Shippy,
[eful poli]iei din Chicago. Motivul vizitei r\m`ne `ns\
necunoscut, fiindc\ `n numai c`teva minute, din
pricina tr\s\turilor sale de imigrant [i a uniformei de
lucru, Lazarus este luat drept anarhist [i `mpu[cat
mortal. Ca urmare, presa local\ provoac\ o
adev\rat\ isterie cu conota]ii xenofobe, acuz`nd
deopotriv\ anarhi[tii reali [i `nchipui]i, considera]i cu
to]ii adep]i ai conjura]iei lui Lazarus, asasinul f\r\
arm\. Dup\ mai bine de un secol, scriitorul bosniac
Vladimir Brik, stabilit `n America, e fascinat de
poveste [i, cu ajutorul unei burse, `ncepe s\ lucreze
la Proiectul Lazarus. ~n ideea de a reface traseul personajului
s\u de la Chi[in\u la Chicago, Brik
c\l\tore[te `n Ucraina,
Moldova [i Bosnia-Her]egovina,
c\l\torie cu puternice
accente autobiografice, `n
urma c\reia scriitorul est-european
`[i reevalueaz\ propriul
statut de imigrant `ntr-o
]ar\ la fel de absurd\ precum
e [i aceea `n care s-a
n\scut. {i `n tot acest r\stimp,
prietenul s\u din copil\rie,
fotograful Rora, `l
`nv\luie `ntr-o `n[iruire postmodern\
de istorii misterioase
[i neverosimile.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
www.suplimentuldecultura.ro

» 12
printre r`nduri
PROVOCARE
Bogdan Romaniuc: „C\l\toria al\turi de Saramago nu are loc pe
trasee b\t\torite de al]ii, ci este o provocare. Cititorul
c\l\tore[te pe trasee deloc comode, fiind obligat s\ accepte c\
uneori poate gre[i drumul“.
Veronica D. Niculescu: Dac\ e
aprilie, e Cioran [i e Beckett [i e
Nabokov. {i, pentru cine dore[te,
e Shakespeare.
De ziua lui Cioran, pe 8, m-am
plimbat cu tramvaiul `ntre Sibiu [i
R\[inari, pe o ploaie m\runt\ [i
rece, la repeti]ia unui spectacol
de teatru.
De ziua lui Beckett, pe 13, am
tradus ultimele patru pagini
dintr-o carte, [i-am ajuns la cap\t
doar ca s\ am de unde
m\-ntoarce.
De ziua lui Nabokov, exact
c`nd apare aceast\ rubric\, s\
alegem citatul `ndr\gostirii. Nu
din vechile c\r]i `ndr\gite, nu din
paginile multe care m-au leg\nat
mult `nainte de acel moment, ci
acel citat anume care deodat\ a
rupt pojghi]a fin\ dintre
admira]ie [i dragoste [i m-a
f\cut, cu nespus\ incon[tien]\, s\
`ncep s\ traduc, numai [i numai
pentru mine. Din Ochiul: „De
fapt, nu [tiam chiar nimic despre
ea, orbit cum eram de acel
farmec arz\tor care `nlocuie[te
orice altceva [i justific\ totul [i
care, spre deosebire de sufletul
omului (adesea accesibil [i u[or
de posedat), nu poate fi nicicum
`nsu[it, a[a cum nu se pot include
printre posesiunile cuiva culorile
norilor zdren]ui]i de la apus, de
deasupra caselor negre, sau
mirosul unei flori pe care `l
inhalezi la nesf`r[it, cu n\ri
`ncordate, p`n\ la intoxicare, dar
care nu poate fi extras `ntru totul
din corol\“.
Numai [i numai pentru mine,
ziceam. {i chiar credeam `n
posesiunea asta deplin\, acolo
unde nimic nu era [i nu este al
meu.
Din Cioran, s\ alegem: „Nu
face doi bani scriitorul care, `n
via]a personal\, nu e timid“.
Iar din Beckett: „...doar
mergeam mai departe, corpul
meu descurc`ndu-se cel mai bine
f\r\ mine“.
Emil Brumaru: Cred c\ doresc,
mai `nt`i, pe Shakespeare, un
amor destul de vechi, de pe la
16-17-18 ani, `ntrerupt, reluat,
ad`ncit, cu c\deri, cu sui[uri, cu
enerv\ri, cu ador\ri [i plictiseli,
cu noi `n]elegeri [i chiar cu un
av`nt bezmetic dup\ buchisirea
c\r]ii lui Jan Kott, esen]ial\, prin
‘69. Marele Will, b\d\ranul Will,
a devenit o obsesie cu timpul,
DIABLOGURI
Veronica D. Niculescu &
Emil BRUMARU
Patru iubiri
de aprilie (I)
lectur\ de baz\, salvare,
autopsihoterapie la domiciliu,
condiment benefic pentru inim\
[i trup, motiva]ie de-a scrie pe
marginile replicilor,
augment`ndu-le, ad\ugiri
scandaloase, c`nd nu mai pot citi
nimic altceva. Normal, sacrilegiul
\sta m-a oprit s\ `mprumut,
ru[inat, orice volum din [irul de
Opere. Apetitul mi l-a deschis
Visul unei nop]i de var\, dintr-o
edi]ie publicat\ la ESPLA prin anii
cincizeci [i ceva, `n traducerea lui
St.O. Iosif! Insist pe traduc\tor
fiindc\ m-a fermecat pe via]\. De
atunci [i-a f\cut loc `n sufletul
meu, devenind emblematic, Puck!
Mai t`rziu am descoperit pe
Ariel, pe Regina Mab, pe
vr\jitoarele boloborositoare din
Macbeth, pe m`loasa [i fascinanta
Cleopatra, cu nevricalele ei
ero(t)ice, pe fi]oasa Elena (numit\
[i Nell `n intimitate), pentru care
mor mii de greci [i troieni de-amboulea,
pe nenum\ra]ii bufoni
plesnind de `n]elepciuni proferate
`ntr-un limbaj inimitabil, savuros,
mustind de sugestii licen]ioase,
pe s`ngerosul Richard al III-lea,
total lipsit de scrupule, pe cele
dou\ neveste vesele din Windsor,
p\c\lindu-[i b\rba]ii, dar tr\g`nd
pe sfoar\ [i pe nes\]iosul obez
cavaler Sir John Falstaff etc. Am
avut norocul s\ v\d scena
cuceririi abrubte de c\tre Richard
al III-lea, ghebos [i ur`t, a
Doamnei regale, m\ rog, a unei
Lady Anne `ndoliate dup\
moartea tat\lui [i so]ului,
asasina]i chiar de cinicul
pretendent la m`na ei, scen\
decupat\, regizat\ [i jucat\ de
Omescu, `ntr-un recital
Shakespeare care a f\cut vog\.
