Aniversare

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


aradoxul c\r]ii lui Adrian Oprescu este c\ se adreseaz\ atît istoricilor, cît [i criticilor c o m e n t a r i i c r i t i c e Pliterari. România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008 6 Un povestitor remarcabil Adrian Oprescu, V\rul Alexandru [i alte pove[ti adev\rate, prefa]\ de Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2008, 364 pag. DIN GAMA nuan]elor psihice pe care o carte le poate isca, secven]a tr\irilor estetice este foarte îngust\. Cu alte cuvinte, doar o parte din emo]iile pe care le tr\ie[ti în timpul lecturii intr\ în categoria esteticului. Restul reprezint\ tres\riri suflete[ti ce nu cer interven]ia gustului. Facultatea aceasta spontan\, cu ajutorul c\reia po]i spune imediat dac\ un text î]i place, nu r\spunde decît de o felie din senza]iile pe care, deschizînd o carte, po]i s\ le ai. A[a se face c\ po]i citi înfrigurat texte care nu î]i plac deloc, cum tot a[a po]i citi, absorbit pîn\ la uitare de sine, ni[te fragmente al c\ror con]inut te traumatizeaz\ la propriu. În ambele cazuri desf\tarea estetic\ lipse[te, [i totu[i aten]ia î]i este treaz\. Grani]a care separ\ textul literar de regiunea coroziv\ a non-literaturii ]ine pîn\ la urm\ de un dozaj al emo]iei auctoriale. De cît\ emo]ie pune autorul în cuvinte depinde în mare m\sur\ efectul artistic pe care îl va ob]ine. Dozajul acesta înseamn\ sensibilitate supus\ tehnicii scrisului. E ca o cernere cantitativ\ la cap\tul c\reia intensitatea unui sentiment e trecut\ prin filtrul epic al detaliilor folosite. Iar momentul cînd sim]i c\ lectura devine delectare marcheaz\ tocmai pragul care face ca un text s\ fie literar [i nu altfel. Gîndurile acestea mi-au venit citind cartea lui Adrian Oprescu. Morala ei este una singur\: via]a nu poate fi gustat\ estetic, ci numai c\r]ile despre ea. Volumul con]ine 19 povestiri din care 15 sunt despre experien]a deten]iei politice a autorului (1949-1951). A[adar un volum de literatur\ carceral\. Primul gînd care î]i vine în minte este: genul de c\r]i pe care nu le citim ca s\ ne delect\m, ci ca s\ afl\m pîn\ la ce prag de suferin]\ poate fi împins\ fiin]a uman\. E o constatare pe care am f\cut-o mul]i dintre noi: rareori deschidem un volum de memorii de închisoare cu gîndul de a ne desf\ta estetic. Cauza ]ine tocmai de dozajul emo]iei de care vorbeam înainte. E atîta durere acolo încît textul î[i pierde virtu]ile artistice. Se produce o suprasaturare mental\. Dep\[irea dozei atrage dup\ sine neputin]a de a mai prelucra artistic un sentiment. [i astfel se cade în t\rîmul extra-estetic al traumelor relatate pe viu. Consecin]a e o reac]ie de inhibi]ie dictat\ de nevoia de protec]ie. Închizi cartea spre a nu te mai înc\rca cu durerile autorului, a[a cum, de pild\, evi]i b\uturile prea tari sau parfumurile prea stridente. Tocmai de aceea, în cazul volumelor de memorialistic\ penitenciar\, valoarea lor e cu prec\dere una documentar\ [i nu una literar\. Ce spune autorul conteaz\, nu maniera în care o face. Ultimul lucru pe care i l-ai cere este s\ se mai gîndeasc\ la dozaje estetice [i la tehnici scriitorice[ti. Iat\ de ce literatura carceral\ nu e scris\ pentru criticii literari, ci pentru istorici. O depozi]ie istoric\ e întîi de toate o m\rturie, iar nu o trufanda atîrnat\ în galantarul topurilor literare. Paradoxul c\r]ii lui Adrian Oprescu este c\ se adreseaz\ atît istoricilor, cît [i criticilor literari. Cu alte cuvinte, de[i nu con]ine deloc literatur\ de fic]iune, ci memorialistic\ curat\, V\rul Alexandru [i alte pove[ti adev\rate este o carte literar\. Adrian Oprescu