M-a z\p\cit o Ofelie `ncarnat\
minunat de Mariana Buruian\.
Am sorbit primele trei volume din
noua traducere a Operelor, de la
Editura Paralela 45, edi]ie
coordonat\ [i `ngrijit\ de George
Volceanov, delect`ndu-m\ cu cele
trei variante ale unui Hamlet,
ini]ial, destul de frust („A fi sau a
nu fi – aici e buba!“; „V\ undui]i
[oldurile, v\ rupe]i `n figuri... v\
destr\b\la]i mim`nd inocen]a...
Fir-ar s\ fie! Ce poc\rie... Du-te la
m\n\stire“; „Futu-i!“). Observ c\
eu am vorbit, deocamdat\, numai
despre o singur\ iubire!
(va urma)
Drume]ul
pleac\ din nou
~n 1974 `n Portugalia are loc Revolu]ia
garoafelor ro[ii, care marcheaz\ `ncheierea
regimului autoritar instaurat de Salazar `n
1933. Se pr\bu[e[te astfel cel mai vechi
regim dictatorial al Europei occidentale.
Revolu]ia garoafelor ro[ii schimb\ soarta
Portugaliei [i-i deschide drumul c\tre
democra]ie. ~n 1979, la cinci ani dup\
revolu]ie, José Saramago porne[te `ntr-o
c\l\torie de [ase luni prin Portugalia, de la
nord la sud, `n c\utarea culturii [i istoriei
acestei ]\ri, trecut\ prin focul a peste
patruzeci de ani de dictatur\.
Bogdan Romaniuc
C\l\torie prin Portugalia este „povestea
unui c\l\tor pe parcursul c\l\toriei
pe care a f\cut-o, povestea unei
c\l\torii care a transportat cu sine un
c\l\tor, povestea unei c\l\torii [i a
unui c\l\tor reuni]i `ntr-o contopire
c\utat\ a celui care vede [i a ceea ce
este v\zut, o `nt`lnire nu `ntotdeauna
tihnit\ de subiectivit\]i [i obiectivit\]i“.
Subiectivitatea lui Saramago
este destul de bine camuflat\ de imaginea
unui narator cu abilit\]i de ghid turistic,
pasionat de istoria Portugaliei
[i de simbolurile sale, cum s`nt Palatul
Regal [i biblioteca din Mafra, care
cuprinde 36.000 de volume [i este cunoscut\
`n toat\ lumea. Aceast\ carte
nu este un ghid, nici un `ndrumar, nici
un catalog informativ. Este `n schimb
o fascinant\ c\l\torie
cultural\ `n ]ara lui Luis
de Camões, autorul
Lusiadelor.
Saramago este acel
ghid pe care oricine [i
l-ar dori `n c\l\toriile sale,
pentru c\ nu impune
cu for]a un itinerariu [i nici
m\car nu-l sugereaz\. C\l\toria prin
Portugalia este o c\l\torie prin sine
`nsu[i, spune Saramago, prin cultura
care l-a format [i `l formeaz\, iar c\-
l\torul devine „o oglind\ reflect`nd
imaginile exterioare, un geam transparent
str\b\tut de lumini [i umbre, o
plac\ sensibil\ care a `nregistrat `n timpul
trecerii [i al transform\rii impresiile,
murmurarea necontenit\ a unui
popor“. C\l\toria al\turi de Saramago
nu are loc pe trasee b\t\torite de
al]ii,
ci este o provocare. Cititorul
c\l\tore[te pe trasee deloc comode,
fiind obligat s\ accepte c\ uneori
poate gre[i drumul.
C\l\toria nu se sf`r[e[te
niciodat\
C\l\toria este unul dintre subiectele
preferate ale lui Saramago. {tim care
este punctul de plecare [i destina]ia
lui Solomon `n C\l\toria elefantului,
un roman din care afl\m c\ `ntotdeauna
ajungem acolo unde s`ntem a[tepta]i.
C\l\torie prin Portugalia aduce
informa]ii noi cu privire la semnifica]iile
c\l\toriei, v\zut\ de aceast\
dat\ ca unul dintre chipurile fericirii.
Iat\ mesajul de `nceput al autorului
c\tre cititorul care porne[te la drum:
„S\ lase florile `n seama cui [tie s\ le
`ngrijeasc\ [i s\ purcead\. Sau s\ purcead\
din nou. Nici o c\l\torie nu este
definitiv\“. La finalul c\l\toriei prin
Portugalia ne a[teapt\ acela[i mesaj,
cu o mic\ completare: c\l\toria nu se
sf`r[e[te niciodat\, ci doar c\l\torii se
sf`r[esc. {i `nc\ ceva: acel c\l\tor care
st\ pe malul m\rii [i-[i spune c\ nu
mai e nimic de v\zut, [tie c\ minte. La
finalul unei c\l\torii, fie ea [i la cap\tul
nop]ii, ne a[teapt\ o alt\ c\l\-
torie. ~ntotdeauna, spune Saramago,
c\l\torul pleac\ din nou.
José Saramago, C\l\torie prin Portugalia,
colec]ia „Biblioteca Polirom. Seria de
autor «José Saramago»“, Editura
Polirom, 2011, 46.95 lei
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
www.suplimentuldecultura.ro

ROCKUL
ROMÂNESC
Dumitru Ungureanu: „{tiu c\ nu exist\ proiecte coerente de
p\strare [i arhivare/indexare. Ce s-a f\cut a fost mai degrab\
rodul obstina]iei c`torva `mp\timi]i sau grija personal\ a
vreunui artist. Politici la nivel de minister Haida-de!“.
13 «
muzic\
Pe urmele
c\l\torului Liszt
Nefericit\ ideea de a numi
turneul pe care Horia Mihail
l-a `ntreprins `n c`teva
ora[e din România, cu ocazia
bicentenarului na[terii
lui Franz Liszt, „Pianul c\-
l\tor“. Nu numai fiindc\
accentul ar fi fost normal
s\ cad\ pe numele, muzica
[i aniversarea lui Liszt,
dar, mai ales, pentru c\, `n
fond, sintagma nu face dec`t
s\ pun\ `n eviden]\ o
realitate cultural\ deprimant\:
`n numeroase ora[e de
m\rime medie ale României
nu exist\ nici m\car un pian
acceptabil pentru a fi utilizat
`ntr-un concert. Faptul c\
Media[ul, vechi ora[ medieval,
a primit `n dar un pian
recondi]ionat, considerat de
Radiodifuziunea bucure[-
tean\ de nefolosit dup\
standardele lumii muzicale
civilizate, nu schimb\ mult
impresia general\...
Horia Mihail o constata cumva resemnat
`ntr-un interviu atunci c`nd amintea
c\ „infrastructura lipse[te cu des\rv`r[ire
[[i], `n multe ora[e din ]ar\,
nu am avut propriu-zis pe ce s\ c`nt“.
De aici [i p`n\ la afirma]ia „merg pe urmele
lui Liszt, cu pianul c\l\tor“ distan]a
nu pare mare. Dar este, cred, mai
cur`nd o autosugestie. Nu numai fiindc\
Horia Mihail nu e Liszt, dar [i fiindc\
acesta din urm\, potrivit unei m\rturii
de epoc\, a folosit `n recitalul dat la
Arad – unde avea s\ devin\ cet\]ean de
onoare al ora[ului – dou\ piane, aduse
special de la Viena (!) [i despre care am
dubii c\ erau exemplare recondi]ionate...
Lui Horia Mihail nu i se poate repro-
[a nimic, iar diferen]a inerent\ dintre
turneul lui [i cel al lui Liszt se poate repede
deduce din afirma]iile marelui compozitor
[i virtuoz al pianului `ntr-o scrisoare
trimis\ unui prieten: „Aceasta
este c\l\toria glorioas\ cea mai fantastic\
la care un artist ar putea visa [i a-
ceasta f\r\ s\-mi fi trecut vreo clip\ `n
minte `n avans... Cununa de lauri `n aur,
pe care 20 din personalit\]ile eminente
ale Timi[oarei mi-au dat-o dup\ cel de-al
doilea concert, este admirabil de reu[it\
[i va figura printre cele cinci sau [ase
SCRISOARE PENTRU MELOMANI
„Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)
Victor ESKENASY, Praga
Liszt `n 1847, anul vizitei la Ia[i
lucruri care marcheaz\ datele principale
ale carierei mele“. S\ fi cunoscut oare
pianistul român istoria atunci c`nd spunea
c\ merge pe „urmele lui Liszt“...
Dar, iar\[i, nu e vina lui Horia Mihail...
~n anul bicentenarului te-ai fi a[teptat,
a[a cum se petrece `ntr-o mul]ime de
alte ]\ri, s\ apar\ m\car un volum destinat
celebr\rii lui Franz Liszt [i a muzicii
sale. Numai despre periplul s\u prin
]\rile române, `nceput `n noiembrie
1846 la Timi[oara [i `ncheiat `n ianuarie
1847 la Ia[i, s-ar putea scrie o lucrare
de doctorat. De la volumul lui Octavian
Beu, Franz Liszt `n ]ara noastr\, tip\rit
la Sibiu, la Krafft & Drotleff, `n 1929, au
trecut ni[te ani, iar articolele semnate
ulterior de István Lakatos, Alfred Hoffman
[i Nicolae Misir, László Ferenc sau
Lajos Pintér s`nt r\sp`ndite `n reviste de
specialitate mai greu accesibile at`t studen]ilor
de la Academiile de muzic\,
c`t [i publicului larg meloman. Dar cui
`i pas\
Mai s`nt [i alte diferen]e `ntre turneele
celor doi piani[ti. Cum observ\ cel
mai important exeget al lui Liszt, muzicologul
Alan Walker, `n monografia sa
fundamental\ tradus\ `n toate limbile
de circula]ie, voiajul lui Liszt `n spa]iul românesc
s-a petrecut „`n atmosfera excitat\
care a precedat revolu]ia de la 1848“.
Dincolo de `nc\rc\tura muzical\, turneul
lui Liszt poate fi citit [i ca o adev\-
rat\ pagin\ de istorie, `ncep`nd cu primirea
sa la Lugoj, unde a fost `nt`mpinat
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
de c`]iva „]\rani purt\tori de peti]ii, care
au refuzat hot\r`t s\ se `ndep\rteze,
repet`nd cu `nc\p\]`nare c\ a[teptaser\
timp `ndelungat sosirea cuiva at`t de
important, presupus s\ `i ajute s\-[i vad\
satisf\cute revendic\rile legitime“.
~n acela[i context, consulul Austriei la
Ia[i raporta despre contactele avute de
Liszt cu „cercurile progresiste“ din Bucure[ti,
unde, la mijlocul lui decembrie
1846, `i frecventase `ntre al]ii pe Cesar
Bolliac, C.A. Rosetti, Enric Winterhalder
[i Ioan Catina, membrii societ\]ii al c\-
rei secretar era Nicolae B\lcescu. Manifest`ndu-[i
simpatia fa]\ de ideile a-
cestora, Liszt, al c\rui turneu urma s\
continue `n Rusia, s-a ferit s\ ia vreo pozi-
]ie public\, pentru a evita genul de nepl\-
ceri pe care le `nt`mpinase cu trei ani `n
urm\, dup\ declara]ii f\cute `n Polonia!
Probabil c\ dac\ Horia Mihail ar fi
fost la curent cu peripe]iile `nainta[ului
s\u [i-ar fi `ncheiat turneul, `n glorie,
la Ia[i `n loc de Media[. La Ia[i, ultimul
dintre cele trei concerte ale lui Liszt a
avut loc la 11 ianuarie 1847, ocazie de
a-[i `ncheia recitalul – spun m\rturiile de
epoc\ – cu improviza]ii pe melodia unei
hore, combinat\ cu teme din Uvertura
moldoveneasc\. Alexandru Flechtenmacher
era [i el pe scen\. Nu mi-e clar pe
ce pian a c`ntat Liszt `n acea sear\, dar `n
urbe, cu siguran]\, instrumentul nu lipsea,
pianul fiind chiar obiect de studiu, a-
l\turi de chitar\, de vreo dou\ decenii, la
„o pansione de nobile demoazele“....
Mo[tenirea
cultural\
Românul, cu deosebire cel ajuns
`ntr-o func]ie oarecare la stat, este
autocronic (vorba lui Paul Goma),
c`nd nu este curat anacronic. De
c`nd cu UE, func]ionarul care nu
func]ioneaz\ se simte „acoperit”:
el are MISIUNEA s\ implementeze
REFORMA. Asta e marota fostului
utecist, zbur\tor dintr-un partid
`ntr-altul, dintr-un minister `ntr-o
ambasad\ [i vi]\vercea. Tot ce s-a
f\cut `naintea lui n-are `nsemn\-
tate, totul trebuie reg`ndit, reanalizat,
reform(ul)at. Dar TOTUL
`ncepe [i se termin\ cu persoana
proprie, pe care [i-o etaleaz\
umil, `n defensiv\... ofensiv\,
cum a `nv\]at la PARTID, actant
`nt`mpl\tor [i de-ne-`n-locuit al
procesului la care particip\ cu
SUCCES. Pun`nd piedici. Agresivitatea
modestului de carier\, iat\
o tem\ pentru psihanali[ti! S\ te
fereasc\ sf`ntul s\ ai de-a face cu
unul, s\ manife[ti bun\voin]\
pentru el, s\ a[tep]i din partea lui
vreo rezolvare, un ajutor `n proiectele
tale, o recomandare, o
burs\, un loc de munc\ adecvat
studiilor sau salariu corespunz\-
tor! Sociologii pot spune c`]i
afl\tori `n treab\ dintr-ace[tia e-
xist\ `n societate, [i de ce la noi
s`nt mai mul]i ca `n alte ]\ri.