este un povestitor remarcabil. Mai mult, este un povestitor verosimil, pe care nu-l b\nuie[ti o clip\ c\ nu relateaz\ adev\rul. Spun asta fiindc\, citindu-i cartea, am comparat-o mereu în minte cu memorialistica lui Petre Pandrea [i cu cartea lui Dumitru Bordeianu, M\rturisiri din mla[tina disper\rii. Ace[ti doi autori reprezint\ extremele literaturii carcerale. De o parte, un virtuoz al stilului, de cealalt\ parte un m\rturisitor c\ruia nu-i pas\ de stil. Drama este c\, în cazul lui Petre Pandrea, valoarea literar\ urc\ peste calitatea documentar\ a volumelor sale. Cu alte cuvinte, Pandrea scrie formidabil [i minte prodigios. Un pl\smuitor de scenarii în cazul c\ruia nu mai po]i la un moment dat s\ distingi adev\rul de minciun\. În schimb, Bordeianu scrie modest [i spune adev\ruri îngrozitoare. Cartea lui e un document n\ucitor de la un cap la altul. {i dac\ lectura lui Pandrea e o delectare, a lui Bordeianu e o traumatizare continu\, orice apreciere estetic\ a c\r]ii fiind neavenit\. Între aceste dou\ extreme putem a[eza, aproape la mijlocul intervalului, volumului lui Adrian Oprescu. Spun „aproape“ la mijlocul intervalului, fiindc\ sunt înclinat s\-l a[ez mai mult de partea literar\ decît de cea documentar\. Sub unghiul documentului istoric, o scen\ pregnant\ e cea a „c\l\toriei“ f\cute cu trenul de la Craiova la Canal, într-un vagon în care de]inu]ii de drept comun erau amesteca]i cu „politicii“. „C\ldura a devenit ucig\toare. Ca la un semnal misterios, colegii borfa[i au trecut peste noi înghesuindu-ne [i c\lcîndune în picioare [i s-au îngr\m\dit lîng\ u[\. Au început s\ urle [i s\ bat\ cu pumnii în carcasa metalic\. Cred c\ gardianul se a[tepta [i plecase s\ vad\ ce poate face pentru ca vagonul s\ fie iar cuplat [i pus în mi[care, pentru a stinge focarul revoltei care amenin]a s\ se declan[eze. A ap\rut dup\ cîteva minute, c\rînd c\ld\ri cu ap\ [i dîndu-le cu cana, prin vizet\, celor de la dreptul comun. Politicii erau prea istovi]i pentru a-[i mai croi drum c\tre vizet\. Ho]ul-[ef mi-a declarat, probabil socotindu-m\ purt\torul de cuvînt a politicilor, c\ nu mai poate face nimic pentru noi, pentru c\ de-acum s-a ajuns la «pe via]\ [i pe moarte». Dup\ care s-a b\gat [i el în gr\mad\ cu gîndul s\ apuce s\ bea ceva. Transpira]ia se scursese de pe noi pe podeaua vagonului [i se transformase în b\l]i mari care începuser\ s\ miroas\ a pipi. Dar nu era totul. Pe unii dintre politici, pe care nu-i dusese mintea, dup\ ce mîncaser\ tot ce primiser\ din hrana pentru drum, i-a apucat diareea. Era un closet pe o parte lateral\, chiar pe cea pe care m\ g\seam eu. Adic\ pe banca de lîng\ perete. Era desp\r]it de restul b\ncii cu ni[te z\brele. Cum vagonul nu se mi[ca, la c\ldur\ s-a ad\ugat [i mirosul de fecale. Cîtorva dintre „ai no[tri“ a început s\ le curg\ sîngele din nas. Sînge, urin\, fecale – totul se amestecase, prinzîndu-ne pe to]i în hora sinistr\ a degrad\rii fizice umane. Borfa[ii au început s\-i înjure copios pe cei ce se u[urau. Am ame]it deodat\ [i sim]urile mele au p\rut c\ se preg\tesc, de la o clip\ la alta, s\ întrerup\ contactul cu lumea exerioar\. Tot ce era în preajm\ a început s\ bat\ în retragere, l\sîndu-m\ singur în spa]iul ireal al eului meu. Credeam c\ mi-a sosit ceasul.“ (pp. 205-206) Restul întîmpl\rilor de la Canal intr\ în suita „clasic\“ a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresioneaz\, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, f\r\ acuze retrospective [i f\r\ risip\ de lament\ri inutile. Autorul nu pare s\ fie o natur\ afectiv\: din dispozi]iile fondului s\u sufletesc, ironia e umoarea predilect\, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca `n zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul de a nu-[i chinui cititorul printr-o etalare drastic\ a atrocit\]ilor carcerale. Nu are nimic din directe]ea frust\ a lui Bordeianu, p\strîndu-[i în schimb acuitatea unui ochi atent la detalii. Autorul ne prezint\ suferin]a protagoni[tilor într-o form\ atenuat\, trecînd-o prin sita unei evoc\ri f\cute de un om care prive[te deta[at, de la distan]a celor 50 de ani scur[i, spectacolul încarcer\rii la Canal. Fiecare eveniment este înf\]i[at numai dup\ ce mai întîi a fost golit de virulen]a abjec]iei umane. Efectul este unul de domolire a josniciei [i de estompare a suferin]ei. Din acest motiv, cititorul nu re]ine cruzimea gardienilor sau a anchetatorilor, ci latura lor omeneasc\. {i cu toate c\ pare lecuit de iluzii în privin]a precarit\]ii firii umane, Andrei Oprescu este un autor al c\rui mesaj livresc e unul tonic. Fiecare episod pare o fabul\ înso]it\ de o moral\ subiacent\: omul î[i p\streaz\ resurse de omenie chiar [i în iad. Andrei Oprescu are un bun dozaj al emo]iei [i o benefic\ distan]\ etic\ fa]\ de evenimentele pe care le înf\]i[eaz\. Suferin]a nu este un merit, spune autorul în „Cuvînt înainte“, iar noi putem ad\uga: în schimb, prelucrarea suferin]ei este. Iar meritul lui Adrian Oprescu este c\ a dozat suferin]a pîn\ la a o converti într-o emo]ie de tip estetic. Pove[tile adunate în carte rezist\ prin tablouri suficient de vii pentru a se întip\ri în memoria cititorului: arm\sarul dînd buzna în mijlocul unei haite de lupi [i punîndu-i pe fug\, solda]ii rebegi]i de frig care depun armele în mîinile de]inu]ilor [i se las\ du[i spre lag\r, pentru ca, odat\ jun[i la poarta penitenciarului, de]inu]ii s\ le înapoieze armele ca [i cum nimic nu s-ar fi întîmplat, gardianul Bu[cu purtîndu-l pe um\r pe cioroiul poreclit „Gogu“ [i leg\nîndu-se cînd pe un picior cînd pe altul, în timp ce-i cînt\ refrenul „Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu...“, medicul ajuns la Canal în urma unei crime din dragoste – fiecare din aceste episoade au detalii memorabile. Judecat dup\ unghiul în care se a[az\ spre a-[i descrie subiectele, Adrian Oprescu este mai curînd un povestitor decît un prozator. Epica lui are oralitatea concis\ a frazelor scurte [i colorate lexical. Spiritul lui este prin excelen]\ descriptiv, [i nu analitic. De aceea, mai întotdeauna cînd poveste[te un episod, autorul nu face un pas înapoi spre fundalul reverbera]iilor psihologice pe care le-ar fi putut stîrni episodul. Are o pupil\ spontan pictural\, nu contorsionat-reflexiv\. Reflec]iile [i concluziile ce se desprind din pove[ti sunt doar sugerate de autor, cititorului r\mînîndu-i s\ le formuleze în minte. Ca un semn al deta[\rii de perioada cea mai dureroas\ din via]\, autorul î[i încheie volumul cu o plimbare prin parcul devastat al unei vile p\r\ginite din apropierea Bucure[tiului. Plimbarea aduce cu un ritual al desprinderii de trecut: „Am dat un ocol prin fostul parc. {i din el mai r\m\seser\, pe ici pe acolo, urmele vagi ale unui trecut glorios. Totul era trist. Am trecut în revist\ ziua ce se scursese. O zi cî[tigat\. Culorile toamnei, chipurile celor cu care st\tusem la taclale, intona]ia vocilor lor, paharele «bio», globul cu vin... [i-am izbucnit în rîs. Un rîs s\n\tos. Eram singur cuc. M-am sim]it dintr-odat\ optimist [i fericit. Nu aveam nici un motiv s\ fiu a[a. Nici m\car unul. Nici o poart\ din via]a pe care o puteam z\ri în fa]a mea nu era deschis\. Dar eram tîn\r.“ (p. 363). În concluzie, o carte de memorialistic\ cu virtu]i literare, scris\ de un autor înzestrat cu talent de povestitor. •