Am deschis un subiect obi[nuit
paginii lui Teo & Gheo, incitat de
chestiunea ce-a ]inut prim-planul
actualit\]ii c`teva zile: mo[tenirea
lui Cioran, dat\ la v`nzare `n
Fran]a [i achizi]ionat\ de-un afacerist,
obscur p`n\ ieri. Care a
d\ruit-o Academiei Române, institu]ie
fundamental\, lipsit\ de
fonduri, dup\ afirma]ia
lui Eugen Simion.
Las deoparte cazul
[i cazuistica din
juru-i, [i `ntreb,
ca tot publicistul:
dar mo[-
tenirea cultural\
ce poart\ un
nume f\r\ notorietatea
lui Cioran
{i, cu aplica]ie
la obiectul
rubricii de fa]\:
mo[tenirea rockului
românesc. Nu
a[tept r\spuns, [tiu c\
nu exist\ proiecte coerente de
p\strare [i arhivare/indexare. Ce
s-a f\cut, a fost mai degrab\ rodul
obstina]iei c`torva `mp\timi]i
(Doru Ionescu de la TVR mai mult
dec`t oricine), sau grija personal\
a vreunui artist. Politici la nivel de
ROCKIN’ BY MYSELF
Dumitru UNGUREANU
minister Haida-de! Ce, cumva e
rockul crea]ie popular\ autohton\,
cu tradi]ie ancestral\, s\
merite aten]ie Ce, ne credem `n
lumea civilizat\, unde tocmai
manifest\rile marginale, valoroase
sub raport artistic, primesc sprijin
oficial Ba bine c\ nu, spun politrucii
de rit nou. P\i, nu aducem
noi p\ trupa X [i p\ c`nt\rea]a Y
la zilele ora[ului, la s\rb\toarea de
suflet a locuitorilor acestor plaiuri
minunate Ei, da, recunosc eu,
a[a se ob]in voturi [i fonduri, e o
mod\... Dar ce-a fost `n trecut, [i
nu `n trecutul colbuit din cronici
România n-a existat „`nainte“
pentru gigan]ii showbiz, ca s\ promoveze
trupe neao[e `n evenimente
sus]inute mediatic. (Nici azi pia-
]a b\[tina[\ nu conteaz\, chiar
dac\ nume de prim rang au trecut
pe-aici.) ~ns\ `n „deceniul de
aur“ al rockului, situat aproximativ
`ntre 1965-1975, am avut o
pleiad\ admirabil\ de muzicieni
conecta]i la spiritul vremii, `n ciuda
interdic]iilor politico-ideologice.
Au r\mas `nregistr\ri `n arhive, au
r\mas m\rturii filmate, se mai g\-
sesc benzi pe la iubitorii devota]i
[i cu nostalgii Au r\mas, au disp\rut,
s-au degradat... Evolu]ia
mijloacelor tehnice impune o recondi]ionare,
nu at`t costisitoare,
c`t mig\loas\. Oamenii care au
c`ntat atunci nu mai au r\bdarea
necesar\, deseori nici bani pentru
aparatura dedicat\. Cine s\ investeasc\
Firmele mici Mogulii multi-media
`nfiera]i de politicieni maneli[ti
Un trust de pres\, `mpreun\
cu radioul na]ional, editeaz\
constant, `ns\ la nivelul
anilor ‘90. Or, de
vreun deceniu s-a
trecut pe alt
palier. Acolo
se poate
spera c\ documentele
audio-video
s`nt salvate
[i p\strate
la calitatea
necesar\ [i
utilizabil\
(peste) foarte
mul]i ani. Privi]i
blu-ray-ul Rolling
Stones – Ladies & Gentlemen,
filmat `n 1972. E standardul.
Compania Electrecord a fost v\-
duvit\ de arhive. Studiourile particulare
nu se implic\ f\r\ profit. {i
b\tr`nii no[tri rockeri privesc melancolici
la ce n-a fost s\ fie...
www.suplimentuldecultura.ro

» 14
slow/fast food
TRON:
MO{TENIREA
Trec`nd peste scenariul sub]ire [i personajele de carton, filmul
are c`teva puncte forte. ~n primul r`nd, el este un uluitor show
de lumin\, cu un design excelent care prime[te o spectaculoas\
dimensiune suplimentar\ `n 3D.
Tron-ul lumii virtuale
Ap\rut la un an dup\ Avatar,
filmul Tron: Mo[tenirea ar fi
trebuit s\ fie o explozie de
fantezie amplificat\ la
maxim de noile tehnologii
digitale [i de posibilit\]ile de
spectacol ale noului trend
3D. Nu a fost chiar a[a.
Drago[ Cojocaru
De ce asemenea a[tept\ri Pentru a
r\spunde la aceast\ `ntrebare se impune
o excursie `n trecut, la `nceputul anilor
‘80, c`nd calculatoarele `nc\ erau [iruri
masive de dulapuri `nghesuite `n
laboratoarele de informatic\.
Pe la jum\tatea anilor ‘70, unui anume
Steven Lisberger i-a venit ideea unei
pove[ti pentru o genera]ie viitoare c`nd
a v\zut un demo al unui joc (extrem de
primitiv) de calculator numit Pong.
Lisberger a intuit posibilitatea mariajului
de film real cu secven]e realizate pe
computer [i [i-a imaginat o `ntreag\
istorie cu un „r\zboinic“ capturat `n
interiorul unui joc video. Un Alice `n
}ara Minunilor electronice, ceva care s\
fie plin de neoanele erei disco.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
~mpreun\ cu partenerul s\u, Donald
Kushner, Lisberger a creat un mic studio,
cu g`ndul de a realiza povestea ca un
film de anima]ie. Cu un scenariu [i un
storyboard `n buzunar [i ceva bani pentru
realizarea unor secven]e, cei doi au
f\cut turul marilor studiouri, primind
peste tot refuzuri. Disney `n schimb, a
c\rui stea de anima]ie intrase `n declin,
`ncepuse s\ investeasc\ `n altfel de filme
pentru copii, ba chiar produseser\ Black
Hole cu ceva timp `n urm\, o aventur\
spa]ial\ `n vena R\zboiului stelelor.