C c ritic minu]ios pân\ la virgul\ – [i totu[i prin nimic tributar [colilor pozitiviste de mod\ veche – Paul Cernat evit\, în]elept, formula epic\ a criticii literare. o m e n t a r i i c r i t i c e UIMITOARE, dar nu inexplicabil\, mi se pare t\cerea aproape consensual\ din jurul masivului volum al lui Paul Cernat, Avangarda româneasc\ [i complexul periferiei. S\ fie în cauz\ o sl\bire a aten]iei analitice, mai preocupat\ s\ disece romane ori s\ parieze, strategic [i managerial, pe [ansele exportului S\ fie vorba de un dezinteres de natur\ teoretic\ în rândul recenzen]ilor care, iat\, nu par a se acomoda prea u[or cu ideea criticii cu detent\ istoricist\ S\ fie oare o limitare voluntar\ [i strict\ a privirii c\tre solul infinit mi[c\tor al gherilei publicistice Ar fi p\cat s\ se întâmple asta, mai ales acum, într-o perioad\ ce – de[i din direc]ii extrem de variate [i cu rezultate de toat\ mâna – repune în drepturi genul, amânat, al c\r]ii temeinice de critic\ literar\. Deja sporadicele pionierate în materie – de la Daniel Cristea-Enache la Antonio Patra[ sau Bogdan Cre]u – sunt concurate, în rafturile bibliotecilor, de alte opuri unitare de critic\, de alte volume ordonate cu mult mai sistematic decât simplele colec]ii de cronici. C\ motorul de declan[are a acestor proiecte critice se arat\ a fi, cel mai adesea, unul decurgând dintr-o serie de imperative academice, e oarecum întrist\tor. {i pentru carte în sine, [i – a[a-zicând –pentru imagine: o excelent\ tez\ de doctorat nu implic\ numaidecât o carte – m\car – lizibil\. {i totu[i, atunci când o asemenea lucrare are în spate [i autoritatea, paradoxal\ în felul ei, oferit\ de un îndelungat exerci]iu gazet\resc, lectura [i discutarea conceptual\ devin absolut necesare. {i totu[i, ce vin\ ascuns\ poart\ Avangarda româneasc\ [i complexul periferiei De ce intimideaz\ [i de ce ]ine comentatorii la distan]\ Un prim r\spuns vine din evidenta supraspecializare. Cine altcineva decât adev\ra]ii cercet\tori [i pasiona]ii cunosc\tori ai avangardei se pot pronun]a cu acribie asupra unei c\r]i care intr\ curajos în arhivele revuistice ale anilor ’20-’30 [i care nu neglijeaz\ aproape nici o referin]\ bibliografic\ Cu atât mai mult cu cât, practic, chiar pentru un cititor lipsit de inocen]\, exist\ nesfâr[ite dificult\]i de orientare între zecile sau sutele de fragmente plasate, doct, între ghilimele. {i cu atât mai mult cu cât ]inta demonstra]iei lui Paul Cernat – nu întru totul nea[teptat\, dar impus\ cu pa[i exac]i – e seduc\toare, modern\ [i imposibil de atacat. Întregul e[afodaj omagial care plasa avangarda româneasc\ în pole-position-ul celei europene (idee alimentat\ mai cu seam\ în anii de glorie ai protocronismului ceau[ist) se clatin\. Nu prin nega]ie sau prin r\sturnare, nu prin denun] scientist sau prin demitizare brutal\, ci prin relativizarea subtextual\ a unui „complex periferic“ de care au suferit & profitat – în cantit\]i egale – autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada postum\ de comentatori entuzia[ti ai lui Urmuz. O alt\ variant\ – în optica mea, mai credibil\ decât cea dintâi – vine tocmai din curajul rarisim al lui Paul Cernat de a aborda, cu toat\ seriozitatea, o mi[care, s\ spunem a[a, Paul Cernat, Avangarda româneasc\ [i complexul periferiei, Editura Cartea Româneasc\, 2007, 440 pag. Avangarda [i complexele criticii literare inabordabil\ prin defini]ie. Sau prin inten]ie. Sau prin decizie. În imaginarul colectiv, de surs\ neîndoielnic didactic\, avangarda – în orice fa]et\ a ei, oricât de echilibrat\ – apare drept cel mai semioclast curent cu putin]\. {i