O poveste cu z`ne model nou
Cu sprijinul Disney, Steven Lisberger a
putut s\ `[i vad\ visul cu ochii: Tron a
fost realizat `n 1982, dup\ ani de munc\
`nd`rjit\, de tehnologii noi [i inven]ii realizate
numai pentru acest proiect [i cu
sprijinul a doi arti[ti vizuali de mare clas\:
francezul Jean Moebius Giraud, vizionarul
BD-ului francez, [i „futuristul vizual“
Syd Mead, cel care a fost responsabil
pentru look-ul lui Blade Runner.
~mpreun\, ei au reu[it s\ aduc\ pe ecrane
o uluitoare poveste cu z`ne model
nou, `n care un programator, interpretat
de un t`n\r Jeff Bridges, era absorbit `n
lumea digital\ a unui computer malefic
[i pus s\ concureze `n interminabile
lupte de gladiatori electronici.
La vremea respetiv\, Tron nu a avut
efectul scontat, `n ciuda minunilor de
imagina]ie [i noii tenologii realizate. ~n
fa]a publicului, rezultatele au fost modeste
– dar a avut de `nfruntat o concuren]\
serioas\ din partea lui E.T. [i Star
Trek 2 (Blade Runner, lansat `n acela[i
an, a avut tot at`t de pu]in succes de
box office).
Criticii au fost mai `ng\duitori [i au
l\udat filmul, `ncerc`nd s\ treac\ cu
vederea peste scenariul prea simplist.
Membrii Academiei Americane de Film
au dat `ns\ dovad\ de o opacitate istoric\:
ei au refuzat s\ nominalizeze Tron
la Oscar-ul pentru efecte speciale pe
motiv c\ Lisberger a „tri[at folosind
computere“!
Un pre]ios obiect de cult
~n timp, la fel ca Blade Runner, Tron-ul
lui Steven Lisberger a devenit un pre]ios
obiect de cult pentru milioane de fani
care, pe m\sur\ ce [tiin]a efectelor speciale
a evoluat spectaculos, au a[teptat o
continuare la aceast\ poveste cu
gladiatori digitali.
Disney nu a r\mas insensibil la dorin-
]ele fanilor [i a `nceput lucrul la Tron 2
`nc\ din 2005. Rezultatul a ajuns pe
ecrane abia `n decembrie 2010, `ntr-un
peisaj cinematografic `n care [tacheta
fusese deja ridicat\ p`n\ la cer de
monstruosul succes al Avatarului.
Dac\ nu ar fi fost filmul lui James
Cameron, noul Tron, realizat de data aceasta
de regizorul debutant ([i profesor de
arhitectur\) Joseph Kosinski, ar fi fost,
poate, o bomb\ la box office; la un an
dup\ `ns\, compara]iile `l defavorizeaz\.
Nu pentru c\ filmul ar fi mai r\u dec`t
originalul – are probabil exact acelea[i sl\-
biciuni [i acelea[i calit\]i ca filmul original
(cu un plus la capitolul stil vizual
pentru primul Tron). Tron: Mo[tenirea,
care vrea s\ „v`nd\“ lumea imaginat\ de
Steven Lisberger unei noi genera]ii [i s\
preg\teasc\ terenul pentru eventualele
continu\ri, are o mare problem\: nu se
ridic\ la `n\l]imea a[tept\rilor, nici ale
celor care l-au a[teptat aproape 30 de
ani, [i nici ale celor care au descoperit
povestea abia acum.
Trec`nd peste scenariul sub]ire [i personajele
de carton, filmul are c`teva
puncte forte. ~n primul r`nd, el este un
uluitor show de lumin\, cu un design
excelent care prime[te o spectaculoas\
dimensiune suplimentar\ `n 3D. De asemenea,
coloana sonor\ este o mare
reu[it\, semnat\ de cunoscutul duo
francez de muzic\ electronic\, Daft Punk
(cu oarece „ajutor“ de la Hans Zimmer).
Efectele speciale s`nt mai mult dec`t OK
minus faimoasa tehnologie care `ntinere[te
fe]ele actorilor – cum oare au
reu[it s\ o dea at`t de tare `n bar\ – [i
ale c\rei rezultate nu s`nt conving\toare.
Una peste alta, Tron: Mo[tenirea este
un film suficient de bun de avut pe DVD
de c\tre orice fan al filmelor de gen. De
pus pe raft l`ng\ primul Tron [i de l\sat
al\turi un spa]iu gol pentru al treilea
film din serie care ar trebui s\ fie exact
continuarea pe care fanii au a[teptat-o
din 1982 `ncoace.
www.suplimentuldecultura.ro

MISIUNE
Olti]a C`ntec: „Promovarea culturii finlandeze, a celei lapone, a
valorilor tradi]ionale pe calea pl\cut\ a teatrului constituie
nucleul misiunii artistice pe care Lapland Puppet Theatre
Association [i-o asum\“.
15 «
slow/fast food
„C\su]a P\pu[ilor“
din Laponia
Una dintre pu]inele
cl\diri ale ora[ului
Rovaniemi care au
sc\pat de bombardamentele
sovietice
din finalul celui de-al
doilea r\zboi mondial
este o c\su]\ din lemn
a[ezat\ pe o funda]ie
solid\ din piatr\, vopsit\
acum `n roz [i alb. N-ai
cum s\ o ratezi, e
pozi]ionat\ central, iar
`nf\]i[area te trimite cu
g`ndul la „c\su]a
p\pu[ilor“.
~n acest imobil de aproximativ 70 m
p\tra]i func]ioneaz\ Lapland Puppet
Theatre Association, o subramur\ a
UNIMA din Finlanda. Actuala pre[edint\
este Hanna Kyläniemi, specialist\
`n cultura lapon\, pentru c\ ora[ul cu
numai 60.000 de locuitori este plasat
fix pe Cercul Polar de Nord, `n inima
Laponiei. Hanna mi-a vorbit cu entuziasm
despre activitatea organiza]iei
`n fruntea c\reia se afl\ de anul trecut
[i despre scopul lor. Ca peste tot `n
„]ara celor o mie de lacuri“, teatrul
pentru copii are o istorie t`n\r\ [i este
foarte str`ns legat de procesul educa]ional,
fiind o extensie a acestuia. Matkalaukku
Teatteri – Travelcase Theatre,
compania de teatru de p\pu[i din Rovaniemi,
g\zduit `ntr-un studio din
Puppet Theatre House, asta [i face, dar
nu numai pentru copiii din ora[, ci [i
pentru cei din alte localit\]i ale Laponiei
[i pentru numeroasele comunit\]i
finlandeze din Karelia, component\ a
Federa]iei Ruse. Orice finlandez `]i va
spune c\ Rusia le-a furat 10 la sut\ din
teritoriu dup\ cea de-a doua conflagra-
]ie mondial\, tem\ apropiat\ [i „Adev\-
ra]ilor Finlandezi“, partidul cu vederi
na]ionaliste care la alegerile de duminica
trecut\ a ob]inut un scor surprinz\tor
de mare. Promovarea culturii
finlandeze, a celei lapone, a valorilor
tradi]ionale pe calea pl\cut\ a teatrului
constituie nucleul misiunii artistice
pe care Lapland Puppet Theatre
Association [i-o asum\. Rovaniemi a
fost `n ultimele dou\ decenii [i un punct
extrem de activ al p\pu[\riei din zona
M\rii Barents, prin particip\ri la
festivaluri, reuniuni, workshop-uri etc.