totu[i, ca s\ r\mânem numai în perimetrul românesc postbelic, de la Ion Pop la Matei C\linescu, nu pu]ini sunt criticii importan]i care i-au dedicat analize sobre [i profunde. Aceasta e, de altminteri, linia savant\ pentru care Paul Cernat opteaz\ f\r\ ezit\ri. E adev\rat c\ în cuprinsul studiului sunt citate cu îng\duin]\ lucr\ri marginale, ca aceea din 1932 a lui Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, (prima tez\ de doctorat referitoare la poezia perioadei) sau aceea din 1983 a lui Marin Mincu, Introducere în avangarda româneasc\ (mai degrab\ un soclu ad hoc al atât de variabilului textualism), îns\ maniera obiectiv\, plin\ de nuan]e [i bine documentat\, dovede[te afinitatea nobil\ cu numele grele [i cu studiile consistente. Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui avangardist. Întâi, pentru c\, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradi]ionale nu prea izbutesc s\ domine câmpul recept\rii. Ceea ce se salveaz\, la o lectur\ valorizant\, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intr\ – cumva – în contact punctual cu lirismul. Adic\ destul de pu]in. Sau cu absurdul militant. Adic\ [i mai pu]in. Dintr-o perspectiv\ a comunic\rii de mas\, putem vedea procesul sediment\rii avangardei literare în con[tiin]a public\ mai curând ca pe o fericit\ ac]iune a unui grup, involuntar, de gate-keepers. De formatori de opinie. Care, emancipa]i de teroarea [tiin]ific\ a profesionistului, de rigoarea impenetrabil\ a expertului, sunt aureola]i de o credibilitate înn\scut\. A[a s-a întâmplat, dac\ st\m s\ urm\rim, cu memorialistul tenebros Sa[a Pan\ ori cu domolitul intervievat Geo Bogza. Avangarda, a[a cum o [tim ast\zi, e în mai mare m\sur\ produsul unor carismatici agen]i infiltra]i decât al exege]ilor cuprin[i de morbul teritoriilor neexplorate. Inexistent\ în afara unei mitologii a gesturilor extreme – m\ gândesc la manifestele futuriste, la improviza]iile Dada, la închisorile scandalosului autor al Poemului invectiv\, la sinuciderea incredibil ratat\ a lui Pan\, la geam\nul pulmonar al lui Claude Sernet [.a.m.d. – avangarda pare a avea o interfa]\ critic\ exclusiv narativ\. Din ea se conserv\ nu atât obiectul, cât povestea obiectului. De aici apare permanent [i istoricitatea implicit\ [i inevitabil\ a oric\rei descinderi critice. Iat\ de ce un discurs anistoric, de tip structuralist, ar fi, în câmpul cultural al acestei mi[c\ri, definitiv falimentar. Critic minu]ios pân\ la virgul\ – [i totu[i prin nimic tributar [colilor pozitiviste de mod\ veche – Paul Cernat evit\, în]elept, formula epic\ a criticii literare. Pe care o înlocuie[te cu o sum\ de aparente pedanterii în spiritul respectului filologic fa]\ de litera scris\: „abunden]a [i amploarea citatelor nu e o întâmplare, ci o strategie deliberat\. Adeseori materia s-a distribuit pe calapodul ideilor dup\ regulile unui montaj vérité, de tip puzzle în puzzle, iar textele au fost l\sate s\ vorbeasc\ de la sine. În aceste situa]ii, criticul [i istoricul literar s-a transformat în regizor [i operator. De dragul autenticit\]ii, am preferat s\ p\strez în textele citate nu numai grafia veche, ci [i gre[elile de culegere din textele originale [...] [i un avertisment pentru cititorii gr\bi]i: cartea demareaz\ greu. Ea ar trebui citit\, la modul ideal, dinspre capitolul sintetic de la urm\ c\tre început, apoi viceversa... E, bineîn]eles, o lucrare de specialitate, stufoas\, plin\ de informa]ie, dar este [i una adresat\ celor interesa]i de istoria avangardei noastre.