La o densitate ce nu dep\[e[te `n partea
nordic\ a ]\rii 5 locuitori/kmp, formula
avantajoas\ este aceea a companiilor
mici, flexibile, care se pot deplasa
u[or [i `[i pot adapta spectacolele
DATUL ~N SPECTACOL
Olti]a C~NTEC
la orice spa]iu. Nu pentru c\ [colile
nu ar avea condi]ii, peste tot s\lile de
festivit\]i [i cele de sport ofer\ dot\ri
de individiat, dar ideea de amovibilitate
[i adaptabilitate caracterizeaz\
arta p\pu[\reasc\ din zon\. ~n acest
spirit, Lapland Puppet Theatre Association
s-a orientat spre o formul\ de
festival axat pe one man-woman shows,
organiz`nd toamna Festivalul Interna]ional
al Solourilor P\pu[\re[ti, prezentate
la Puppet Theatre House, dar
[i `n parcul din spatele casei ori `n
[coli. Tradi]ia dateaz\ la Rovaniemi
de decenii bune, devenind un fel de
marc\ artistic\ a zonei. De regul\, fiecare
spectacol este continuat printr-o
secven]\ de atelier, de construc]ie a
unei marionete, de transformare a u-
nui obiect oarecare `ntr-un obiect teatral,
pornind de la care [i cu care fiecare
copil inventeaz\ [i spune o poveste.
Nu numai cei mici s`nt atrena]i `n
asemenea activit\]i interactive, ci [i
adul]ii, fie ei educatori ori p\rin]i,
care se pot `nscrie [i pot urma cursuri
de specializare. La mijlocul lunii mai,
de pild\, `n „c\su]a p\pu[ilor“ va a-
vea loc un training profilat pe valen-
]ele terapeutice ale teatrului pentru
copii, pentru a-i putea ajuta prin mijloace
teatrale pe pu[tii cu probleme
de adaptare, de comunicare ori pe cei
cu deficien]e de diverse feluri. Pentru
c\ arta p\pu[\reasc\, a[a cum ziceam,
este aici foarte aplicat\, urm\rind
efecte estetice, dar [i cele ce privesc
formarea copiilor.
H`rzobul cu minuni
se plimb\ prin
toat\ Laponia
Johanna Peltonen se ocup\ acum de Matkalaukku
Teatteri – Travelcase Theatre,
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
itiner`nd h`rzobul ei cu minuni `n toat\
Laponia. Johanna este specializat\
`n teatru nonverbal [i p\pu[\rie, dar
a promovat `nc\ de la `nceputul carierei
colabor\ri cu arti[ti din domeniul
muzicii, artelor vizuale [i cu artizani
laponi. Cea mai recent\ produc-
]ie a companiei, `nfiin]at\ `n anii ’80
de mama Johannei, Leila Peltonen,
este Kurkvaak – Oh So Froggy, un
spectacol care utilizeaz\ mai multe
tipuri de p\pu[i. Nu e o poveste `n
sensul clasic al cuv`ntului, ci o suit\
de episoade amuzante, deconstruc]ia
narativit\]ii fiind o tendin]\ predilect\.
Dureaz\ 25 de minute, dar e completat
de fiecare dat\ cu un mic workshop
despre teatrul de umbre ori cum
s\ realizezi singur o p\pu[\. Ideea e
de apropiere de copilul-spectator, de
introducere `n arta teatrului, pe care o
poate practica, la nivelul [i cu deprinderile
specifice v`rstei, acas\, [i nu de
`ntre]inere a iluziei teatrale, de p\strare
a distan]ei `ntre actor [i audien]\.
Un alt spectacol pe care nu l-a[ fi
ratat la Rovaniemi este cel al lui Mo[
Cr\ciun, din Santa’s Village. Pentru
c\ Rovaniemi este locul `n care Mo[
Cr\ciun tr\ie[te, prime[te scrisori de
la copiii din `ntreaga lume [i are grij\
ca `n noaptea de Ajun s\ umble peste
tot cu sania plin\ de cadouri. Reprezenta]ia
Mo[ului m-a emo]ionat, chiar
dac\ l-am vizitat `n perioada Pa[telui.
Audien]a dureaz\ cca 3 minute, iar personajul
e cu totul altfel dec`t Mo[ul ipostaziat
de Coca Cola, e autentic: `nalt,
bine f\cut, are o barb\ impresionant\,
gri, o c\ma[\ alb\, lung\, cu motive
finlandeze, o vest\ ro[ie brodat\ cu a-
cela[i tip de modele, pantaloni tricota]i
din l`n\ [i cizme din blan\ de ren.
C`nd mi-a spus „mul]umesc“ [i „la revedere“
`n limba român\, m-a convins
c\ e adev\ratul Mo[.
VOI N-A}I ~NTREBAT
f\r\ zah\r V| R|SPUNDE
BOBI
Preotul nutri]ionist
v\ recomand\
— Fato, da’ ce bine ar\]i, tu! Ai
sl\bit, fato!
— Mersi, pisi. S\ [tii c\ totul ]ine
de voin]\.
— Normal, fato, normal. Cine nu
are voin]\ se `ngra[\. Ia uite aici ce
fund mare am.
— Las\, pisi, c\ a[a `]i st\ ]ie
bine, mai [olduroas\.
— Pe naiba, uite ce cur l\sat am.
S\ vezi cum se uit\ Munteanu la
pi]ipoance sl\b\noage pe strad\.
Neap\rat trebuie s\ mai dau jos. Tu
cum ai f\cut, cu regim, a[a-i, fato
Mergi [i la sal\
— Nu, pisi, c\ nu mai e trendi la
sal\. Sala e pentru curvance care vor
s\ aga]e vreunul cu b\net.
— S\ [tii c\ eu pe Munteanu nu
l-am `n[elat niciodat\. Nici s\ nu
aud de sal\! Tu cum ai f\cut
— Eu merg la biseric\, pisi.
— Ha
— ~l [tii pe p\rintele Chimion,
nu A ap\rut la televizor, la Tatu.
— Popa \la chel, nu
— Ei, acuma [i-a f\cut implant,
c\-i merge bine. {i-a deschis o biseric\
cu fitness.
— Ha
— Da, pisi, c\ multe femei `l
`ntrebau dac\ postul sl\be[te [i ce
anume s\ m\n`nce. {i lui i-a venit
ideea s\ fac\ acest centru de frumuse]e
corporal\ [i spiritual\. Eu
a[a am sl\bit. Ne-a f\cut un regim
special de post, cu calorii [i tot
tac`mul. {i a scos toate b\ncile din
Adres\: Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 3, CP
266, tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111, fax:
0232/ 214111
Senior editor:
Lucian Dan Teodorovici
Redactor-[ef:
George Onofrei
Redactor-[ef adjunct:
Anca Baraboi
Secretar general de redac]ie:
Florin Iorga
Rubrici permanente:
Adriana Babe]i, Bobi [i Bobo (F\r\ zah\r),
Emil Brumaru, Drago[ Cojocaru, Radu Pavel
Gheo, Veronica D. Niculescu,
Lucian Dan Teodorovici, Luiza Vasiliu.
Carte:
Doris Mironescu, C. Rogozanu,
Bogdan-Alexandru St\nescu, Codrin Liviu
Cu]itaru, Daniel Cristea-Enache, Florin Irimia,
Bogdan Romaniuc.
biseric\. A pus `n loc aparate de
fitness.
— Fato, da’ e biseric\, fato!
— {tiu, dar o s\ vezi c\ e super ok.
Acum ]ine slujba pe muzic\ de Modern
Talking. Mi[to, ritmat. A scos
multe din pasajele alea lente [i a b\-
gat multe cu m\t\nii, genuflexiuni
[i extensii de bra]e.
— Ha
— Nu te mai mira a[a, c\ e prea
tare faza. S\-l vezi ce frumos `i st\ `n
trening, pe piesa Brother Louie! E
preferata noastr\, c\ pe refren facem
serii de c`te dou\zeci de cruci.
Cu ambele m`ini, din s\ritur\.
— Dar nu faci `ntindere
— Nu, pisi, c\ la `nceput facem
tat\l nostru de `nc\lzire, cu fand\ri
laterale. Ia, ]ine-mi pu]in po[eta. Fii
atent\: „ta-t\l-no-stru-cinci-[ase-
[apte-opt [i p`i-nea-noa-str\-cea-de-
[apte-opt“. Ia, pune-te `n genunchi.
— Aici, fato M\ vede lumea.
— P\i [i ce dac\, nu s`ntem to]i
cre[tini, pisi A[a, acum ne aplec\m
[i pup\m p\m`ntul de patru ori c`te
opt. {i un-doi-trei-patru-ce ai pisi
— Nu pot, m\ ]ine `n partea
dreapt\. Nu am condi]ia ta fizic\.
— Nu-i nimic, te po]i `nscrie la
`ncep\tori, duminic\ de la opt. Ce
zici, te bagi
— Fato, dar eu dac\ nu m\n`nc
carne le[in de foame.
— Las\, pisi, c\ te obi[nuie[ti.
Deci, r\m`ne a[a, duminic\ la opt,
da Nu uita de treining [i de taxa
de lum`n\ri.
Marc\ `nregistrat\ – Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“.
Proiect realizat de Editura Polirom `n colaborare cu
„Ziarul de Ia[i“. Se distribuie gratuit `mpreun\
cu „Ziarul de Ia[i“.
Muzic\: Victor Eskenasy, Dumitru Ungureanu.
Film: Iulia Blaga. Teatru: Olti]a C`ntec.
Caricatur\:
Lucian Amarii (Jup).
Grafic\:
Ion Barbu.
TV:
Alex Savitescu.
Actualitate:
R. Chiru]\, Veronica D. Niculescu,
Elena Vl\d\reanu.
Publicitate: tel. 0232/ 252294
Distribu]ie: Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.
Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112
Abonamente: tel. 0232/214100
Tarife de abonament: 18 lei (180.000) pentru
3 luni; 36 lei (360.000) pentru 6 luni; 69 lei
(690.000) pentru 12 luni
Tipar: Print Multicolor
Responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului `i apar]ine autorului »
Manuscrisele primite la redac]ie nu se `napoiaz\
www.suplimentuldecultura.ro

» 16
fast food
ANTOLOGIA
ECHINOX
Luiza Vasiliu: „Trebuie spus c\ nu exist\ criterii de v`rst\, sex,
orientare literar\ `n selec]ia autorilor din antologie. Ei s`nt pur
[i simplu «oameni pe care ni i-am fi dorit», ale[i pe spr`ncean\
de redac]ia «Echinoxului» de la Cluj“.
EN}ICLOPEDIA
ENCARTA
Luiza VASILIU
O antologie
Rio – de Carlos Saldanha.
Voci: Jesse Eisenberg,
Anne Hathaway, Jamie Foxx
Antologia Echinox, care cost\, n-o s\
v\ vin\ s\ crede]i, 3 lei, are 90 de pagini
(format A4), un mamut bl`nd pe
copert\, 52 de autori români contemporani
cu texte inedite bune [i foarte
bune. E ceea ce se cheam\ un
„num\r de colec]ie“, de aceea n-a[
rata [ansa de-a avea cel pu]in un e-
xemplar `n bibliotec\. Peste 100 de
ani, c`nd o s\ ne decriogeniz\m ca
s\ ie[im `n parc [i s\ st\m la soare,
Antologia Echinox se va vinde la licita]ii
mai ceva ca manuscrisele lui Cioran.
Revenind la lucruri mai serioase,
trebuie spus c\ nu exist\ criterii de
v`rst\, sex, orientare literar\ `n selec-
]ia autorilor din antologie. Ei s`nt pur
[i simplu „oameni pe care ni i-am fi
dorit“, ale[i pe spr`ncean\ de redac-
]ia „Echinoxului“ de la Cluj (a[ mai fi
renun]at la vreo cinci nume de-acolo
[i-a[ fi ad\ugat altele, dar c`nd ai 52
de autori, e [i imposibil s\-]i plac\ de
to]i). Dac\ `nc\ nu v-am convins c\
trebuie s\ pune]i m`na pe-aceast\
antologie care e numai bun\ pentru
aflat lucruri noi despre literatura care
se scrie azi pe-aici, v\ mai spun c\
acelea[i 90 de pagini pot fi folosite
cu succes `n jocurile de societate. De
pild\, pe metoda „ghicitului `n Rilke“
(patentat\ de o prieten\ mai veche,
acum prof\ de filosofie la liceu), unul
dintre convivi pune o `ntrebare („O
s\ fiu vreodat\ fericit“), iar altul deschide
antologia la o pagin\ oarecare,
pune degetul pe un r`nd [i cite[te
r\spunsul („cum m`ng`i obiecte de
buzunar“). Sau, spre amuzamentul
tuturor, se pot num\ra animalele care
apar `n poemele din antologie. C`inele
pare s\ fie pe locul I, urmat la
distan]\ destul de mare de porumbel.