“ Nefiind, prin minimalismul acesta pus în ecua]ie cu bun\- [tiin]\, o carte contaminat\ de istoria factic\, Avangarda româneasc\ [i complexul periferiei p\streaz\ – în nucleul ei – urme certe de istoricitate. Ce altceva e reproducerea exact\ – pân\ la nivelul dat\rii lexicale sau al erorii în [palt – decât un clin d’oeil de factur\ diacronic\ Cum altcumva s\ interpret\m ideea de scenariu cinematografic Ei bine, inova]ia aceasta de tip colaj apare ca o fr\gezire a discursului doar în raport cu caracterul academic ini]ial al lucr\rii. Altminteri, tehnica e mai degrab\ judicioas\ [i nimic mai mult. {i o con[tient\ piedic\ în calea lecturii marcat pleziriste. Atunci când, dup\ turul de for]\ prin arhivele publica]iilor interbelice – Contimporanul lui Vinea fiind, cu temei, privilegiat –, Paul Cernat trece de la decupaje la defri[\ri critice, aerul dens al studiului devine oxigen curat [i începe s\ aminteasc\ de cronicarul aplicat cu acela[i nume (sunt remarcabile polemicile echilibrate cu tonul exaltat al lui Marin Sorescu, cu bonomia imprecis\ a lui Nichita St\nescu sau cu prefe]ele delirant comparative [i politic aservite ale lui Constantin Cri[an). La fel se petrec lucrurile când excursul cultural atinge zonele de interes ale micro-biografiei (Alexandru Bogdan-Pite[ti, invertitul dandy [i colec]ionar troneaz\ elegant pe câteva pagini). O simpl\ mostr\ portretistic\ a acestuia din urm\ e oricând citabil\: „Figur\ de boier cabotin [i cinic, libertin [i prematur consumat de excese (luxur\, apoi pederastie [i narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seduc\tor [i cult, cu o conversa]ie pitoresc\ [i licen]ioas\ (stilul Mateiu Caragiale din coresponden]a cu N.A.Boicescu), estet al viciului [i vicios al artelor, prin sprijinirea c\rora s-a r\scump\rat, Bogdan- Pite[ti a jucat un rol decisiv în sus]inerea financiar\ a cenaclului macedonskian [i a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi, {tefan Petic\ [i {tefan Luchian. Primul îi va p\stra toat\ via]a o nedezmin]it\ recuno[tin]\. [...] Stipendiat de Puterile Centrale, între 1913 [i 1914, ca director al cotidianului Seara, afacerist cu proast\ reputa]ie, arestat, pentru scurt\ vreme, în urma [antajului încercat asupra bancherului Aristide Blank, Bogdan-Pite[ti devine, dup\ 1918, un paria [i va fi pus la index dup\ moartea subit\, survenit\ grotesc, în timpul unei conversa]ii telefonice“ (pag. 41) Erou al câtorva romane în epoc\, ciudatul mecena devine, iat\, din unghi mentalitar, [i personaj al unui studiu critic dintre cele mai serioase. Mai cronic\resc [i mai lejer, mai eseistic [i mai personal de-ar fi fost, studiul istoric al lui Paul Cernat ar fi adunat, rapid & magnetic, câteva zeci de recenzii, unele admirative, altele, poate, arogant-resentimentare. A[a, el convoac\ în jurul s\u o t\cere smerit\, parc\ studen]easc\, de sal\ de lectur\ arhiplin\. • 7România literar\ nr. 5 / 8 februarie 2008
Page 1 and 2: România 5 literar\ Apare sub egida
Page 3 and 4: Ana Blandiana î[i îndeamn\ invita
Page 5: A m luat decizia ca de acum încolo
Page 9 and 10: D espre ce rasism mai poate fi vorb
Page 11 and 12: Î n Refugii, timpul fic]iunii [i c
Page 13 and 14: C u 117 titluri într-un an, de la
Page 15 and 16: Î n 1957 lucram, - neangajat - la
Page 17 and 18: i s t o r i e l i t e r a r \ prea
Page 19 and 20: a m i n t i r i acordat\ poetului.
Page 21 and 22: Numeroase emisiuni `i sunt consacra
Page 23 and 24: Dintr-o atare perspectiv\, Victor R
Page 25 and 26: ßirul de comisari [i toat\ liota d
Page 27 and 28: Joachim Wittstock e singurul scriit
Page 29 and 30: Nu e posibil ca România s\ fie ima
Page 31 and 32: p o l e m i c i Amneziile lui Mirce

Aniversare

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?