Nu [tiu ce spune asta despre
poezia român\ contemporan\, dar
urma[ii no[tri sigur vor pricepe. Sau
(asta e deja la nivelul avansa]i), se
pot g\si coresponden]e [i coinciden-
]e. De exemplu, „Dac\ ai vreun nuc
b\tr`n pe-aproape/ `]i intr\ veveri]e
[i p\s\ri `n apartament“ (Andrei Dobo[)
merge cu „Ce nebunie – `n
buc\t\rie o fi intrat o pas\re/ nu [tiu
s-a zb\tut/ dar era plin de pene“
(Vlad Moldovan), sau „M-am ridicat,
am deschis geamul/ [i m-am aruncat
`n noapte/ ca un avion de h`rtie
micu],/ sc\pat din m`n\ de un copil/
de la etajul trei,/ care coboar\ `n
cercuri“ (Dmitri Miticov) se
potrive[te cu „hotelul din boto[ani/
sem\na cu/ un spital de copii,/ prin
care pluteau/ avioane/ mici de
h`rtie,/ ro[ii [i galbene“ (Octavian
Soviany). Nu-i a[a c\-i grozav
C`t degetele de la o m`n\
FILM
Iulia BLAGA
Rio, primul film despre
Brazilia al unuia dintre
creatorii Epocii de ghea]\,
Carlos Saldanha, exult\
nu nostalgia fa]\ de ]aramum\,
ci o voio[ie
contagioas\. Personajele
s`nt `n principal p\s\ri [i
mai ales papagali, culorile
s`nt foarte intense, muzica
`n principal local\, de la
Mas ke nada p`n\ la Bebel
Gilberto, dar [i Jamie Foxx
(care `[i `mprumut\ vocea [i
unuia dintre personaje).
Spre deosebire de Epoca de ghea]\, Rio
se `ntoarce la epoca de aur a anima-
]iei Disney, c`nd animalele c`ntau [i se
mi[cau dup\ coregrafii sofisticate. Ca
s\ zbori trebuie s\ sim]i „ritmul inimii“,
i se spune [i eroului, papagalul Blu (care
are vocea lui Jesse Eisenberg), dar
acesta – venit din SUA – nu `nva]\ s\
zboare p`n\ c`nd papagali]a de care se
`ndr\goste[te (Jewel) nu e `n pericol.
Ca [i Epoca de ghea]\, Rio e divertisment
curat pentru tot familionul.
Transfer de
identitate/Source Code
E un thriller bine ]inut `n m`n\ [i care,
de[i nu e nou, te ]ine atent nu doar prin
subiect, ci [i prin maniera str`ns\ `n
care e lucrat. La fel ca `n comedia de colec]ie
Ziua c`rti]ei, exist\ un capitol care
se tot reia. Un pilot fost combatant `n
Afganistan (Jake Gyllenhaal) se treze[te
`n corpul unui b\rbat str\in aflat `mpreun\
cu o t`n\r\ femeie (Michelle Monaghan)
`ntr-un tren `n care va avea loc un
atentat terorist. Dup\ ce bomba e detonat\,
el nu moare, ci revine `ntr-un centru
de opera]iuni unde i se explic\ totul.
Prin intermediul unui program de calculator
numit Source Code, el poate c\-
l\tori `n trecut [i o va face de at`tea ori
p`n\ va afla cine a pus bomba, pentru a
pre`nt`mpina alt atac. Referin]ele la Matrix,
Minority Report, Avatar, Memento
[i chiar Crima din Orient-Express pot
fi deranjante pentru cine vrea noutate
absolut\, dar neimportante pentru cine
vrea s\ vad\ un film bine f\cut.
Prin]esa de
Montpensier/La
princesse de Montpensier
Marcheaz\ revenirea lui Bertrand Tavernier
la filmul de epoc\, dup\ un thriller
foarte bun (Fantomele trecutului/In
the Electric Mist) turnat `n SUA. Ecraniz`nd
un text scris de Madame de Lafayette,
`n care e vorba despre dilemele
unei tinere femei `n plin secol XVI (pe
fundalul r\zboaielor religioase) de a a-
lege `ntre datorie [i pasiune, Tavernier
face un film teatral [i destul de oarecare.
Costumele, da, s`nt frumoase (numai
pentru ele filmul a luat César-ul).
Scream 4
Cu Scream 4, Wes Craven se `ntoarce la
ceea ce fusese anun]at ca trilogie acum
10 ani [i updateaz\ slasher-ul prin faptul
c\ Ghostface `[i filmeaz\ victimele
[i le cere celorlalte personaje temeinice
cuno[tin]e de film horror (spre deosebire
de Saw, Scream are un anume u-
mor [i referin]e cinematografice). Din
precedentele p\r]i revin acum personajele
interpretate de Neve Campbell,
Courtney Cox [i David Arquette, precum
[i altele noi [i mai pu]in importante,
care s\ fie ucise de Ghostface. Filmul
e interzis spectatorilor sub 18 ani.
Floarea de[ertului/
Desert Flower
~n fine, Floarea de[ertului/Desert Flower
e povestea real\ a ascensiunii
sociale a unei tinere somaleze care
din copil nomad care str\bate de[ertul
ajunge supermodel. Regizoarea
american\ Sherry Hormann nu e
prea decis\ dac\ vrea ca filmul s\ fie
o poveste de succes gen O femeie
face carier\/Working Girl sau o pledoarie
umanitar\ pentru c\ eroina,
mutilat\ `n copil\rie `n numele tradi]iei,
devine [i o voce auzit\ la
ONU. Povestea e scris\ [i narat\
[col\re[te, cu personaje-tip lipsite de
via]\ [i cu situa]ii lipsite de emo]ie.
{i-am `nc\lecat pe-o [a...
Transfer de identitate/Source Code – de
Duncan Jones. Cu: Jake Gyllenhaal,
Michelle Monaghan, Vera Farmiga
Prin]esa de Montpensier/La princesse de
Montpensier – de Bertrand Tavernier.
Cu: Mélanie Thierry, Lambert Wilson,
Gaspard Ulliel
Scream 4 – de Wes Craven. Cu: Neve
Campbell, Courtney Cox, David Arquette
Floarea de[ertului/Desert Flower – de
Sherry Hormann. Cu: Liya Kebede, Sally
Hawkins, Timothy Spall
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 311 » 23 – 29 aprilie 2011
www.suplimentuldecultura.ro